2,635 matches
-
se reduce arta fragmentului" (C, p.990). Doar gîndirea discontinuă, în care cuvintele care se lovesc între ele ajung să confere o părelnicie de intensitate reală și de viață la ceea ce altfel înțepenește într-o expresie unică. Această propensiune pare înnăscută, aproape fiziologică : Nu am resimțit vreodată un imbold într-un sens anume fără a încerca imboldul contrar aproape în același timp. Într-atît e de mare la mine grija... de obiectivitate" (p.743), ricanează el. Și atunci, se refugiază în cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e specialitatea familiei mele", îi scrie lui Noica în 1979), a crede că ideile trebuie neapărat să conducă la ceva e contrariu contemplării pasive a lumii învățată de la acei metafizicieni înnăscuți ai Orientului, pentru care Vidul e întotdeauna plin. Într-un anume fel, doar lenea reușește să inducă acea stare de disponibilitate totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în om; în momentele de abandon absolut, de inactivitate deplină
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al jurnalului Liberul schimb și, în ciuda slăbiciunii vocii sale, nu a ezitat să vorbească în persoană la reuniunile Asociației din sala Montesquieu. Discursurile sale, în formă de apologuri, erau întotdeauna puternic aplaudate. În același timp, Bastiat nu era un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de puternică, încât auditoriul uita imperfecțiunile oratorului, aplaudând stilul scriitorului
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
conservă o anumită unitate, că limbile nu sunt în întregime ireductibile unele la celelalte; dacă ar fi așa, consecința ar fi imposibilitatea traducerilor. Or traducerile sunt o realitate. Chomsky va afirma, la cealaltă extremă, că există principii gramaticale universale și înnăscute. Searle va face distincția între gândirea dependentă de limbaj și gândirea independentă de limbaj. „Parțial, gândirea depinde de limbaj: un animal nu ar putea gândi anumite lucruri neavând cuvinte în care să se exprime [...], gândirea abstractă complexă presupune cuvinte și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sunt cuvinte mentale.[...]. Vorbirea pare deseori a fi gândire cu sine însuși.” (Devitt, 2000: 140,143). Unii au considerat că acest limbaj mental nu e totuna cu limba în care se vorbește, ci ar fi un limbaj special, universal și înnăscut. Ipoteza „limbajului gândirii” este destul de plauzibilă și chiar s-a impus în psihologie, sub forma „limbajului interior”, ce se desfășoară în sfera mentală și reprezintă arhitectonica acestei lumi subiective. În comparație cu „limbajul extern”, prezintă un maximum de economicitate (prin prescurtări și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vicios" (Herz 1950: 157). Sistemul autoapărării dă naștere unei spirale a competiției, care își propune să asigure fiecărui actor individual un grad cît mai mare de securitate, dar produce în ansamblu insecuritate: aceasta este celebra dilemă a securității. Nu tendința înnăscută a omului spre dominație, ci tendința națiunii de a supraviețui în condiții de anarhie este elementul de bază al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică, ci una socială (Herz 1950
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
preta mai bine unei înțelegeri științifice a disciplinei. Pentru Morgenthau, caracteristica dominantă a relațiilor interna-ționale, conflictul, derivă în ultimă instanță din natura umană. Mai mult, o serie de behavioraliști au mers pe aceeași cale în ce privește asumpția metafizică a unor instincte înnăscute ale puterii. Încercînd să ridice disciplina relațiilor internaționale la nivelul de știință, aceștia au preferat conceptul aparent mai empiric al dilemei securității. Al doilea avantaj este că dilema securității, consi-derînd cauza fundamentală a războiului ca fiind strict internațională, contribuie la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se lămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic, infatuarea aceea stăpânită cu amabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru viața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. Poetul obsecvios și rece strângea mâna lui Maiorescu și a lui Jacques Negruzzi, care se grăbeau să-i împingă fotoliul, și saluta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu o scurtă criză de adaptare în care e pe punctul de a avea o aventură cu un ofițer polon. Înainte ca aventura să se prefacă în adulter, Smaragda află că un copil îi e pe moarte. Tot fondul ei înnăscut de bigoterie iese