4,199 matches
-
Mai zilele trecute, m-am reîntâlnit cu el, pe lângă Restaurantul "Dealul Mare ". Omul, culant, m-a invitat înăuntru (Haideți, dom' doctor, la una mică, se poate, doar mă știți de la balamuc, că io sunt nebun liniștit, bre!), plângându-se și înjurând ingratitudinea Guvernului, care îi jecmănise și lui stipendia anticipată, pe caz de boală. Evident că l-am refuzat! Pacientul de la nr. 3 se prezintă și el mai bine. De altfel, S.N. a părăsit spitalul cel dintâi. Tânăr și viguros, acesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și trage, și sucește, până i le sfârtecă de-a binelea, apoi se pune cu palmele și cu picioarele pe dânsul, până l-a făcut una cu pământul. Pe urmă, după ce l-a bătut cât a poftit, l-a mai înjurat pe nemțește, cum o fi zis, și s-a suit în mașină și s-a dus dracului la boierul cel bătrân. ― Acu au și prins să-i curgă urechile și să-i coacă, nu le-ar ajuta Maica Precista! urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a și înjurat-o, dar cucoana se ținea scai: ― Cu mine ce-ai hotărât, bărbate? Mă ții aici să mă... ― Ascultă, Didino, mă scoți din sărite! izbucni Boiangiu, profitând că erau singuri. N-auziși cu urechile tale că vine prefectul cu comandantul companiei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se depărtară amăranii, rămaseră în curtea conacului, încurcați, încît unul chiar exclamă: ― Ce-a fost asta, măi creștini? Apoi deodată, parcă s-ar fi mâniat că nu sunt în stare să facă nimic, începură să strige care de care, să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi, ca la Ruginoasa!... Stați, măi, să nu plecăm cu mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că se va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ioane? stărui colonelul arendaș. ― Se poate! Că din munca și sudoarea noastră-s toate! ― Apoi așa am venit eu aci, gol cum mă vezi, ai? ― Ce mai la deal, la vale, să-ți pară bine că nici nu te-am înjurat și nici nu te-am bătut, cum au pățit alți boieri, că poate-i fi auzit și matale! zise țăranul neînduplecat. Pleacă sănătos și să ne vedem când ne-om vedea ceafa! Colonelul nu se dădu învins. Încercă toate argumentele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de nu, să știi că mănânci bătaie! se răsti deodată Trifon, ridicând pumnul. ― Tu să dai în mine, măi Trifoane? Tu să-mi poruncești mie? făcu primarul cu o înflăcărare mânioasă și mândră. Ia poftim, Trifoane, dă! Trifon se repezi înjurînd, dar țăranii îl opriră. Urmă o hărțuială lungă, cu urlete și răcnete, la care luară parte toți câte puțin, ca să-l convingă pe primar să fie alături de oameni, nu împotriva lor, că nu șade bine, amenințîndu-l chiar că, altfel, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în oameni, ba, dacă s-or întărîta, vor trece și ei de partea astălaltă și atunci să-i vezi pe ciocoi... Se pomenea din ce în ce mai des de boierul Miron, fără să se mai ferească nimeni. Se ridicau și glasuri care-l înjurau, iar Toader Strîmbu ajunse să strige în gura mare: ― Numai hoțul cel bătrân e de vină că ne-a copleșit atâta de rău sărăcia, că ceilalți hoți după dânsul s-au luat de ne-au asuprit și ne-au flămînzit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dați la o parte cei ce n-au și vor lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
severe ca... 5 Duminică dimineața se răspândi vestea în Amara că vine armata. Niște cărăuși din alte sate, mai devale, întorcîndu-se spre Pitești, au întîlnit pe drum sumedenie de soldați și tunuri, iar un ofițer călare i-ar fi și înjurat de mamă și că "vă arăt eu vouă revoluție". Alți oameni, sosiți din comunele de sus, povestiră că împrejurul Costeștilor e armată câtă frunză și iarbă, gata să pornească încoace, să aducă înapoi pe boieri, dacă cumva n-o fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu mare, să iasă în capul satului! porunci Petre, ascuțit și sec, ca la armată. Trebui să explice de mai multe ori că nimeni să nu vie cu mâna goală, ci fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și scrâșnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aici. Să-i fii recunoscător pentru aceste mici favoruri. ― O să fiu recunoscător, răspunse Brett. O să-mi arăt recunoștința când vom fi departe de planeta asta și deja în hipersomn. ― Nu te mai gândi la Kane. (Apăsă pe cele două butoane, înjură printre dinți.) Nici aici, încearcă pe următorul, Brett. ― Just. Se deplasă, puse din nou celula pe care o verificase în locașul ei. Parker lăsă în jos mai multe manete de pe consola prinsă pe perete. Poate reușeau să delimiteze linia distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cunoscut de oameni. Scutură puternic aparatul. În zadar. Lumina roție era în continuare aprinsă, ca pentru a o sfida. ― Habar n-am. Am impresia că detectorul s-a stricat. A înnebunit de-a binelea. Brett dădu cu piciorul în plasă, înjurând. ― Dumnezeii!... Acum și-a găsit! Îi zic eu câteva lui Ash... ― O secundă! îl întrerupse ea. (Apucă instrumentul de cealaltă extremitate. Acul se stabiliză imediat.) Semnalul vine de jos. Trei fețe stupefiate se înclinară. Nici o vietate, nici o fantomă nu străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-o refuz? Nu! Îmi dă cu aproximație suma pentru un televizor cu plasmă. La supermarket-ul ERA, când am ajuns, puzderie de amatori. Iar nu țin seama de rând, dau din coate și-mi fac loc în față. Sunt înjurat, apostrofat, jignit, dar nu răspund. Eu trebuie sămi servesc colocatara, pe drăgăstoasa doamnă Fufi, care nu e mai mare ca mine decât cu vreo doi-trei ani și e văduvă de ceva timp. Un client mai grăbit decât mine se repede
