3,183 matches
-
observațiile pe stările sugerate de figurina imaginată de Pieter Janssens Elinga. Nici personajele lui Constantin Țoiu nu se mulțumesc cu o descriere realistă a pânzei Plata dijmei. Chiril Merișor observă mai mult decât organizarea spațială a încăperii în care se înghesuie funcționarii feudali și țăranii. Dincolo de portretul acestor colectivități, Chiril Merișor surprinde resortul intern care-i determină să întreprindă acțiunea figurată pe pânză - plata dărilor - și acest resort este prefăcuta ipocrizie. Similar, Vasi în Căderea în lume vede în poziția spațială
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
scriitor) „Era nemulțumit că face prea puțin. Dorea să dăruiască cât mai mult din talentul ce-i clocotea în suflet. De multe ori îmi mărturisea că parcă nu-i ajunge timpul să redea pe pânză toate ideile ce i se înghesuiau în imaginație. În colectivul pictorilor era apreciat nu numai pentru talent său ci și pentru spiritul de colegialitate.(...) Pictorul Valentin Boța n-a murit. El trăiește în inimile noastre, trăiește prin lucrările valoroase pe care le-a lăsat posterității. N-
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
să predea sumele de bani își însușeau o mare parte din ele, și în consecință veghea ca asemenea lucruri să nu se mai întâmple. A dat ordin ca senatorii să vină să-l salute toți deodată, pentru a nu fi înghesuiți de mulțime. Față de magistrați arăta o stimă de parcă s-ar fi găsit într-un regim republican iar în fața consulilor se ridica în picioare. Ori de câte ori îi invita la un ospăț, obișnuia să-i întâmpine la sosire și îi conducea la plecare
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
către Vucciria și... confuzia ei în nord, spre Capo, cu gândul la vreo fantasmă, în vest, spre La Kalsa, vechiul cartier arab, la est, sau în Albergheria, către Pallazo Reale, la sud. Dar e prânz și cum nimeni nu se înghesuie la plimbare, caii se odihnesc. Unul bea dintr-o găleată de plastic apa adusă de stăpânul lui dintr-una din fântânile străjuitoare de ziduri, singurul efort făcut de acesta la vreme de amiază fiind acela de a înlătura mătasea broaștei
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
scriitor) „Era nemulțumit că face prea puțin. Dorea să dăruiască cât mai mult din talentul ce-i clocotea în suflet. De multe ori îmi mărturisea că parcă nu-i ajunge timpul să redea pe pânză toate ideile ce i se înghesuiau în imaginație. În colectivul pictorilor era apreciat nu numai pentru talent său ci și pentru spiritul de colegialitate.(...) Pictorul Valentin Boța n-a murit. El trăiește în inimile noastre, trăiește prin lucrările valoroase pe care le-a lăsat posterității. N-
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de antene și nici un tratat de teoria antenelor. Este o prelegere despre ceea ce ar trebui să știe și să înțeleagă orice constructor de antene, pentru a putea construi o antenă optimă în orice condiții date. Scopul nu a fost să înghesui cât mai multe rețete de antene pe pagină..., ci să dau cititorului o înțelegere în profunzime asupra modului cum funcționează o antenă în mediul real. Același capitol, conține informații referitoare la propagarea în unde scurte. Un alt capitol din carte
Radiotehnică Teoretică şi Practică by Florin Creţu () [Corola-publishinghouse/Science/91639_a_92971]
-
după ce a fost înjurată, părăsește satul și merge în munți unde naște un fecior înzestrat cu "puterea cumpăna pământului". Blestemul mamei are repercusiuni asupra traiectoriei vieții copilului. Astfel, "se pomeni împărăteasa că prunca-i plânge în pântece..., iar împăratul se înghesui cu urări care mai de care, însă copilul tot nu tăcea. Și nu știu cum se făcu că, ieșindu-și din minți, împărăteasa zise: "Taci cu maica, năștear-ai de fată mare. Și minune! Copila tăcu și se născu." [Craivasân, fiul vacii, Chivu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în 1877; soldații nu au fost înlocuiți din schimb, astfel că primii s-au înecat, iar ultimii au înghețat în posturile lor13. Revista Time din 21 aprilie 1947 conținea următorul reportaj: Pe Berlinerstrasse din Potsdam, în zăpadă și noroi, se înghesuiau doisprezece oameni obosiți... Fețele lor aveau aspectul palid și boțit al prizonierilor. În spatele lor mergea un soldat rus cu fața dură, rotundă, cu o mitralieră Thompson într-o mână și cu stepa ucraineană oglindită în ochii săi albaștri. Apropiindu-se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
