2,826 matches
-
ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer În miez de noapte/ Când vântu-și face cruce și adoarme,/ Când apa sună-n pietre că un corn/ Să rupă luna vârfurile-n coarne”... Tot din surse absolut sigure știm, ca poetul Alexandru Tăcu continuă să scrie Intru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ziarul de Iași”, joi, 22 aprilie 2004, Nichita Danilov publică: ,,Malin Tăcu - vestitorul 161 Revoluției”: Într-un fel, Malin poate fi considerat o jertfă a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. Din prea marea plăcere de-a Îngenunchea/ sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori” acest hai ku străjuiește unul din cele mai frumoase monumente funerare situate În bucolicul cimitir din capătul Grădinii Botanice. Pe piatră funerară, vizitatorul curios poate desluși chipul unui adolescent cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
condiții de existență deplorabile, prin reducerea idealului vieții la simpla supraviețuire. De aceea, în vreme ce Vestul european cultiva omul activ, care cutează la înălțare (așa cum demonstrează elocvent stilul gotic), Estul și, în mod deosebit, românii cultivau omul umil și expectativ, care îngenunche și se prosternează. În acest climat, nu s-a putut dezvolta pasiunea pentru progres și acțiune, care să conducă la tendința pentru nou și orientarea spre descoperire, spre îmbogățirea cunoașterii și ameliorarea condițiilor de viață. În urma migrațiilor, românii au fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ieșit din ochiurile care mă înlănțuiau (III 5). Antigona trebuie în cele din urmă să admită că s-a înșelat tot timpul în care a propovăduit supunerea față de zei : Slavă omului care a înfrânt puterile oarbe [...] Tată ! Se cuvine să îngenunchi la picioarele tale ! Am ținut partea zeilor, dar tu m-ai învățat ce însemnează partea omului ! (III 5). După cum constată oracolul în monologul său final, muritorii se pot răzvrăti cu succes împotriva zeilor dacă năzuiesc cu destulă convingere spre libertate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate indispensabil. Ele însele mi-au fost îndrumătorii lecturilor și au ajuns să reprezinte în ochii mei mai mult decât niște repere de neînlocuit.” Gheorghe Schwartz 776. „De mă târăsc cu jnepii și scaieții, Te vreau cuțit înfipt vieții. De-ngenunchez sub joagăr de furtuni, Vreau, cartea mea de fier, să mă răzbuni.” Radu Gyr 777. „Despre cărți, la fel ca și despre oameni, se pot zice la fel de multe câte momente sunt dedicate acestor ziceri. Acesta este și motivul pentru care
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De jur împrejur, nisipul călcat în picioare arăta că victima încercase să se apere. Îngenunche lângă moartă și, cu fața în mâini, izbucni în plâns. Ar fi trebuit să cheme poliția, dar nu mai exista poliție... Ucigașul știa că putea acționa în deplină impunitate. Soarele începuse să ardă. Ca în transă, luă rochia cu bretele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai stupide reguli fără să fii prinsă. Își făceau împreună temele și rezultatele lui Nel la învățătură se îmbunătățiră substanțial. Până și la spovedanie mergeau împreună. Preotul era în vârstă și lua câte două eleve deodată, ca să termine mai iute. Îngenuncheau una lângă alta, împingându-se cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică li se păreau mai puțin lungi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prins rău. Și-a pierdut echilibrul și s-a întins pe jos cât era de lung, împrăștiindu-și pachetele în toate cele patru colțuri ale camerei. Se strâmbă de râs, dar și de durere, cu brațul îndoit peste față. Margareta îngenunche lângă el și îl descotorosi de restul pachetelor: "Ți-ai scrântit glezna?" Se priviră în ochi, foarte aproape unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar trebui să se reîntoarcă vizibil aici pe pământ, și, tot aici, este și locul nostru de apostolat. Caști, săraci și împinși de iubire, vom da mărturie cu faptele noastre despre învățătura Sfintei Evanghelii, vom fi evanghelia vie, iar poporul, îngenuncheat de atâtea deziluzii, își va redeschide brațele [adâncindu-se, în rugăciune de abandonare] în fața lui Cristos Rege. Una dintre cele mai mari dificultăți [ale preotului] este, fără îndoială, aceea de a putea apropia sufletele. Ele scapă și se sustrag căutării