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
știi prea bine... - Ți-a murit soacra? - Ei, aș! E în putere... - Ai scuipat pe stradă și te-a văzut patrula de poliție sau de jandarmi. Lucru urât!... Ți-a atras atenția și cum îți ieși repede din fire, ai înjurat în public și ai fost amendat. - Nici asta!... - Ah, da! Îmi spuneai, când ne-am întâlnit ultima oară, că-ți faci analize la recomandarea medicului de familie. Probabil nu ți-au ieșit bine: colesterolul, glicemia, trigliceridele ... - Au ieșit foarte bune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu știam să dansez, să petrec la fel ca acei de vârsta mea. Nu mergeam la distracții, la discotecă sau la nunți. Eu doar cântam la fluier oilor și nedespărțiților mei prieteni - câinii. Tata nu-mi dădea bani, ba mă înjura și când se îmbăta, căuta să mă lovească. Și am răbdat cât am răbdat de dragul mamei care suferea mult, fiind bolnavă. N-avea nici 40 de ani când și-a dat duhul. Fără dragostea ei și cum tata era tot
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
intrasem și am alergat pe drum. El s-a luat după noi cum era dezbrăcat în pielea goală, iar noi am stârnit colbul drumului cu tălpile picioarelor ca să se ridice praful, de parcă ar fi trecut un camion. În urma noastră ne înjura și fugea după noi gata ca să ne prindă, dar la o răspântie de ulițe, unul a luat-o într-o parte, iar altul în altă parte și ca în proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
al comunei Oltenești, apoi destituit și din această funcție, deoarece devenise alcoolic. Fiind în stare avansată de ebrietate, a intrat în curtea casei noastre și când m-a văzut, s-a luat la ceartă cu mine. A început să mă înjure. Avea ochii injectați de băutură și făcea spume la gură. Eu știam că este un mare bețiv și am căutat să-l potolesc, dar el a sărit la bătaie. În curte, mama avea un umbrar cu o bucătărie de vară
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pumni în cap. În drum i-am mai dat câteva picioare în spate și a căzut jos. Când am vrut să mă mai duc la el ca să-i plătesc pentru crima făcută, s-a ridicat singur și continua să mă înjure. A fugit cum a putut. Peste ani am aflat câți oameni nevinovați au avut de suferit din cauza lui, fiindcă refuzau să se treacă la colectiv și apoi îi reclama la securitate, iar securitatea a trimis pe mulți în pușcărie, fiind
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care se afla acum la vreo 5 kilometri depărtare. La brigadă era agitație mare. Venise șeful pichetului de grăniceri, un milițian, șeful de brigadă, ceilalți tractoriști și colegul meu. Când m-a văzut șeful de brigadă a început să mă înjure, a venit la mine și mi-a tras câteva palme de față cu cei prezenți. Ce puteam să-i spun? Eram vinovat. Da sau nu. Da, pentru că luasem tractorul cu de la mine putere, ca și colegul meu, care din fericire
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să fie doar o murătură. Speranța e să nu se lase prins : nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. :i, în caz că tot n-am înțeles, a adăugat : Nu pierde ea româna vara tăind frunză la cîini, ci înjură cu foc, le freacă ridichea celor ce-au sfeclit-o, gulia celor care au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici, pe colea și-acum așteaptă para mălăiață cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asta a fost și cu asta, basta, acum avem alte probleme. Și începeau să vorbească, eventual, despre ce făceau ei acum. Dimpotrivă, ai noștri se întorceau în trecut cu multiple volute și nu mai ieșeau din el decît pentru a înjura, scurt și apăsat, prezentul. Apoi reveneau la trecut. Din păcate, proiectul nu a mai continuat. Tare aș fi fost curios să văd ce ar fi povestit românii în anul 2000 ! Desigur, nimic nou sub soare ! știm această meteahnă a noastră
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este ceva, la pachet cu „corentu’ ” : înfășatul ăsta prelungit și practicile supraprotective ulterioare îi lasă individului o nostalgie mai puternică după edenul protejat al copilăriei și o dificultate sporită de maturizare autonomă. Românul iese greu din scutece. Iar cînd iese, înjură de mamă... Vulpea și nevroza balcanică Invitat la un team-building corporatist să produc niște selfăawareness printr-un roleăplaying pe echipe (lucru’ dracului în casa popii...), nu a fost o surpriză să constat că, rugați să exprime ce admiră și ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un jurnalist la Tîrgul Țăranului din București îmi aduce aminte de multe alte scene similare în care țărani, deveniți „mici producători”, se împotriveau, uneori de-a dreptul jigniți, să fie amestecați cu „negustorii”. Și aproape totdeauna sfîrșeau prin a-i înjura pe aceștia din urmă. Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpățînată. Repulsia „țăranului” față de „negustor” pare să se înscrie astfel în practicile mult mai vechi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]