la suprafață, Smaragda se acuză de păcate mortale, devine rece, austeră, procreatoare și prudă și pune în subordine toată familia în frunte cu Iorgu Răutu. Subiectul este excelent, mai mult balzacian decât rusesc. Volumele II, III, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la ville et l'espace rural" ("acestea sunt teritorii unite din punct de vedere geografic, cultural și economic, care reprezintă o comunitate de interese și, în unele cazuri, arată o solidaritate reciprocă între oraș și sat"). Pasqua, ca un iacobin înnăscut, era preocupat de reafirmarea rolului statului central și de reîntărirea rolului prefectului asupra creării de pays (ținuturi). În mod ironic, în ciuda intențiilor iacobine ale lui Pasqua, unitățile de tip pays identificate de DATAR, cuprinse între 350 și 450, adesea corespundeau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a cărei originalitate nu poate fi contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei față de întreaga organizare culturală și socială - trăgându-se din spiritul, înnăscut, de opoziție al unei persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
personalul său. „Grupul”, i-am spus, „are neapărată nevoie de recunoaștere și Încurajare din partea dumneavoastră”. „Mi-ar plăcea să o fac”, a zis el, „dar nu m-aș simți În largul meu. Cred”, a adăugat, „că așa ceva e un talent Înnăscut”. Nimic nu putea fi mai departe de adevăr. Fiecare persoană care Încurajează a fost la rândul său Încurajată. Ca manager, va fi responsabilitatea dumneavoastră să creați un astfel de mediu de lucru pentru dumneavoastră și pentru angajați. Cum e să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
așteptărilor. Odată am angajat un tânăr pe un post de vânzări. Avea excelente abilități de comunicare și părea să cunoască toate conceptele-cheie asociate cu tehnologia noastră. M-a convins faptul că dorea foarte mult să reușească. Am presupus că talentul Înnăscut și cunoștințele sale aveau să-i aducă succes În curând. Ignorându-mi criteriile, am angajat un om care avea să pericliteze serios departamentul. Tânărul pe care l-am angajat, să-l numim Scott, s-a dovedit a fi unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
astfel că, ori de câte ori încerca să-și aducă aminte de primele impresii și licăriri ale conștiinței, se vedea "mic de o șchioapă, în poarta casei, cugetând tulbure asupra vieții". Așadar, "thanatofilia" eroului lovinescian se vădește a fi o predispoziție temperamentală (i.e. înnăscută), față de care împrejurările concrete ale existenței nu joacă decât un rol secundar, fără a modifica esențial determinantele psihice ale personalității. De aceea, nici nu-i de mirare că peste câtva timp Bizu vrea din nou să se sinucidă, tentativa sa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nivel, comun, de înțelegere), și nu doar grație muzicalității și sugestivității limbajului. Opinii asemănătoare întâlnim în studiile lui D. Caracostea, alt adversar al lui Lovinescu, care descrie mecanismul creativității în felul unui proces psihologic complex, determinat nu doar de predispozițiile înnăscute ale scriitorului (cum susțineau Maiorescu și discipolii săi84, "teorie" la care se raliază, principial, și Ibrăileanu, și criticul de la Sburătorul), ci și de interacțiunea cu un anumit mediu, factor menit a accentua încă și mai mult rolul evenimentului biografic în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar dacă rezultatele concrete confirmă mai degrabă contrariul. Punând un preț mult prea mare, în teorie, pe capacitatea "voinței" (și, implicit, a "bovarismului") de a crea opere configurate la alt calibru estetic decât la cel impus de "temperament" (adică de predispozițiile înnăscute, inconștiente), Lovinescu nu mai vrea să accepte ideea că "opera" unui scriitor este doar expresia personalității sale psihice și nimic mai mult: Există numai opere care trebuiesc judecate în sine, și nu prin raportare la autori", afirmă criticul modernist, fără
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
