4,963 matches
-
Învîrt căpățînile tunse pe gîturile moi ca niște funii. Paturile se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și să geamă, frecîndu-se cu putere de picioarele mele, aproape să mă răstoarne. E oare posibil să ne punem un pic de acord? m-am Întrebat, neînțelegînd spre ce anume vrea să ne Îndreptăm, dar foarte curînd, cînd am ajuns Întinși pe cimentul rece, lucrurile au luat un curs normal și Îndîrjirea ei s-a golit de pasiune și a Început să semene cu rîvna unui angajat la stat, și pentru cîteva clipe mintea mi-a zburat la Delia, poate că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așternut, ci se culcase pe patul făcut, îndoind neglijent capătul cuverturii albe până pe la înălțimea genunchilor. Un picior descălțat, îmbrăcat într-un ciorap gros, albastru, de lână, îi ieșea de sub cuvertură. O mână i se odihnea pe piept, cealaltă era întinsă peste marginea patului, cu palma în sus, înspre George, în ceea ce ar fi putut semăna cu un gest amical. George s-a uitat îndelung mâna întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai departe). Răceala și indiferența afișate până atunci nu-l ajutaseră să se descotorosească de George. Scrisoarea scăpată de sub control era semnalul, lipsit de orice ambiguitate, că politica lui de până atunci luase sfârșit. Expedierea unei scrisori constituie o mână întinsă peste viitor. După ce și-a împlinit violentul exorcism, John Robert s-a năpustit la cea mai apropiată cutie de scrisori și a expediat-o. Îi era necesar să simtă că, prin aceasta, terminase pe vecie cu George și că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
coborâse. Executase saltul exact la marginea unde cele două sisteme păreau a fi mai apropiate. Să sară se dovedise foarte ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o privesc! Briza ei mă încântă. Insă constat că sunt singurul pelerin pe drumul acesta. Nu mai văd pe nimeni cu rucsacul pe spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la culoare și amestecat cu pietre. Mă simt cumva stingher privind spre stânga, spre mare. Țărmul este pietros, negricios și din loc în loc cu mici zone de plajă, pline cu oameni, întinși pe nisip, sau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la culoare și amestecat cu pietre. Mă simt cumva stingher privind spre stânga, spre mare. Țărmul este pietros, negricios și din loc în loc cu mici zone de plajă, pline cu oameni, întinși pe nisip, sau în apă. Iar eu, cu pantaloni lungi, cămașă (aceeași cu care am fost și anul trecut), pălăria cu boruri largi (la fel, cea de anul trecut) și cu un rucsac plin pe umeri. Mărturisesc că tot ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unde se joacă copiii, iar alături pe o bancă un tânăr latino-american are o sacoșă enormă de rafie, plină cu tot felul de lucruri ieftine, de vândut la turiști, pe marginea străzii. Am văzut și mulți negri, cu lucrușoarele lor întinse pe trotuare. Destinul atâtor necăjiți, de zeci și zeci de ani, pe aici prin Italia și nu numai. Mă întreb însă dacă în acești zeci de ani ei au încercat să iasă din această condiție prin studiu și dorință fermă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu cred că vreuna se oprește în zona aceasta îngustă, sau să te aventurezi înainte, sperând ca îngerul păzitor să te ferească de accidente. Aleg această variantă și cu multă grijă înaintez pe lângă pereții de piatră, ținând pălăria în mâna întinsă spre carosabil pentru a fi observat mai ușor de către șoferi. Până la Finale Ligure mai sunt vreo 10 km și mă dor picioarele, iar mersul pe marginea șoselei este atât de periculos, însă fluturarea pălăriei mele în fața mașinilor ce-mi vin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
multe ori dacă eu aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și ironie, într-un moment de cumpănă, al trecerii dinspre ceea ce fuseseră libertatea și românitatea spre proletcultismul ce avea să se instaureze la unison pe ambele maluri ale Prutului, cu egală virulență. Focalizarea tematică odinioară atât de prezentă în narațiunea întinsă de tip Bildungsroman, cu evidente rădăcini în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister ai lui Goethe, influențează și ea schimbarea paradigmei epice întâlnită în prozele scurte ce alcătuiesc volumul de față, care se poate prin urmare citi și ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă pliantă înconjurată de scaune pliante era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o plasă asemănătoare năvoadelor pescărești, împodobită cu o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-un aranjament sofisticat al petelor de culoare. Iar într-o margine și într-alta a vitrinei doi copăcei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simplu. Și aici se vădea adevărata îndemânare a mamei, absolventă, cu mulți ani în urmă, a unei școli de arte și meserii. De pe urma căreia rămăsese dacă nu cu altceva, cel puțin cu simțul estetic al lucrului manual de orice fel. Întinsă pe ciuperca de lemn, gaura, oricât de mare, era mai întâi înconjurată cu o cusătură însăilată menită s-o restrângă un pic și să creeze cadrul pentru lucrarea