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Prințul Nicolae și mai multe rude din străinătate ale Familiei Regale. Regele trece în revistă trupele. Familia Regală și oaspeții pleacă spre mănăstire, călduros ovaționată de public. În biserica mânăstirii asistă la un serviciu religios, oficiat de Patriarh, și apoi îngenunchează la mormântul lui Ferdinand. După plecarea Familiei Regale s-au împărțit pomeni la sute de săraci. La ora 1215, trenul regal a plecat din Curtea de Argeș. Luni, 20 iulie. De sărbătoarea Sf. Ilie, patronul Aviației, Mihai participă la festivitățile de pe Aerodromul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Episcopală, unde au fost întâmpinați de Miron Cristea, patriarhul României, președinte al Consiliului de Miniștri, și de episcopul Grigore al Argeșului. Au asistat la oficierea parastasului de șase luni pentru Regina Maria, apoi s-au dus la mormântul ei, au îngenuncheat și au păstrat o clipă de reculegere. S-a citit rugăciunea de dezlegare. Membrii Familiei Regale au depus jerbe de garoafe roșii pe mormânt. La ora 1230, au plecat de la Curtea de Argeș spre București. Marți, 24 ianuarie. Seara. Mihai și regele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
preotului: Dar bine, bine, pe mine nu mă mai ajută nimeni? Badea Forman, care era un om de glume, îi răspunse: Cum să nu? Te ajutăm numaidecât! I-a tras cămașa și femeia a rămas ca Eva, în fața lor. A îngenuncheat și a rămas stană de piatră în mijlocul camerei. Badea Ion i-a dat repede cămașa nouă și catrința și i-a poruncit: Pentru Dumnezeu, îmbracă-te o dată, femeie! Femeia s-a înțolit frumos, preotul a ieșit în ogradă și-apoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
loc de casă, ca să clădească după voia sa. Fiecare femeie din acest oraș este părtașă bărbatului ei și fiecare bărbat părtaș femeii sale; soții vor avea fiecare drept la moștenirea celuilalt, În părți egale... Când secretarul princiar sfârși de citit, Îngenunche lângă tron și Îi dădu pergamentul stăpânului său Bertold. Acesta se ridică pentru a le vorbi supușilor: — Loialitatea și respectul pentru străduința fratelui și co re gentului meu, ducele Conrad, Îmi cer să-i Înmânez lui acest document memorabil și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noi dușmani. Cred că nici măcar credinciosul Hildebrand n-a Înțeles, nici Raimund și În nici un caz Amadeus din Geneva, care mă urăște din inimă Împreună cu toate neamurile lui. Nici Eglord, care mă invidiază fiindcă sunt prinț și fiindcă trebuie să Îngenuncheze În fața mea. Da, mă tem că Însuși fratele meu nu m-a Înțeles. — Ducele, răspunse părintele Bernhard, este o fire războinică, nobile stăpân. Pentru el importante sunt lupta și victoria, ca și pentru toți nobilii voștri strămoși. Dar el este
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părtați de tron și de toate onorurile care ni se cuveneau. Dar, cu toate vitregiile, n-am cedat. știi prea bine cât ne-am Întins domeniul, ce prieteni devotați și cinstiți avem. Suntem puternici, dar nu destul de puternici ca să-i Îngenunchem pe rivalii noștri. Doar că puterea nu mai stă În vârful spadei, ai dreptate, fratele meu. Timpurile s-au schimbat, ai spus-o singur. Vin timpuri noi. Un cavaler sărac, oricât de viteaz ar fi, e mai neputincios decât cel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și o rumeneală de piersică gonea treptat pa loarea spaimei. În aceeași clipă se auzi iarăși tropot de cal și un nou călăreț apăru din marginea poienii. Sări de pe cal, abia ținându-se pe picioare și se apropie dând să Îngenuncheze. Dar un gest poruncitor Îl țintui locului: — Nu s-a Întâmplat nimic, după cum se vede. și nu vreau să aud nimic! Cioplitorul În piatră Își plimbă cu mirare ochii de la căpșorul blond la cel cu plete Întunecate. Se vedea cât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Totuși, poveștile spun că pe aici a sărit un cerb urmărit de un vânător. A sărit și a pierit dincolo, În ceață. Unii spun că nu era cerb, că era... Fata Își mușcă buzele și-și făcu semnul crucii. Simeon Îngenunche