4,549 matches
-
dintr-un pătul situat mai la margine, a fost văzut și împușcat de un turc. Rănit de moarte, Geică s-a târât în niște tufișuri, unde a și murit. Acolo a fost găsit de frații săi și după ce l-au înmormântat, lângă mormânt au săpat o biserică-bordei, care avea gârlici, naos și altar. Groapa bisericii se mai vedea în lucerna lui Afrem Vlădulescu, în prima parte a secolului XX. Despre urmașii celor șapte moși întemeietori au rămas mai multe referiri. Astfel
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
regele Franței, Ludovic al XIV-lea, cununie ce are loc la granița franco-spaniolă. După întoarcerea sa la Madrid, pictorul se îmbolnăvește. Regele își vizitează favoritul pe patul de suferință. După șapte zile de agonie, moare la 6 august 1660. Este înmormântat în biserica "San Juan Bautista".
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
Zavrajie, Regiunea Kostroma, Rusia sovietică - d. 29 decembrie 1986, Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, Franța) a fost un regizor, actor, scenarist și scriitor rus. Este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice și ai întregii istorii a cinematografiei. Este înmormântat la cimitirul ortodox din Sainte-Geneviève-des-Bois. A jucat un rol prim rang în dezvoltarea cinematografiei moderne, prin viziunea sa poetică și studiul asupra timpului în film (dezvoltat teoretic în cartea sa, "Sculpting in Time"). Născându-se și profesând într-un regim
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
poèmes conversations, idéogrammes lyriques", însoțite de câteva scrisori de pe front (corespondență din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul " Poèmes à Lou"). Moare pe 9 noiembrie 1918, fiind victima a mării epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul "Père Lachaise" din Paris. În România, Apollinaire a avut mulți admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediție bilingva cu o selecție a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
ultimii ani de viață se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se publică în principalele ziare și reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din București.
Mihai Beniuc () [Corola-website/Science/298627_a_299956]
-
localitatea abandonată Tobak. Generalul Inzov este așadar considerat de bolgrădeni ca "Întemeietorul orașului Bolgrad" În noiembrie 1846, ca urmare a dorinței testamentare a generalului Inzov, sicriul cu rămășițele sale pământești au fost aduse de la Odesa la Bolgrad pentru a fi înmormântat în Biserica "Sf. Mitrofan". La 21 mai 1828, prin oraș au trecut armatele ruse în frunte cu țarul Nicolae I al Rusiei, care se deplasau spre Dunăre pentru a lupta împotriva Turcilor. În 1830 au venit aici 200 de familii
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
de temelie a bisericii Sf. Mitrofan, construcția sa făcându-se cu bani proveniți de la toate coloniile de bulgari. În 1844, în timpul construcției, a venit vestea îmbolnăvirii generalului Ivan Inzov. În mai 1845, generalul a murit la Odesa și a fost înmormântat în cimitirul din centrul orașului. În noiembrie 1846, ca urmare a dorinței testamentare a generalului Inzov, sicriul cu rămășițele sale pământești au fost aduse de la Odesa la Bolgrad (230 km) pentru a fi înmormântate în noua biserică. Între catedrală și
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
murit la Odesa și a fost înmormântat în cimitirul din centrul orașului. În noiembrie 1846, ca urmare a dorinței testamentare a generalului Inzov, sicriul cu rămășițele sale pământești au fost aduse de la Odesa la Bolgrad (230 km) pentru a fi înmormântate în noua biserică. Între catedrală și biserica Sf. Mitrofan cortegiul a fost însoțit de mai mult de 10 mii de locuitori din Bolgrad și din coloniile vecine. Pe ultimii 500 m până la locul înmormântării bulgarii s-au deplasat în genunchi
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
enormă procesiune funerară; a străbătut toată Polonia. S-au emis o serie de cărți poștale, timbre și mărci poștale. În 1937, după doi ani de expunere în cripta Sf. Leonard din catedrala Wawel din Cracovia, trupul lui Piłsudski a fost înmormântat în cripta catedralei sub clopotul de argint, cu excepția creierului său, pe care el l-a oferit pentru studiu , și a inimii lui, care a fost îngropată în mormântul mamei sale din cimitirul Rasos din Vilnius, unde este și astăzi. Relocarea
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
ei, fiindu-i refuzat titlul de Mamă al Națiunilor. Germanicus a rămas cu armata de pe Rin între 14-16, conducând campanii succesive în centrul Germaniei. A recuperat două dintre cele trei stindarde ale legiunilor romane, pierdute în urma catastrofalei înfrângeri și a înmormântat cadavrele soldaților romani din acea bătălie. S-a renunțat la ideea de a împinge granița imperiului de partea cealaltă a Rinului, Tiberius anulând operațiunile costisitoare și inutile, chemându-l pe Germanicus la Roma. În anul 17, Germanicus a sărbătorit un
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
ca și a mongolilor din imperiul său, proces început deja de hanul "Tarmașirin". Teoretic, mongolii se supuneau regulilor confesionale "Jasa" (legea introdusă de Ginghis Han), însă practic acceptau mai mult "Șaria" (legile și ritualurile Islamului). Timur Lenk însuși a fost înmormântat ca "derviș" ("sufi", „sfânt”). Timur are o poziție controversată față de religia islamică, fiind considerat de unii "sunnit" (curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiției“), are însă relații contradictorii cu Sharia, respectând mai mult
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
din China, care refuzase plătirea mai departe a tributului. În iarna anului 1405, în timpul expediției militare de pedepsire a Chinei, Timur Lenk moare în urma unui exces alcoolic. Timur a murit lângă Șîmkent, pe teritoriul Kazahstanului de azi. El a fost înmormântat în Samarkand, unde i-a fost construit mausoleul Gur-e Amir. După moartea lui, imperiul s-a destrămat, statele de odinioară și-au redobândit independența.