ce urma. Acul mamei întindea apoi o adevărată urzeală de sus în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bine. Unde-i asta, Tecuci? întreba el. În Moldova, deșteptule! venea prompt răspunsul lui Damian. E reședința județului Tecuci. Dar acum veneau și zile mohorâte. Dacă nu ploua, zile întregi cerul rămânea acoperit de nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau tot în Strada Principală, ca și anul trecut. Se vedea capul bulevardului Regina Elisabeta, cu castanii lui deși, afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ferestrei, Dogaru mai lipise vreo câteva petice de hârtie, toate la fel, și toate strâmbe. Ușa se deschise brusc, dată de perete, și în clasă intrară Doamna și directorul, domnul Ionescu. Domnul Ionescu avea pe față o umbră nouă, sumbru-vineție, întinsă peste zâmbetul lui de-o viață întreagă, pe care toți băieții îl cunoșteau, devenit acum un rictus. O luă spre catedră, dar nu pe lângă perete, așa cum făcea de obicei, ci pe intervalul dintre bănci, și băieții se feriră din calea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau, luate de vânt, către calcanele înalte de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și de acolo se întorceau cu vibrații dulci peste terenul de fotbal... Stând pe vine, cu mâna întinsă după un ciob, Rareș își înălța capul din pământ și îl zărea pe Relu Opriș trecând prin apropiere, cam pe diagonala terenului. Opriș îi făcea prietenește un semn energic de victorie, iar Radocea dădea aprobativ din cap, asta vrând să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele, calm, cu forță ascunsă, tampoanele cisternelor afară în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă, pătată cu var, rămăsese de la zugravi în mijlocul camerei. Ziare vechi fuseseră întinse și pe jos, peste parchet... Era oare cineva acasă?... Sigur că da, altfel lumina pe coridor n-ar fi fost aprinsă. Marilena și Melisa trebuie că se aflau pe undeva prin apropiere, poate chiar și fostul magistrat Onofrei, pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la egal. Sau, mai exact, se tratau reciproc ca și cum ar fi fost de-o vârstă... Anatol ăsta purta sacou și pantaloni de golf sub care avea trași pe picior ciorapi de mătase 13. Purta o bască întinsă cât o farfurie (întinsă), c-un lob lăsat într-o parte, precum pictorii, deși, din câte am înțeles, el nu era pictor. Iar când m-am uitat mai atent la buzele lui, am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aud între ei doi! Dumnezeule, o lume nebună! Anatol mai întâi și-a aprins o țigară, după care i s-a adresat lui Ion Schipor: "Vroiam să scriu despre o reclamă pentru o pastă de dinți. O periuță cu pasta întinsă pe ea. Adică să descriu o astfel de reclamă să nu-ți imaginezi c-am început să fac texte pentru o fabrică de pastă de dinți! Era vorba de-o proză, înțelegi? Ei bine, cum ai numi tu pasta aia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe ea. Adică să descriu o astfel de reclamă să nu-ți imaginezi c-am început să fac texte pentru o fabrică de pastă de dinți! Era vorba de-o proză, înțelegi? Ei bine, cum ai numi tu pasta aia întinsă pe o periuță de dinți? Cum ai numi-o, ia să te văd?" "Habar n-am, a recunoscut Ion Schipor. Tu cum ai numit-o? Cârnăcior, sau cum?" Anatol a râs obosit. "Ani de zile m-am tot gândit cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era de elastică. Îi spuse Getei: Maică-mea te-a remarcat în poză. Geta își miji ochii. În care poză? Cea de la absolvire. Cu toată clasa și cu profesorii... Mă rog, o parte din ei. A! poza în care stau întinsă pe jos. Ei, nu chiar pe jos. Stai așa, pe-un șold... De fapt, mai mult așezată, cu picioarele într-o parte. Așa să fie, cum zici tu, spuse Geta. Într-adevăr, n-au binevoit să vină toți profesorii. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
foarte vechi, pe care ea a ținut să le păstreze separat, adică să nu se amestece cu celelalte în albumul familiei. Una dintre ele o înfățișa pe la vârsta de treizeci de ani, pe când era încă zveltă. În costum de baie, întinsă pe o plajă aproape pustie și neamenajată la nu se știe care mare. Alături de ea se află încă o femeie tânără, despre care n-am știut niciodată nimic, și un bărbat, necunoscut de asemenea, îngenuncheat cu un genunchi pe nisip
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
găsit-o. Răsfirate cum stau, toate acele obiecte arată foarte bine, la fel de bine ca și florile. Am avut dintotdeauna o pasiune pentru pene, dacă-ți amintești. O pană de porumbel am găsit-o în balcon după o zburătăceală printre cearșafurile întinse la uscat. Îți aduci aminte de elefantul de faianță? A dispărut de mult din casă. Și el s-a spart la un moment dat. Ți-aduci aminte cu ce l-ai lipit? Da... Se pare că tatăl său l-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stăm mult, eu și cu Neti. Dacă nu anul ăsta, la anul plecăm sigur. Ne întoarcem la noi în Salonta. Aici nu mai avem niciun rost. Neti, doar în chiloți, ședea cumințică pe un taburet în umbra verandei, cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe alee cu mersul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]