5,200 matches
-
că ea ridicase privirea de pe detectorul de minciuni aflat pe birou. Detectorul era conectat la ornamentele metalice de pe brațele fotoliului pe care stătea Nypers. Când Președintele privi spre ea, Kay încuviință din cap, cât se poate de discret. Jefferson Dayles îngheță. Strălucirea ajunsese ca un foc alb; și el trebuia să lupte, să șadă acolo rigid, încordându-și mintea împotriva bucuriei de nedescris care îi amenința rațiunea. Îi veni dorința să se repeadă la biroul lui Kay, să privească la ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Mi-aduc aminte că am scris odată o conferință despre influența romanelor, arătând ce rău pot face romanele rele. În genere, eram cam dușman al romanelor. Odată am scris o poezie în proză - era vorba de niște săraci care au înghețat într-o iarnă, pe un drum. Savin mi-a făcut critica și, la sfârșit, ca să mă laude, spunea: Un cuvânt mai mult sau mai puțin și totul ar fi fost stricat". Deci mă lăuda, dar solemnitatea frazei lui m-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unul. Sărăcia noastră, mai ales a lui Raicu Ionescu și a mea, era mare. El n-a avut niciodată foc iarna, în odaia lui de la un dascăl. Noi, se cheamă că aveam foc, dar în casă era așa încît ne înghețau urechile. Dar ce ne păsa! Nu ne păsa nici când ne erau botinele rupte și umblam cu omăt în ele. Raicu, în asemenea caz, punea o bu-cată de șindrilă unde talpa era spartă, și numea "prezervative" aceste bucăți de șindrilă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cadrul efortului de război, și a mai hotărât să-și ia și secretara cu el, dacă mă comport cum trebuie. Îmi vine să vărs. Lăsând la o parte povestea cu Seymour, plecarea înseamnă barăci din prefabricate în baze aeriene unde îngheți bocnă, avansuri obraznice din partea bravilor noștri luptători și pungile alea oribile de hârtie în care vomiți în avion. Fapt este că Seymour se însoară - da, se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
despre câte o faptă a lor sau o vorbă de duh mai deșucheată, aruncată așa, Într-o doară, În timp ce omul Își degusta horilca și se uita pe geam!?... Sau unde era Ippolit Subotin, cel care cu răsuflarea sa putea să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
refuza...!! Pe măsură ce banii se Împuținau, juca incredibil de fricos, pierzând totul!! Pentru a doua oară, Doctorul cu un calm impenetrabil, Începu să-și Îndese buzunarele, zâmbind pe sub mustață...Marele ghinionist, privea la Doctor prostit. La rândul lui, Tony Pavone, Îi Înghețase inima de frică. Instinctiv, binișor se apropie de ieșire, În eventualitatea unui scandal ce va lua proporții catastrofale! Iar Gică picior de lemn, nu scotea o vorbă. Privirea lui, În care se putea observa - ură și deznădejde - te făcea să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine dacă Îți dau voie să te urci? Cine te crezi dumneata domnule, ori ești polițai...!?” „Naveți teamă, nu sunt caraliu...! Am venit acum cu avionul, iar prietena mea mă așteaptă cu bagajele la agenția Tarom din Calea Victoriei... O fi Înghețat săraca!” „Îmi pare rău, domnule - domoli el vocea. Sunt nevoit să mă retrag la garaj...” „Așa devreme, dece...??” „Ne-au redus iarăși rația de benzină. Până mai ieri alaltăieri primeam zece litri pentru un shift, iar În prezent numai opt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
importanță mai are...??” În fața acestei irevocabile decizii, Tony Pavone se resemnă ciocnind paharul cu fiecare, socotindu-se un neînțeles, gratificîndu-i pe cei doi cheflii cu cuvinte nu prea măgulitoare. Nu apucă să ducă paharul la gură, un vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zăpadă urmate de geruri cumplite ce făcea viața tot mai amarnică pe șantierele de construcții ale Închisorii Rahova care nu cunoștea ori nu vroia să cunoască vitregia cumplitei ierni. Dacă mai adăugăm mâncarea ce venea dela penetenciarul Rahova mai mult Înghețată În canistrele jegoase ce nu mai fuseseră spălate dela darea lor În folosință, ne putem imagina diabolicul sistem de zdrobire a oricărei tendințe de Împotrivire...! În intervalul de timp până la aflarea sentinței pronunțate de tribunal, Tony Pavone Începuse să creadă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Suntem deja pe Cross County. Emil e foarte rapid. Nu e trafic, la ora asta din noapte. Mi-a fost salvată viața, mai demult. S-a Întâmplat Înainte de New Rochelle. O ștersesem de la școală și rătăceam prin parc. Laguna era Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
femeie foarte slăbuță, vedeam acum. Când se apleca să dea mâna cu membrii catedrei, corpul parcă i se îndoia de la mijloc ca o foaie de hârtie. — Noua noastră profesoară de olărit! zbiera Domnul Mawson cu veselia lui convențională, care te îngheța, ivindu-se împreună cu Sheba din spatele Antoniei Robinson, una dintre femeile de la literatură engleză. Sheba zâmbea și-și dădea cu mâna prin păr. Olărit. Am repetat cuvântul doar pentru mine, încet. Era prea perfect: mi-am și imaginat-o, fecioara visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
