13,784 matches
-
Nu înțeleg de ce simt nevoia să fiu în legătură cu tine, să știu de simți, ce gândești, ce faci, de parcă m-aș hrăni cu relația coaserii cerului, știind că ești fericit cu visele care îți înaripează pașii, cu așteptările pe care le întâmpini în zilele de alergare pe roata orelor. Nu înțeleg de ce mă doare luna când nu te văd, mă doare dimineața când nu te aud, mă doare vremea când te ascunzi în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului I-a deschis ușa mama lui Anton. O doamnă mică de statură, bine trecută de șaptezeci de ani. O voce caldă, îl întâmpină spunându-i pe nume. — Bine ai venit la noi, Ștefan! Te-am recunoscut de cum te-am zărit. Te-ai maturizat, ești bărbat, dar ochii ți-au rămas la fel de copilăroși. Ai uitat că ți-am fost învățătoare în primele două clase
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
soția, micuța doamnă. Ștefan simți tandrețea și gingășia ce-i unea pe cei doi. Desigur, erau nefericiți pentru că fiul lor nu a avut parte de iubire în căsătoriile sale. Lui Ștefan parcă nu-i cădea bine faptul că l-au întâmpinat părinții lui Anton doar nu era o reuniune de familie, dar așa e în provincie. — Luați loc domnule Ștefan, fiul meu sosește imediat, zise tatăl întinzându-i o mână uscată. — Nu este nimic, aștept. M-a sunat Anton și mi-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
Marin, publicat în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fac curat ca într-o cameră și am ... Citește mai mult 5. La răscruce de aniUn timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
contur. Însă un glas lăuntric Îi șoptea că ar fi fost nevoie de mult mai mult de un ceas pentru a descoperi adevărul. — Mâine. Mâine vom mai vorbi despre asta. Cu toții avem nevoie de lumină, Își zise el. Afară Îl Întâmpină prima sclipire a zorilor. Privi Înapoi. Liniile severe ale bisericii apăreau acum perfect lămurit, le putea recunoaște. Era ceva pervers În zidurile acelea. Ca și când mâinile care transformaseră edificiul de-a lungul veacurilor, lăsându-și fiecare urma sa, ar fi Însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu mult mai ascuțite, deși capacitatea mea de analiză e, cu siguranță, cu mult mai adâncă decât a neciopliților anchetatori aflați În serviciul lui Bargello, răspunse poetul. Poate că era o impresie, dar i se păru că acele cuvinte fuseseră Întâmpinate cu ușurare. — Până cu o clipă În urmă, adăugă el și se opri un moment. Când mâna luminoasă a Minervei mi-a limpezit mintea. Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo. — Ceea ce acum mi se pare evident - Dante Își purtă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În timp ce discuția despre poezia de iubire Își urma cursul, Dante simțea cum gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și de ipoteze. Raționamentul părea să o ia Înaintea limbii. Era o senzație pe care o mai Încercase, mai cu seamă În tinerețe, când, Împreună cu grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de-al doilea trup omenesc, aflat la dreapta uriașului, care părea să Îl aștepte la capătul drumului? O imagine de femeie, având pe chip privirea luminoasă a uneia care se pregătește să Îmbrățișeze iubitul Îndelung așteptat. Probabil că așa Îl Întâmpinase Penelopa pe Ulise În patul ei, se gândi poetul. Femeia Întindea un braț spre bărbat. Apărea În culmea tinereții, la fel cum celălalt se găsea de acum pe povârnișul bătrâneții. Era complet goală, așa cum artiștii cutezaseră să o reprezinte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
majoritatea destul de simbolice), diplome - mă rog, chestii d-astea dulcuțe și trecătoare, dar În măsură să-ți schimbe pentru cinci minute concepția despre lume și viață. Fac precizarea nu neapărat din orgoliu profesional, ci doar ca explicație a faptului că Întâmpinam rareori refuzuri de la tipii tari pe care Îi invitam și cu care Încingeam dialoguri nu o dată scânteietoare (calificativul nu-mi aparține, așa apărea cel mai frecvent În cronicile TV din ziare). Explicabil: mă documentam solid, căutam informații prin dicționare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
țipam...). Nici un fel de vedenie: numita Eveline Fontaine, psiholog, nu era altcineva decât logoreica doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de Paris. 13 - Vedeți, domnule Adam, că am avut dreptate pe Orly? m-a Întâmpinat, zglobie și pempantă, doamna psiholog În cabinetul ei, in care năvălisem amețit de uimire, dar - de ce să nu fiu sincer? - și animat de un Început de speranță. Fără obiect, fără rațiune - speranță, pur și simplu. - Intuiția mea feminină Îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În raporturile cu autoritatea sa, o ostilitate fățișă. În general Însă, Alexandru caută căi de conviețuire și conlucrare amiabilă cu marile familii și, implicit, cu populația ahemenidă. Faptul este evident Încă din 334, când, ajuns la porțile orașului Saedes, este Întâmpinat de șefii comunității locale, Între care și comandantul persan al cetății, care Îi predau fără luptă orașul și tezaurul. În schimb, Alexandru le asigură păstrarea vechilor legi lydiene și le dăruiește libertatea, iar lui Mithrenes, comandantul cetății, Îi conservă Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prea