2,644 matches
-
se abțină de la extinderea hotarelor, însă prin acordul de pace, încheiat în 175, triburile au fost nevoite să recunoască protectoratul roman. Romanii le-au luat banda îngustă de pământ de-a lungul graniței. Aproximativ 25 000 de barbari s-au înrolat în armata romană. La 3 decembrie 176, el împreună cu fiul său Commodus sărbătorea victoria asupra "germanilor și sarmaților"; tot cam pe atunci, l-a instaurat pe Commodus drept co-regent al său. În 177 triburile germane din nou au început ofensiva
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
moment tatăl său Albert Conrad servea în armată. După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș, Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena, cu rezidențe studențești la Graz, Berlin și Würzburg, primind diploma de doctor pentru practică medicală generală. S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest. Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
a fost, pentru doar trei luni, învățător la Școala Confesională Ortodoxă din Maciova. Sinodul Parohial Ortodox Român din Caransebeș îl numește învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la Orșova. Pe 17 octombrie 1915 dezertează trecând Carpații în România și, pentru două luni, este învățător la Coșovăț. Pleacă spre București sperând să obțină un nou post
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
organizațional și rezolvarea conflictelor. a fost una dintre cele două femei cu contribuții majore la dezvoltarea teoriei manageriale clasice (cealaltă fiind Lillian Gilbreth). Follett s-a născut și a trăit o lungă perioadă în Massachusetts. În septembrie 1885 s-a înrolat în "Societatea de Încurajare a Învățământului la Domiciliu" (engleză: "Anna Ticknor's Society to Encourage Studies at Home"). A studiat științe economice, drept și filosofie la Radcliffe College (astăzi face parte din Universitatea Harvard), absolvind în 1898. După 25 de
Mary Parker Follett () [Corola-website/Science/329924_a_331253]
-
celui de al Doilea Război Mondial, împreună cu familia a fost deportat în Transnistria, în lagărul de la Moghilev-Podolsk. Aici și-a pierdut tatăl, dar, alături de mama sa, a supraviețuit, fiind eliberați în martie 1944 de Armata Roșie. După aceasta s-a înrolat ca voluntar "„... considerând că este o datorie sfântă să lupt împotriva nazismului care mi-a omorât tatăl și o mulțime de rude”" zice . A luat parte la lupte până în Belorusia, unde, în mlaștinile Pripetului, a fost rănit, apoi spitalizat. În
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada pentru a-l ajuta în invazia Angliei. Istoricul medieval Orderic Vitalis are o variantă diferită a poveștii, el spunând că Tostig a călătorit către Normandia pentru a se "înrola" ca și ajutorul lui William, Duce de Normandia. În acel stadiu, se spune că William nu a putut să se implice, astfel că Tostig a pornit pe mare, iar, din cauza furtunilor, a ajuns în Norvegia unde a încheiat pactul cu
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
apel la o puternică forță de varegi aflați la Bari, bătălia a constituit o categorică înfrângere pentru bizantini, iar mulți dintre soldații lui Mihail Doukeianos s-au înecat în râul Ofanto în plină retragere. La 3 septembrie 1041, normanzii, aflați înrolați în mod nominal în armata condusă de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, pe care l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno a început
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
nominal în armata condusă de longobarzii Arduin și Atenulf, l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, pe care l-au dus prizonier la Benevento. Tot în acea vreme, Guaimar al IV-lea de Salerno a început să îi înroleze pe normanzi sub stindardul său, sub diferite promisiuni. În februarie 1042, simțindu-se probabil abandonat și poate mituit de către bizantini, Atenulf a negociat eliberarea lui Exaugustus, după care a fugit cu banii pe răscumpărare în teritoriul bizantin. El a fost
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
soluție pentru partajarea puterii: nobilii îl recunoșteau pe rege ca putere supremă în stat, dar primeau în schimb dreptul să îl aleagă pe monarh. "Tripartitum" îi scutea de asemenea pe nobili de la orice formă de impozitare, îi obliga să se înroleze în armată doar în cazul războaielor defensive și le asigura imunitatea judiciară. Când Valdislav al II-lea a murit în 1516, a fost ales ca rege fiul lui minor (de doar 10 ani) Ludovic al II-lea (1516-1526), iar pentru