participativă a consiliilor de muncă constituie calea regală în urmărirea intereselor colective (vezi, de exemplu, Dachler, Wilpert, 1978). Există însă și suficiente rețineri față de ele. Se consideră astfel că poziția consiliilor de conducere în cadrul organizațiilor este incertă, ele fiind vârâte, înghesuite între conducere, angajați și sindicate, fapt care le scade eficiența datorită divergențelor de interese ce există între aceste trei segmente organizaționale (Wilpert, 1998, p. 57). Apoi, există tendința ca reprezentanții angajaților din aceste consilii să se transforme într-o elită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nou gen de lagăr de concentrare: pe pontoane, foste nave dezarmate. În aceste lagăre ale morții lente, 25% dintre prizonieri au murit, În vreme ce supraviețuitorii s-au Întors acasă zdrobiți fizic și psihic. Închisorile plutitoare de la Cádiz, În care au fost Înghesuiți supraviețuitorii de la Trafalgar și deținuții de la Baïlen, au fost și mai cumplite. Gardienii și ofițerii dădeau adesea dovadă de sadism față de cei care erau Încarcerați. Sub cel mai mic pretext, chiar și imaginar, sentinelele nu ezitau să lovească cu patul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu te miri ce gest cu totul deplasat. O anume atmosferă și o anume ținută sunt absolut necesare, ca să fim pregătiți cum se cuvine și cuviincios așezați în noi înșine, la întâlnirile cu marea muzică. Față de alte ediții vom avea, înghesuite în primele zile ale festivalului, multă muzică românească și multe compoziții ale unor autori contemporani. Nu ni se pare cea mai fericită formulă, cu atât mai mult cu cât manifestări ample dedicate ambelor categorii au avut loc chiar în acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
că tu-l știi mai bine decât mine, acea faună semiparazitară care ar fi putut tot atât de bine servi Partidul, UE sau pe Stalin. Matricea este aceeași, se schimbă doar stăpânul... 2. Oficiul Poștal 31, cel de care aparțin, a fost înghesuit într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați - bănuiesc că este vorba de o fostă magazie... Cei cu care împărțeau altădată sediul (o clădire imensă) se lăfăie pe săturate, vânzând câteva telefoane rebegite. Evident, e vorba de Romtelecom. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Când încă eram student îmi însoțeam prietena luând rata, un cuvânt care va dispărea în curând din vocabularul activ al limbii române. Rata era un camion vechi căruia i se atașase un fel de cușcă de tablă în care se înghesuiau călătorii, navetiști sau nu, acea populație dezrădăcinată de comuniști. Mirosul din interior era oribil, un amestec de fiare ruginite, transpirație și tapiserie ruptă mucegăită, tapiserie care acoperise cândva banchetele. Camionul era atât de uzat încât era singurul autovehicul care merita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
îmi spun, și privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc niște oameni de suflet ai locului, melodios îngânau copiii străzii după vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din parc, viața curgea mai departe ca pe Dunăre, liniștit și poate cam urât mirositor. Păstrați, vă rog, în minte, valsul - el e coloană sonoră a unui peisaj pentru care, de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
să fie încurajat de majoritatea cititorilor când comite o tâlhărie față de o jurnalistă și o numește „țigancă împuțită“. Atât de mult încât același președinte Băsescu a ajuns să-și permită să-i privească cu profund dispreț pe jurnaliștii care se înghesuie să-l filmeze „în timpul său liber“ și să le arunce, printre dinți, un scârbit: „Bă, da’ ce nesimțiți sunteți!“. Probabil mecanismele acestei stări în care se află acum presa românească vor ajunge să fie studiate, peste mulți ani, în școlile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
nu-și mai încape în piele. La unii fenomenul se manifestă în plan fiziologic prin îngrășarea rapidă și excesivă, dar nu e o regulă. Apoi, când situația devine insuportabilă, iar omul nu-și mai încape deloc în piele, nici măcar bine înghesuit, își iese din piele cu totul - sau, poate, doar fragmentar (aici las psihologii să-și facă treaba). Asta e tot. Omul își iese din piele, se uită în urmă la el însuși și vede cât e de important. E absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ecranul fiind suficient de mare încât filmele să se vadă și de dincolo de Podul Minciunilor. Altfel au stat însă lucrurile la Cinema Arta, singurul cinematograf supraviețuitor din oraș. Deși filmele au fost unul și unul, lumea nu s-a prea înghesuit. Primul film din festival a rulat cu numai opt spectatori, iar altele cu 20-30 de persoane. „O să facem alt cort“ La deschiderea oficială, directorul onorific al TIFF, Tudor Giurgiu, a mărturisit că visa la clipa când se va afla la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