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
pentru mișcările revoluționare sud-americane și pentru lumea a treia. În 1997, rămășițele lui Che și ale altor câțiva camarazi sunt exhumate și identificate cu ajutorul probelor ADN, de către o echipă de medici legiști cubanezi, apoi transferate în Cuba. El a fost înmormântat cu funeralii de erou național, împreună cu șase dintre camarazii săi de arme din Bolivia, în mausoleul din Santa Clara (orașul pe care îl cucerise în timpul revoluției din Cuba). În Guatemala o cunoaște pe Hilda Gadea, prima soție. În Cuba, Pe
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
este ales membru la ""Accademia del Disegno di Firenze"", împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto. Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica ""Santa Maria dei Frari"" din Veneția. Tiziano dezvoltă un stil personal al culorilor, care veneau aplicate în mod rapid, câteodată imprecis, fără desene pregătitoare: rezultatul este o expresivitate directă, figurile sunt mai vii și reale. Este unul din
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. A fost înmormântat în catedrala catolică din Cetatea Oradea, distrusă în timpul ocupației otomane. A fost fiul împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În 1385 s-a căsătorit cu Maria de Anjou, fiica cea mai mare a regelui Ludovic I
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
este încoronat rege al italiei. În 1433 este încoronat de către Papa Eugen al IV-lea împărat al Sfântului Imperiu Roman, după care revine în Boemia, unde a fost recunoscut în 1436. În 1437 a murit la Znaim și a fost înmormântat la Oradea.
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
1881 demisionează din guvern și activează ca membru al Curții de Casație. Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri. Corpul său a fost transportat la Iași, unde i s-au făcut funeralii naționale. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Lucrările sale filosofice s-au tipărit și în limba franceză la Paris, Bruxelles și Iași, bucurându-se de apreciere dincolo de granițele țării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, ideile lui ateiste au avut un ecou
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
zdrobească revolta scoțienilor. Această ultimă campanie din Scoția îi puse capăt vieții. Pe patul de moarte, își luă ramas bun de la fiii săi. Le ceru ca 100 de cavaleri să-i ducă inima în Țara Sfânta, să nu-i fie înmormântat trupul înainte de înfrângerea scoțienilor și oasele sale să-i fie purtate în fruntea bătăliei, astfel ca, mort fiind, să-și conducă armatele la victorie, ca și în viață. El însuși compuse inscripția pe care dorea s-o vadă gravată pe
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat „obiceiurile rele” ale tatălui acestuia. Nicolae Alexandru moare la 16 noiembrie 1364, fiind înmormântat în biserica de la Câmpulung, ctitoria sa și a tatălui său. Pe piatra de mormânt se află următoarea inscripție în limba slavă: Singurul portret contemporan al domnitorului se păstrează refăcut în secolul al XIX-lea, la ctitoria sa din Câmpulung. "„În
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Plastice „N. Grigorescu” din București. Prima expoziție personală, la Galeria „Amfora” din capitală. În 1969 se stabilește în Marea Britanie de unde, după 1989, revine periodic în România. Grav bolnav, moare la Londra la 16 iunie 2004 și, la dorința să, este înmormântat în țară, la Timișoara. A avut numeroase expoziții personale și de grup în Marea Britanie, Germania, Elveția, Irlanda, Franța, Austria, Ungaria, Slovenia, Grecia, România, Statele Unite, Canada, Japonia, China. I s-au acordat premiul „Tony Cobbeld” (1976), premiul Consiliului Artelor, din Marea Britanie
Paul Neagu () [Corola-website/Science/298746_a_300075]
-
cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs și la izvorul celuilalt mare ploieștean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907. Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a "bătrânului" Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50
Ion Stratan (scriitor) () [Corola-website/Science/299532_a_300861]
-
români. La intrarea în biserică, deasupra ușii, pe zid se remarcă inscripția "Dela zidirea bisericii anii Domnului 1725 mai 29", iar ceva mai jos, săpat în grinda de lemn de deasupra ușii "Anii Domnului 1755 Mai 29". În biserică fost înmormântat în anul 1788 episcopul Ghedeon Nichitici, al cărui mormânt se află în fața altarului, acoperit cu o lespede roșie. În pronaosul bisericii sunt zugrăvite portretele pictorilor de Aleman și Bucur, nepoții popii Man, care au contribuit la zugrăvirea ei. Aceștia au
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. a murit de ciumă la 3 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: "Sfaturi" (manuscris), "Despre datorii" (tipărită la Londra), "Cuvânt împotriva nicotinei" (Iași, 1786), "Precuvântări la actele patriarhalicești" (manuscris).
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
de bijuterii. În perioada 1449-1452, Fra Angelico se va afla în vechea sa mănăstire de la Fiesole, unde fusese numit stareț. În 1455, Fra Angelico moare în timp ce se afla la Roma, probabil pentru a lucra la capela Papei Nicolae. Va fi înmormântat în Biserica Santa Maria sopre Minerva. În 1982, Papa Ioan Paul al II-lea îl va canoniza pe Fra Angelico. Potrivit tuturor părerilor, puțini dintre cei canonizați ar fi meritat-o mai mult decât Fra Giovanni. A dus o viață
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
fost deliberat, deci o sinucidere, după ce a fost descoperită relația homosexuală pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul real, a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg. Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale și tradiția rusă, reprezentată în epocă și de Modest Petrovici Musorgski și de Grupul celor Cinci. Viața zbuciumată a lui Ceaikovski i-
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]