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Belgorod, Imperiul Rus - d. 14 aprilie 1944, Kiev) a fost un comandant militar sovietici din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vatutin s-a născut în satul Cepuhino lângă Voronej într-o familie de țărani. În 1920 s-a înrolat în Armata Roșie, el a luptat împotriva partizanii țărani răsculați ai lui Nestor Mahno. În următorul an a devenit membru al Partidului Comunist și a servit în poziții de comandant de rang inferior. Începând din 1926 și-a început studiile
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
pe Frontul din răsărit. A fost rănit de două ori serios, pierzându-și un ochi. s-a născut la Brandenburg într-o familie prusacă cu tradiții militare. Tatăl său, Kurt Hausser, a fost maior în Armata Imperială. Hausser s-a înrolat în armată în 1892, fiind cadet până în 1896, de unde a fost admis la Academia de cadeți din Berlin-Lichterfelde, pe care a absolvit-o cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
2003 activitățile legate de mercenariat, așa cum sunt definite ele de protocolul Convenției de la Geneva, pentru cetățenii francezi și rezidenții permanenți ca fiind ilegale (Codul Penal, L436-1, L436-2, L436-3, L436-4, L436-5). Această lege nu îi împiedică pe cetățenii francezi să se înroleze ca voluntari în forțe armate străine. Legea se aplică doar activităților militare motivate de un nivel de remunerație, care le califică drept mercenare. Africa de Sud a votat în 1998 „Foreign Military Assistance Act”, prin care interzice cetățenilor și rezidenților săi să
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
pe tânărul Czarniecki să îmbrățișeze de timpuriu cariera militară. A devenit mebru al curții prințului (viitorul rege) Ioan Cazimir al II-lea Vasa . Cum nu și-a permis să plătească pentru echipamentul de husar, el a fost nevoit să se înroleze în 1621 în unitățile de mercenari lisowczycy ca towarzysz. La 18 ani, când devenise deja ofițer, a luat parte la Bătălia de la Hotin din 1621, care a pus capăt unui război de doi ani cu Imperiul Otoman. Anii de la începutul
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
regele suedez Gustav Adolf a fost rănit grav. Stefan Czarniecki și-a desăvârșit pregătirea militară învățând de la comandantul său, hatmanul Koniecpolski, dar și de la cazaci,tătari și nu în ultimul rând de la suedezi . După terminarea Războiului Polonezo-Suedez, Czarniecki s-a înrolat în 1630 în trupele habsburgilor Sfântului Imperiu Roman și a continuat luptele împotriva suedezilor, participând la bătălia de la Breitenfeld. În 1633, el s-a reîntors în Polonia, înrolându-se sub comanda noului rege polonez Vladislav al IV-lea Vasa împotriva
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
în ultimul rând de la suedezi . După terminarea Războiului Polonezo-Suedez, Czarniecki s-a înrolat în 1630 în trupele habsburgilor Sfântului Imperiu Roman și a continuat luptele împotriva suedezilor, participând la bătălia de la Breitenfeld. În 1633, el s-a reîntors în Polonia, înrolându-se sub comanda noului rege polonez Vladislav al IV-lea Vasa împotriva Cnezatul Moscovei în Războiul Smolenskului care a durat până în 1634. În acest război, Czarniecki a învățat o serie de tactici occidentale, folosite de mercenari. În decembrie 1633, Czarniecki
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
2:00, se culca din nou și se trezea iarăși între 5:00 și 6:00 dimineața, transpirând profund; înceta să mai transpire când se ridica din pat și relua atunci când își lua dejunul. La 13 ani Domery a fost înrolat în Armata Prusacă, în rândurile diviziilor responsabile de asediul orașului Thionville, în toiul Războiului primei coaliții. Armata se confrunta cu o insuficiență de alimente pe care Domery o găsea intolerabilă, astfel încât acesta a dezertat în favoarea francezilor: a intrat în oraș
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
impresionat de comportarea unui utecist de 19 ani care, osândit la moarte, spune cu emfază: „Nu mi-e frică să mor, ca și strămoșilor noștri daci!”, inginerul petrolist Voinea intră, și el, în contact cu combatanții comuniști pentru a se înrola, cu tot ceea ce știe și poate, în bătălia antifascistă. Ecouri târzii și nostalgice ale Seratei, într-o însăilare narativă care îmbină retorismul cu banalitatea unor statui alegorice. Secv. rapel pentru caracterul festivist al filmului: epilogul-vernisaj al unei expoziții închinate luptei
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