individual (expresie particulară a unui psihism colectiv, "specific"), factorului psihologic "inconștient", rolul decisiv în procesul creativității. E de reținut, în acest sens, ideea că imitația "formelor" occidentale nu se datorează atât prestigiului "formelor" în sine, cât admirației (unei predispoziții psihice înnăscute a "fondului", a rasei noastre de origine latină): nu "forma" generează, așadar, "fond", ci fondul evoluează organic și ajunge să genereze, în timp, creații originale, apropiate de valoarea "formelor" împrumutate. Sensul argumentației din Istoria civilizației române moderne (care privilegiază "temperamentul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de iluzionare și luciditate, infatuare propagandistică și conștiință a participării europene efective. Obsesia de a ne face cunoscuți, recunoscuți, consacrați, elogiați de Europa are această origine și ea trădează, mai presus de orice, o aspirație organică, spontană, un sentiment elementar, înnăscut, de coexistență și coparticipare. Căci cum s-ar putea explica altfel reacțiunea lui Zilot Românul față de domnitorul Hangerli, care ne-ar fi... compromis în fața Europei (erou și scenă cu desăvârșire obscure și perfect ignorate de Europa): Stricase acea mărire ce
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
impuls interior care provoacă schimbarea, din termenul "movere" derivând și noțiunile: motiv, motivație. Un aspect interesant este acela că mișcarea poate fi privită ca act, proces și rezultat. Conceptul de motricitate este definit ca exprimând o însușire a ființei umane înnăscută și dobândită de a reacționa cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi si interni, sub forma unei mișcări. La baza motricității stau o serie de factori neuro-endocrinomusculari și metabolici care condiționează deplasarea în spațiu a corpului uman sau a segmentelor sale
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
Hillgard, prezintă o definiție posibilă a învățării: „învățarea este procesul prin care o anumită activitate ia naștere ori se transformă, reacționând la o situație, cu condiția ca esența schimbării să nu poată fi explicată pe baza maturizării organismului, a tendințelor înnăscute de a răspunde sau a altor stări temporare ale organismului”. O altă definiție a învățării a fost formulată de Pierre Pesquie, astfel: „o modificare adaptativă sistematică și relativ durabilă a conduitei, atunci când individul este pus în repetate rânduri în situația
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
atât învățarea senzorimotrică cât și învățarea motrică propriu-zisă ocupă locuri însemnate datorită faptului că stau la baza unui șir întreg de acte de comportament. Învățarea motrică începe încă din stadiul inițial al dezvoltării copilului, fiind ancorată în reacțiile motrice naturale, înnăscute, care se asociază cu stimulii externi ai alimentației și îngrijirii materne. J. Piaget stabilește etapa inteligenței senzorimotrice, durând de la naștere până la 18 luni, considerând-o ca prima etapă în dezvoltarea mentală a copilului. Desigur că evoluția motricității nu se oprește
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
că muncitorul necalificat găsea timpul liber pentru a merge la cinematograf, ca și patronul! Spiritul claselor muncitoare, pe care lunga lor insecuritate le obișnuise să trăiască fără să se îngrijească prea mult de ziua de mîine, lovea în respectul său înnăscut pentru economii. În aceste mulțimi cu pumnul ridicat, exigente, un pic arțăgoase și a căror violență ascundea o mare candoare, cei mai caritabili se văitau că-l caută de acum încolo în van pe "sărmanul" respectuos din romanele doamnei de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai sus, de a-și da aere de civilizare, punând în legătură această "ambiție" cu o însușire general omenească, cu dorința omului de a se ridica tot mai sus: explică ridicolul, grimasele etc. societății din vremea sa prin această ambiție înnăscută, plus amestecul de civilizații; analizează tipurile, de pildă pe Matasaru (Băcălia ambițioasă), arătând legătura dintre ideile și morala lor, pe de o parte, și meseria, educația și clasa lor, pe de alta, ca unul ce știa că împrejurările sociale condiționează
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru psihologia lui, el se complace în visul că trăiește pe vremea lui Alexandru cel Bun. El nu poate concepe viața decât ca o copie a trecutului. La această stare sufletească a mai contribuit și un alt fapt: firea lui, înnăscută ori câștigată mai târziu, lipsa lui de voință, neputința lui de a reacționa - catehizată în 1 Să se vadă studiul lui Nietzsche asupra "folosului și neajunsurilor studiilor istorice", tratate din punctul de vedere al filozofiei sale energetice, și analizele lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
celei mai puternice influențe străine și în același timp a celui mai pronunțat spirit specific național, ilustrează admirabil teza noastră. Niciodată o influență străină n-a fost mai potrivită, mai adecvată - s-ar putea zice. Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]