orgolios și te superi repede, am remarcat din prima zi cât de ușor Îți sare țandăra. După ce-am plecat de la aeroport, cred că mi-ai fi trântit cu mult aplomb un pumn În cap doar pentru că nu te Întâmpinasem cu entuziasmul care credeai că ți se cuvenea. Ingratitudine, numele tău este Adam Adam! - Ingratitudine?! Ca să vezi... De unde până unde? - Prietene, după ce-ai aflat cine sunt, nu te-ai Întrebat niciodată cum se face că genialul fizician etc., etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dau temă de casă dezlegarea acestei enigme. Poți lua În calcul și eventualitatea ca, animat de niscai interese oculte, cineva să-și fi băgat cu abilitate coada - sunt sigur că Înțelegi ce vreau să spun... 23 Sonia Anderson m-a Întâmpinat cu solicitudinea afabil-profesională pe care i-o cunoscusem deja cu ocazia precedentei vizite la sectorul monitorizare. - Vă pot fi de folos cu ceva? m-a Întrebat, Închizând computerul În semn de disponibilitate pentru un dialog oricât de lung. - Sper, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toți și peste toate, dinspre încăperile luminate ale hanului, se rostogolea ca buzduganul din altă poveste vocea groasă, puternică a Stăniloaiei, hangița: Că parcă nu v-aș ști eu, ’r-ați ai dracu’ de mitocani! Episodul 24 îN LEGĂTURĂ CU UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE POVESTITORII SECOLULUI AL XVII-LEA în toată această celestă harababură din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vânzoleala dimprejur printr-o căruță înaltă cu coviltir, pâlpâia domol un foc lângă care ședea o mână de oameni prăvăliți întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Suntem tot mai mulți - spuse cu mândrie în glas Stănciulescu Vasile. A trecut vremea când în pădure dădeai numai peste sălbăticiuni. Azi codrul e plin de oameni cu carte. Unii-s lotri, alții-i caută. Episodul 45 DESPRE UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE LOTRII SECOLULUI AL XVII-LEA în fața unei mărturisiri atât de la locul ei și, în general, în fața întregii comportări peste așteptări a lotrilor, cei doi călugări își reveniră total din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i-a tăiat capul ca trădător. — Că bine zici - zise Iovănuț. Și-au făcut boccelele și-au coborât în sala de mese unde erau adunați toți, chiar și Laura, cea cu piaptănul, parcă mai frumoasă ca oricând. — Bună dimineața! îi întâmpină ea radioasă. — Bună să vă fie inima - răspunse Metodiu. Se dă ceai! - îi anunță vesel bătrânul Toto. — Din păcate nu-i putem gusta dulceața, căci trebuie să plecăm - grăi Metodiu. — Vai, dar se poate?! - zise atunci signora Maxima, intrând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară pe porțile larg deschise ale curții boierești, din pridvorul în stil ce mai târziu se va numi brâncovenesc, coborî să-i întâmpine, probabil vestit mai înainte de-o slugă iute de picior, însuși Radu Stoenescu-Balcâzu, un om despre care nu vom obosi să susținem că s-a scris uimitor, nedrept de puțin. Episodul 177 DIALOG ȘI DESCRIERE — De chipul meu, care groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drum spre Hârlău (Moldovaî.................................... 18 Episodul 19: La hotarele Moldovei...................................................19 Episodul 20: Căldură mare la hotare.................................................20 Episodul 21: Răzăș fără simbrie........................................................21 Episodul 22: Descriptio Moldaviae...................................................22 Episodul 23: Popas la topos...............................................................23 Episodul 24: în legătură cu unele probleme întâmpinate de povestitorii secolului al XVII-lea.....................24 Episodul 25: Gâlceava povestitorilor cu lumea.................................25 Episodul 26: în care apar noi și noi personaje...................................26 Episodul 27: Povestea lui Parnasie....................................................27 Episodul 28: în care continuă povestea lui Parnasie..........................28 Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și deodată În golul oglinzii părul roșu al Wandei. Trezit brusc, Titi se ridică să o Întîmpine. — Nu pot să stau. În orice caz nu aici. Mă tem să nu mă cunoască cineva. De asta am Întîrziat. Am ezitat să vin, mai ales că — Vrei să mergem În altă parte? — Da, adică nu, nu Într-un local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu o putere care le oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații, doar și el luptase pentru aceeași cauză, aici, cu dușmanul În față, dar acolo? Nu avea el oare impresia că lupta lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber. Însăși ideea de pact sau de angajare, chiar atunci cînd consfințește un ideal sacru, poate părea unor astfel de spirite o maculare, o trădare a propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand Isvoranu? — Nu... adică da. Îl cunoașteți? Se angaja În jocul propus, spera În felul ăsta să afle ce o interesa. Nu mă mai recunoști? — Nu se poate, tu? Ce mult te-ai schimbat. — Tratamentul, Marceline, izolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea Înmormîntărilor, zice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]