strânsoare. Erau într-un mic luminiș. El a făcut o grimasă: — Aici avem intimitate, a zis el. S-a așezat pe jos și și-a scos jacheta. — Aici, a zis el, întinzând-o lângă el, poți să stai aici. — O să îngheți, a zis Sheba. Dar el n-a răspuns, doar stătea și se uita la ea. — E ridicol, a zis ea. Nu am de gând să mă așez. Nu e bine. Connolly a făcut un gest care însemna „relaxează-te“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
capăt. Ah, am zis. — Ghicești cine? a întrebat el. Și a zâmbit cochet. Dacă ar fi avut un evantai, acum l-ar fi deschis. — Hmmm, m-am uitat la tavan, clipind. Prefăcându-mă că mă gândesc. Eu? Fața i-a înghețat de surpriză. — Încearcă să nu pari așa de scârbit, Brian, am zis. A râs. — Oh, tu. Știi că n-am vrut să spun asta. Dar întâmplarea face, Barbara, să cred că ești o doamnă foarte atrăgătoare. Probabil ai fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
povestea a doi proști. Jina a îndesat cartea în birou și și-a închipuit că gâtul lui Alice era în deschizătura sertarului pe care l-a închis cu năduf, imaginându-și că aude și un urlet din ăla, de-ți îngheață sângele în vine. Își dorea ca imaginația ei fertilă să fie de-ajuns ca s-o liniștească, își dorea ca răzbunarea și violența să reprezinte, într-adevăr, un remediu. S-a chinuit să lucreze, dar, în două ore, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fapt, tata, deși pe mine nu m-a întrebat ce-mi doresc. Nu vreau să-l dezamăgesc, dar dacă se întâmplă ... Să zicem c-o să construiesc o gabară. Aș putea să duc oamenii pe râu toamna și iarna, până când apele îngheață. Nu fete în bikini. Nu mă gândesc la volei și fillet mignon. Eu vreau singurătate. Istorie. Pace. O chestie de genu’ ăsta ar putea să reușească. Nu se știe niciodată. Am putea să mergem acolo și să nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lumea să vâslească în față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură într-un montagne russe, decât cu o luptă pentru supraviețuire. În afară de Alice, care înghețase de frică, toți vâsleau la comanda lui Drew și zburau prin dreapta torentului, printr-o breșă dintre două valuri. Danny a țipat fericit, iar Charlie și-a ridicat brațele deasupra capului. Când și-a dat seama c-aveau să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată, îl priveam de undeva de sus, acum îl văd cum îngheață în fiecare iarnă de la parterul blocului. ies încet să nu mă audă lumea. e trecut de miezul nopții... îl întreb dacă-mi mai vede când și când băiatul... s-a mutat sub alt felinar? a furat întunericul lumii și a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au frunze lipite pe ochi toamna e o rană deschisă în trupul pământului. furtună pe Marte te caut printre rămășitele verii și nu știu cât timp va trece până descopăr vreo urmă de tine cel puțin un os pe care să-l îngheț până la următoarea viață îmi spunea bunica să nu mă îndrăgostesc de soldați pentru că pleacă toamna dis de dimineață și cine va șterge atâtea frunze căzute subit de parcă cerul s-a răzvrătit și ne-a luat până și ultima stea îți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se pare goală De așteptări, dorințe, ambiții, năzuinți Am înghețat să tot aștept afară Iar tu, la cald, să-ngâni și-n șoaptă să mă minți. Și cercul se închide și strânge-n el tăcerea Blazări tot încolțesc pe un pământ secat În negură și ceață nici nu mai simt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în păr muguri de culoarea cerului și a mării, ce sorb cu lăcomie esența vieții. E o noapte apăsătoare, ca o zi de iarnă, Bradul și-a acoperit crengile spre pământul făgăduinței, a închis ochii și, lacrima de smarald a înghețat într-un colind, i-am mângâiat mâinile sufletul, ce va râmâne verde în iarna, când așteptările se albesc de atâta uitare... Iubire de zăpadă Iubirea are culoarea zăpezii, la colț de stradă câte o stea coboară în fântâna săpată, cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am mângâiat mâinile sufletul, ce va râmâne verde în iarna, când așteptările se albesc de atâta uitare... Iubire de zăpadă Iubirea are culoarea zăpezii, la colț de stradă câte o stea coboară în fântâna săpată, cu grijă, în suflet A înghețat și ultima fărâmă de iubire, chipul oglindit în apă creionează fața acoperită de ninsori, iar lacrima caldă dezgheață iubirea. În zare ninge cu flori ce nu mor. m-aplec spre mine ca spre o prietenă, nu-mi cunosc sufletul de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț ori câți tremură pentru o vorbă în ierni interioare fără sfârșit cântecul verii a zburat demult la stele viitorul mi se împuținează cu fiecare iarnă ce vine cât de bogat îmi stă însă în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]