4,859 matches
-
al lui Zeno, credea că oamenii ar trebui să facă tot ce le stă În putere ca să nu-și Împingă limitele prea departe și să fie fericiți cu ce aveau. Nu crezi că familia ta din San Francisco o să fie Îngrijorată? Îngrijorată? Armanoush a făcut o grimasă când chipurile mătușilor ei i s-au ivit În minte. Știa că vor muri de Îngrijorare. Nu trebuie să știe nimic despre asta, e pentru binele lor. Vine vacanța de primăvară și pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste s-a albit la față. Chiar atunci i-a sunat mobilul, Însă nici măcar nu s-a uitat la el. — Ai consultat un doctor Înainte să ți-l faci? a Întrebat Asya cu o expresie Îngrijorată despre care spera să pară destul de convingătoare. — Nu, a spus noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. Chipul ei căpătase acum o expresie gravă, ce schița noi riduri În jurul buzelor și ochilor. — O, Într-adevăr? Ei, nu contează, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ucis două milioane de armeni. Nici un istoric cu mintea Întregă n-ar lua chestia asta În serios. — Chiar și unul e deja prea mult, a sărit Asya. Chelnerul și-a făcut din nou apariția cu o nouă carafă și o expresie Îngrijorată pe chip. A făcut un gest Înspre Caricaturistul Alcoolic: — Vreți să mai comandați? În loc de asta, a fost concediat cu un gest al mâinii. Fiindcă terminase de mult cele trei beri și credincios hotărârii sale de a nu bea mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el surprisă să-și dea seama cât zgomot putea să facă un ac de tatuaj. — Nu te Îngrijora. Sunetul e mai impresionant decât durerea, a remarcat mătușa Zeliha citindu-i gândurile. Apoi a adăugat făcându-i din ochi: — Și apoi clientul s-a obișnuit cu ea. Trebuie să fie la al doisprezecelea tatuaj. Uneori poți deveni dependent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Istanbul. — Ce? — Mamă, Îți povestesc totul, Însă, te rog, liniștește-te. Ochii lui Rose scânteiau de furie. Cât ura să audă pe toată lumea spunându-i să se liniștească. — Mamă, Îmi pare groaznic de rău că te-am făcut să te Îngrijorezi În halul ăsta. N-ar fi trebuit să fac asta niciodată. Îmi pare foarte rău, Însă nu ai nici un motiv să te Îngrijorezi, crede-mă. Rose a acoperit receptorul cu mâna. — Fetița mea e la Istanbul, i-a spus soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spunându-i să se liniștească. — Mamă, Îmi pare groaznic de rău că te-am făcut să te Îngrijorezi În halul ăsta. N-ar fi trebuit să fac asta niciodată. Îmi pare foarte rău, Însă nu ai nici un motiv să te Îngrijorezi, crede-mă. Rose a acoperit receptorul cu mâna. — Fetița mea e la Istanbul, i-a spus soțului ei cu o nuanță de reproș În glas de parcă ar fi fost vina lui. Apoi a țipat În receptor: — Ce naiba faci acolo? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ești În Istanbul; mama ta m-a sunat să mă anunțe. A urmat o scurtă tăcere stânjenitoare, Însă Barsam Tchakhmakhchian n-a comentat nimic vizavi de asta, nici n-a certat-o. — Mama ta și cu mine am fost foarte Îngrijorați pentru tine. Rose vine la Istanbul Împreună cu tatăl tău vitreg... vin să te ia. Or să ajungă la Istanbul mâine la amiază. Acum Armanoush a Înghețat. Ceva se Întâmplase. Ceva foarte rău. Faptul că taică-său și maică-sa Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte de cină, așteptând să fie controlați. Nu-i Întreba niciodată direct dacă se purtaseră bine În ziua aceea. În schimb, Îi alinia ca pe un mic regiment și le cerceta chipurile, fiecăruia În parte, diferite perioade de timp: Banu (mai Îngrijorată pentru copiii ei decât pentru ea Însăși, era Întotdeauna sora mai mare protectoareă, Cevriye (mușcându-și buzele ca să nu plângăă, Feride (rotindu-și nervoasă ochiiă, Mustafa, singurul fiu (sperând să iasă din acest grup nefericit, presupunând că Încă era preferatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încovrigat pe pat ca o pernuță grea din blană de un alb imaculat, urmărind-o