lângă calul căzut, cercetând-i cu grijă gleznele fine. Mintea lui lucra febril. Fata cea blondă avea o voce dulce, dar se vedea că-i deprinsă să poruncească, să fie ascultată. În totul, răzbătea din făptura nespus de frumoasă o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu măritul stăpân. și când, duminica la liturghie, monseniorul Gebhard Îngenunchea În fața altarului, capul lui cărunt era Înconjurat de o lumină dulce și imaterială. Cu mirare aflase Simeon că sub trăsăturile angelice se ascundea un cap politic de o mare agerime, că monseniorul avea nu numai prieteni și admiratori, ci și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și prea multe chilii de dormit, dar toate aceste socoteli Îi pieriră din minte atunci când, de sub șaluri și Învelitori, apăru o fetiță de vreo zece, unsprezece ani, care privea curioasă În jurul ei. Inima doamnei din Appenweier aproape uitase să bată. Îngenunche În tăcere În fața puternicului stăpân, sărutându-i mâna. Acesta o ridică și-i atinse fruntea cu buzele, zâmbind, În vreme ce Hildebrand urca Încetișor scara, potrivindu-și pașii uriași după cei ai făpturii micuțe, care Îl ținea de mână cu o Încredere
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să moară, să intre În pământ de rușine. Se făcuse de râs În fața tânărului. — Ce-o să crezi acum despre mine, domnule Bodo? se auzi ea vorbind și-și ascunse fața În palme. Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că un Înger din cer a venit să se așeze pe bancă În fața mea și că nu sunt vrednic de această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spui: ce ființă proastă și neîndemânatică? O doamnă care cade ca un bolovan În fața unui cavaler! Bodo Îi luă cu gingășie mâna: — Domniță Adelheid, Înălțimea Ta nu ești „o doamnă“. Ești Doamna la ale cărei picioare ar fi fericit să Îngenuncheze orice cavaler, ești idealul de neatins și nu pot decât să mulțumesc cu recunoștință Celui de Sus, care mi-a dăruit aceste clipe minunate! Uitând pentru o clipă rezerva pe care și-o impusese de atâta vreme, de când era Îndrăgostit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce s-a Întâmplat. Ca și cum providența ar fi vrut să-i răspundă, se auziră tropote din pădure și un călăreț trecu ca fulgerul printre cavalerii care așteptau Încordați, cu mâna pe spadă. Se opri scurt În fața tânărului prinț, descălecă și Îngenunche. Era Johannes, dar nu cocoșatul pe care-l știau toți, ci un bărbat zvelt, cu Înfățișare de războinic, așa cum Îl văzuse doar Conrad. Am sosit prea târziu, rosti el cu amărăciune. N-am aflat la timp ce se pune la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr luat prin surprindere și ochii lui deschiși priveau fix spre un anu me punct, undeva sus pe tavan. — Ca pe un câine, ca pe un câine l-ați azvârlit! spuse Conrad și Îngenunche la căpătâiul lui. Se făcuse dintr-odată liniște. Oamenii se retraseră către ieșire. Rămaseră doar câțiva, cei mai apropiați, care Îngenuncheară și ei cu ochii Înlă crămați. Ușor, ca un duh, Johannes se apropie cu un muc de lumânare, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
punct, undeva sus pe tavan. — Ca pe un câine, ca pe un câine l-ați azvârlit! spuse Conrad și Îngenunche la căpătâiul lui. Se făcuse dintr-odată liniște. Oamenii se retraseră către ieșire. Rămaseră doar câțiva, cei mai apropiați, care Îngenuncheară și ei cu ochii Înlă crămați. Ușor, ca un duh, Johannes se apropie cu un muc de lumânare, pe care Îl aprinse și-l Împlântă Într-o crăpătură a pământului Înghețat. Apoi se retrase de-a-ndăratelea. În tăcerea apăsătoare se auzi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și -ntr-un paltin vechiu s-a frânt. 65 „Acolo fi-va altarul - zice falnicul monarc Ce se-nchină și se pleacă pe războinicul său arc. „Să trăiască Domnul Ștefan! - Mii de glasuri îi urează. Și poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează! De la rubrica Informațiuni se puteau afla și alte vești: că „Bucovina”, organul român-german pe anii 1849și 1850, redactată la timpul său de fericiții mari bărbați ai românilor bucovineni Hurmuzachi, se află de vânzare. Ambele colecții sunt complete, legate și foarte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]