Spațiile libere au fost umplute cu saci de nisip. În primii ani de existență ai celor patru așezări evreiești care ulterior au format Hod Hasharon, au izbucnit conflicte cu ciobanii beduini din satul vecin Bir Ades. Locuitorii evrei s-au înrolat cu vremea în mișcările de auto apărare și au participat apoi la lupta pentru independență. În cursul războiului arabo-evreiesc care a început de fapt ca război civil la sfârșitul anului 1947, organizația paramilitară evreiască Etzel (Irgun) a răpit câțiva conducători
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
orientale" din Viena. Nereușind să-și urmeze visul în diplomație, în anul 1808 acceptă un post de funcționar la cancelaria comitatului Bichiș, dar la scurt timp renunță și se reîntoarce, în același an, în orașul natal. În anul următor se înrolează voluntar în armata imperiului, aflată în război cu Napoleon Bonaparte. I se acordă gradul de locotenent de cavalerie și i s-a încredințat misiunea de a forma legiunea voluntarilor români din comitatele Arad, Bichiș, Bihor și Cenad. După Pacea de la
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
de către Nicolae Văcărescu, iar împreună au plecat să-l viziteze pe Iancu Văcărescu, la Târgoviște. Reîntors la București este destituit din funcție, astfel pleacă într-o călătorie la Constantinopol, iar mai apoi la Viena, unde încearcă din nou să se înroleze în armata austriacă, dar este respins. În anul 1815 se întoarce la Giula și începe să se implice în lupta pentru episcop român la Arad: În această perioadă Moise Nicoară a accentuat colaborarea cu profesorii Preparandiei din Arad, consolidând caracterul
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi considerate cele generate de debarcarea grecilor de la Smirna (Izmir). În rândurile mișcării de rezistență s-au înrolat turcii care se opuneau împărțirii Anatoliei conform prevederilor Tratatului de la Sèvres. În timpul luptelor războiului franco-turc, Kuva-yi Milliye a fost aproape în exclusivitate singura forță turcă implicată în lupte. În vestul Anatoliei, în luptele împotriva forțelor elene, "Kuva-yi Milliye" s-a
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
prezentat în două părți separate de o pauză. Doi frați, Phil și Ted Stoneman, își vizitează prietenii din Piemont, Carolina de Sud: familia Cameron. Această prietenie este afectată de războiul civil american, deoarece familiile Stoneman și Cameron trebuie să se înroleze în armate opuse. Consecințele războiului în viața lor sunt prezentate în legătură cu evenimentele istorice majore, cum ar fi desfășurarea Războiului Civil în sine, asasinarea lui Abraham Lincoln și fondarea Ku Klux Klan. Filmările au început în 1914 și s-au folosit
Nașterea unei națiuni () [Corola-website/Science/327236_a_328565]
-
de „turiști cu permis de muncă” Ulterior au fost recunoscuți ca „rezidenți temporari”, iar în anul 2004 ministrul de interne Avraham Poraz le-a acordat statutul de „rezidenți permanenți”. Începând din anul 2004 tinerii din comunitate au început să se înroleze în serviciul militar regulat al armatei israeliene. În anul 2006 așezarea lor a fost recunoscută drept kibuț urban. Membrii acestei comunități nu trebuie confundați cu Beta Israel, evreii etiopieni, nici cu afro-americani convertiți la formele actuale ale iudaismului. Gruparea a
Israeliții africani evrei ai Ierusalimului () [Corola-website/Science/327343_a_328672]
-
în lume care a produs în serie un bombardier cu patru motoare. La propria lui inițiativă Serghei urmează cursul de calicare pentru piloți din Petersburg, curs pe care-l termină în anul 1917. El devine membru al partidului comunist fiind înrolat în armata roșie. În timpul războiului civil rus lucrează că mecanic de avioane pe frontul de nord iar ulterior la atelierele de avioane din Saratov. La data de 21 septembrie 1921 se înscrie la academia militară de aviație. În acest timp
Serghei Vladimirovici Iliușin () [Corola-website/Science/330725_a_332054]
-
care 15.000 de indigeni, care mai erau numiți askari, adică soldați în limba arabă), în timp ce aliații au atins, la un moment dat, o concentrare maximă de 250.000 de soldați, cota majoritară printre ei fiind deținută de indigenii sud-africani înrolați în armata britanică. Odată cu declanșarea războiului, în august 1914, von Lettow-Vorbeck a atacat pe neașteptate Kenya, întrerupând comunicațiile și ocupând pe 15 septembrie orașul Taveta. Generalul englez Arthur Aitken (1861-1924) a debarcat în fruntea unei armate de 8.000 de
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]