părea ca abia asistăm la "înfiriparea noii paradigme", exegetul fiind însă convins ca transmodernismul va fi "marca secolului XXI". Chiar dacă acest concept are o paternitate incertă, e privit cu suspiciune și își face loc cu dificultate pe scenă, "fanii" se înghesuie (vezi lista lui Ion Popescu-Brădiceni). Noul ethos al transdisciplinarității, așa cum a fost prefigurat în Carta din 1994 este terenul propice de decolare, invitând la un dialog generalizat. Marea rivalitate privește "sofistica în jurul postmodernității" (p. 9) și, desigur, fulminanta carieră a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sintagma "om sacrificat". Iar formula de "moarte antumă" a prins, bucurându-se de girul unor autorități în materie. Firește, și de reacția promptă a celor care refuză să admită că ar fi vorba de o "boală născocită", nedorind a-l înghesui pe suportul unei aberante imaginații scenaristice (cf. C. Stănescu) și pe T. Maiorescu pe lista harnicilor complotiști. Dar faptele rămân fapte și ele cer examinarea grijulie a contextului, exploziv în acei ani (reprofilarea politicii externe, presiunea Tratatului secret de alianță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politica stres, Creangă în spatele bisericii, mătușa chiar dacă merge mai departe nu-i dau locul, sacoșă peste picioare, i-l dădusem unei femei cu o fetiță în brațe, n-a vrut, o duc așa la schit la Petru Vodă, am stat înghesuit peste voi, ție deja ți-e rău, citește " Povestea mea" ori similar, rău nu e că sînt oglinzi, dar că ele polarizează pe clase și caractere, sărăcind revista care este fiecare, adevăr-deodată spre Sihăstria Sihla Secu, dar din el doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
creierul operațiunii, cum m-ai prins cu "frumușîca ceea"! și m-ai trimis la ea, misiune imposibilă, autobuz de provincie rășluind trei granițe, lăsat pe două vămi, toate din România! ne ții în oglinda retrovizoare de interior, în față se înghesuie, granitul mamei sovietice cu eroismul fiului mort în război, victorie în monumente, a răsărit alături crucea, tricolorul troiței, marea taină în hieratism național, droage prin curți, Balcania, chiar Muntenia, așternuturile Galați pe lunca în miriște, Cîșlița-Prut luciul apei în zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mașîna, am știut, sigur, c-am știut! perdealăle cîn' le plătești? numa' că zîua nu-i nici o garnitură, vagonul din față astupă gara pe mijloc, condiția oricărei priveliști, pălăria la copil cu talpa îndoind-o pe dungă, degeaba i te înghesui în brațe, cine sărută pe cine? mijlocelul și părul cîrlionțat pe el, Gheorghieni Războieni personal, "Biroul de mișcare", "Brașov Secția de întreținere Tîrgu Mureș", o cîștigat la loto aseară, ce numere o ieșît rămîi tablou! 1, 2, 32, 35, 45
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fost ridicate hoteluri pentru cazarea numărului tot mai ridicat de vizitatori străini. Întreprinderile comerciale locale și străine, mai ales băncile, au construit birouri mari. Liderii civici de pretutindeni voiau să scape de străzile înguste, de casele mici și de cartierele înghesuite de pe vremea otomanilor și să le înlocuiască cu bulevarde largi și clădiri înalte. Exista o mare admirație pentru schimbările făcute la Paris în timpul lui Napoleon al III-lea. Nu au fost introduse doar stilurile arhitectonice europene, dar arhitecții înșiși erau
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în care se integrează elementele dinamice ale societății medievale. Sub această formă dialectică a aparentei împrăștieri și a sentimentului permanent al unei unități subiacente, istoria Europei își continuă drumul. Capitolul l MIGRAȚIILE ȘI REGATELE BARBARE ÎN OCCIDENT (SECOLELE V-VIII) Înghesuiți la frontierele Imperiului Roman, barbarii formează două grupuri foarte diferite: populațiile germanice venite din Scandinavia care ocupă partea centrală a Europei pe de-o parte; nomazii răsăriți din stepele Asiei Centrale, care se stabilesc în estul continentului, pe de alta
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
într-unul din hotelurile cele mai luxuoase ale orașului. Deoarece sufăr din născare de boala punctualității, m-am înfățișat însoțit de soția mea la locul cu pricina la ora stabilită. Am intrat într-un salon unde încăpeau fără să se înghesuie cel puțin două sute de persoane, dar, în afara noastră, în încăperea spațioasă nu se aflau decât chelnerii care trebăluiau în jurul meselor unui bufet de o abundență rar întâlnită, efectuând ultimele retușuri ale impunătoarei "expoziții"culinare. Eram la prima noastră ieșire oficială
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]