cu niște ochi mijiți, de un verde strălucitor. — Vocea ei e atât de divină, iar costumele ei atât de ostentative, Încât sunt sigură că sunt Îngrijorați că atunci când apare la televizor nimeni n-o să-i mai asculte pe generalii ăia cu voci răgușite și uniforme verde-brotac. Îți poți Închipui? Ce poate fi mai rău decât o preluare a puterii de către armată? O preluare a puterii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acel grup ales de prieteni pe care și-i Închipuia plîngînd În fața sicriului lui atunci cînd Își imagina propria-i Înmormîntare. Ca să nu sperie oamenii, Începuse să mintă atunci cînd Îl Întrebau ce mai face. La ce bun să-i Îngrijoreze? La ce bun să le spună că nimeni nu mai putea face nimic pentru el? Avea impresia că era supraviețuitor În urma unei catastrofe aeriene, după ce Își văzuse avionul dispărînd În valuri. Orice amerizare forțată este o experiență exaltantă, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cinci ani. Trei rețete zăceau pe masă, semnate de trei medici diferiți. Procentul de testosteron era cel care trebuia cunoscut. Ar fi cazul să se ducă să-și facă analizele cît mai curînd cu putință. De ce s-ar fi Îngrijorat? Afluxul sîngelui În penis continua să fie suficient. Greșea lucrînd nopțile În loc să se culce cu Delphine, ducîndu-se la culcare atunci cînd ea se trezea. A trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merg să petrec o lună pe litoral? După el, oceanul Atlantic mi-ar fi făcut bine. Tina mă liniștise. Pentru ea, eu eram un artist și nu era de mirare că sînt mai sensibil decît majoritatea oamenilor. Agorafobia ne-a Îngrijorat mai mult, doi ani mai tîrziu. Îmi plăcea să iau metroul, dar, de la o zi la alta, crizele mele de angoasă au făcut lucrul acesta imposibil accesul la metrou. Totuși, În metrou, mă dedam la un soi de antropologie culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nerăbdătoare să se întoarcă. Nu suporta gândul ca fetița să se trezească singură. Ah, dar micuța Vera putea dormi ore întregi pe frigul ăsta. Câteodată Zoia credea că ea nu avea să se mai trezească. Își spunea să nu se îngrijoreze. Trebuia să adune toate crengile pe care le putea duce. Ce nu vor folosi ele, ar putea vinde. Ar fi o crimă să meargă acasă fără un munte de găteje în spate și un coș plin. Ar face bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
greu să creadă că obținuse vreodată respectul subalternilor săi. Era slab de gură, iar firele mustății sale îngrijite nu puteau compensa pentru asta. ă Cum ne-ai mai speriat data trecută, Ilia Petrovici! Noi, prietenii tăi din departament, eram foarte îngrijorați de sănătatea ta. Nu mai văzusem o asemenea nuanță de mieriu în natură. și când ai leșinat. ă Asta se întâmpla vara. Fusese o zi teribil de călduroasă, iar mirosul de la Canal era de nesuportat. ă Doctorul însă a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deschide. Da, era Sam, nesuferit ca-ntotdeauna. Fără nici un chef, deschise ușa. De unde m-ai sunat? — De jos. — Cum ai intrat? Nu te-au văzut portarii? — Dormeau În post, evident. Uite, Îmi pare rău că am venit neanunțat, dar eram Îngrijorat. Nu ai răspuns la telefon toată săptămâna. Ești cu cineva? Vreun client? Kitty Îi trânti ușa În nas, gândindu-se: „Doamne, oare poate fi mai odios de-atât?“. Deschide, te rog. Promit să fiu cuminte. Kitty deschise ușa. — Bine. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o să-ți vină să crezi unde sunt! zise ea. Am avut o călătorie uimitoare. Slavă cerului, am plecat din New York. Sunt În Bel Air, la Los Angeles... pe Coasta de Vest. — Cu cine ești? o Întrebă mama ei, fericită și Îngrijorată În același timp. — Cu un bărbat minunat, l-am Întâlnit la deschiderea ART L.A. — E ceva serios? o Întrebă mama ei. Kitty ezită câteva secunde. — Nu, mamă. E doar... ceva, așa. Nimic serios. Doar că sunt foarte, foarte fericită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi dispăruse. O sună pe Desert Rose, dar aceasta nu răspunse. Kitty așteptă câteva ore ca Desert Rose să o sune Înapoi, dar nu se Întâmplă așa și de data asta. Îi trimise un e-mail. Nici un răspuns. Începu să se Îngrijoreze. Câteva zile mai târziu, În sfârșit, Desert Rose Îi telefonă. Abia Îi auzea vocea. — Țiganco, am primit mesajul tău, ce mai faci? Îngăimă ea slab. — Mi-a fost dor de tine. Îmi pare rău că ne-am certat așa prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a efectuat în timpul nopții, cele de acum, fie că au o excepțională autorizație expresă să facă predarea mai târziu, fie au dormit prea mult. Marçal Gacho și-a tras discret mâneca stângă a hainei ca să se uite la ceas, este îngrijorat pentru că traficul devine tot mai aglomerat și pentru că știe că, de aici înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajungă să mărturisească că uneori el i se pare prea prudent, ca să nu spună calculat, închipuindu-ne că ne-am împinge cercetarea spre o zonă atât de negativă a personalității. Era sigură că bărbatul închisese telefonul contrariat de discuție, îl îngrijora probabil perspectiva întâlnirii cu șeful departamentului de achiziții, și nu din timiditate sau modestie de grad inferior, de fapt, Marçal Gacho ținuse întotdeauna să proclame că nu-i place să atragă atenția asupra lui, dacă nu era vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu mine eram ca întotdeauna de ziua ta, Bineînțeles că nu, iartă-mă. Întrebarea la care Marta se aștepta de la începutul discuției veni, Și de ce nu mi-ai spus până acum, Ai destule griji, tată, Ți se pare că sunt îngrijorat, acum că am aflat, întrebă Cipriano Algor, Dar nu pari nici prea mulțumit, observă Marta, încercând să evite fatalitatea, Sunt mulțumit în suflet, chiar foarte mulțumit, dar sper că nu te aștepți să mă pun pe dansat, nu sunt genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în care ești, Se spune că lipsa de poftă de mâncare e destul de obișnuită la gravide, Dar ai nevoie să te alimentezi bine, logic ar fi să mănânci cât doi, Sau cât trei, dacă am gemeni, Vorbesc serios, Nu te îngrijora, o să vină și grețurile și nu știu câte alte necazuri. Se lăsă tăcerea. Câinele se încolăci sub masă, se preface indiferent la mirosurile de mâncare, dar nu e decât resemnare, știe că îi va veni rândul peste câteva ore. Te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă duc în oraș să-l iau pe Marçal, merg la departamentul de achiziții ca să anunț că prima parte din comandă e gata de livrare, tot ce fac acum sunt lucruri obișnuite, curente, logice, n-am nici un motiv să fiu îngrijorat, și conduc cu grijă, traficul e redus, atacurile pe șosea s-au terminat, cel puțin n-am mai auzit despre ele, așadar nu mi se va putea întâmpla nimic în afara monotoniei dintotdeauna, aceiași pași, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, ghișeul achizițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o amprentă a aceluiași deget, pe care Cipriano Algor, după ce fusese instruit, l-a apăsat pe ceea ce era probabil un lector al computerului portabil pe care gardianul îl extrăsese dintr-o gentuță prinsă la brâu, în timp ce-i spunea, Nu vă îngrijorați, sunt simple formalități, în orice caz vă dau un sfat, nu mai veniți aici, v-ar putea crea probleme, curiozitatea se scuză prima dată, de altfel nici nu merită, nu e nimic secret dincolo de ușa asta, pe vremuri era, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înăuntrul peșterii, ecourile trec de la un perete la altul, se multiplică, dacă Marçal nu tace un minut nu vom putea auzi vocea lui Cipriano Algor spunând, de departe, ca și cum și ea ar fi fost un ecou, Sunt bine, nu te îngrijora, vin acum. Teama dispăruse. Lumina lanternei mângâie din nou nefericitele chipuri, mâinile numai piele și os încrucișate pe picioare și, mai mult, îi conduse mâna lui Cipriano Algor care atinse, cu un respect care ar fi religios, dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]