2,732 matches
-
sub un stomac ușor proeminent, dar, în general, arăta în plină formă. Fața bronzată îi strălucea, părul sur, tuns scurt își înălța spicele, ca o blană, obrajii îi erau proaspăt rași. Mâinile îi atârnau de-a lungul trupului, își încleșta întruna degetele și se tot ridica în vârful picioarelor, de parcă era gata să execute o mișcare de gimnastică. Atmosfera din hol era la fel de îmbâcsită ca și înainte, dar mirosul era altul, mai grețos. Am observat câteva vaze pline cu trandafiri ofiliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În spate era o porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna asupra drumului celui mai bun, scăpându-mă din mâini și lovindu-mă de stânci. În cele din urmă, m-au adus în bucătărie și, cu o indescriptibilă neîndemânare, mi-au tras hainele de pe mine, m-au burdușit cu prosoape, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de important să notez și ce anume scrisesem în legătură cu acest fapt, și nici nu am reușit, deși am scotocit prin cameră cu minuțiozitate, să găsesc hârtia. O atmosferă de extremă și crucială emoție învăluia acel „lucru“. Dar, cu toate că îmi scormoneam întruna mintea, nu puteam discerne ce anume fusese. Cât despre hârtie, nici urmă. Poate că visasem întreaga întâmplare. Desigur, nu aveam nici o îndoială că hârtia, dacă exista într-adevăr, era foarte importantă: cuprindea, desigur, numele asasinului meu virtual. — Dar cum naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintr-un motiv al lui propriu. Intuiam că îl rodea moartea lui Titus și că se învinuia singur, așa cum mă învinuiam și eu, că nu fusese mai grijuliu cu privire la isprăvile băiatului. Eu evitam acum stâncile și marea, dar James colinda întruna aceleași locuri, urcându-se pe „muntele“ meu, adăstând pe podul lui Minn, cățărându-se pe stânci până la turn, de parcă ar fi vrut să măsoare distanțele. În câteva după-amieze, eu și Lizzie ne-am plimbat pe câmpurile dinspre uscat, pe lângă locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
felul misterios în care bătrânețea și tinerețea se pot îmbina pe chipul unei femei. Dar își pierduse strălucirea, sau poate că optica mea asupra ei se întunecase. Era devotată și dulce și încerca din toată inima să mă consoleze, vorbind întruna despre subiecte periferice, ocolind chestiunea vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mele necazuri și trebuia să supraviețuiesc. Nu era momentul să-mi las spiritul ciuruit de culpabilități și de dureri sfâșietoare. Așa încât nu mă gândeam la el și la faptul că murise. Dar o fantomă cenușie, îmbibată de apă, se înălța întruna în mintea mea, deși o alungam nemilos, cu vehemență. Uneori, aproape mi-era teamă că se mai pitește pe undeva, atrăgându-mi gândurile, chemându-mi atenția, mânia de refuzul meu de a-l plânge. Și atunci îmi ocupam în grabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Fritzie. „Vai, dragostea mea, mă nedreptățești alungându-mă brutal, căci te-am iubit atâta amar de vreme, desfătându-mă în preajma ta.“ Pe măsură ce s-au scurs anii, am investit atât de multă încredere în bunătatea lui Hartley. Și totuși, am venerat întruna această icoană? Tinerii sunt necruțători și trebuie să supraviețuiască. După ce-am pierdut orice speranță a reîntoarcerii ei, orice speranță de a o regăsi, am trăit un timp alimentându-mă cu propriile-mi resentimente, gândind ușurat: „Atunci, n-are decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de-a face cu... cu... — Cu ce? — Unul dintre aceste trucuri constă în a-ți ridica temperatura trupului prin concentrare mentală. — {i cum faci așa ceva? — E un lucru folositor într-o țară primitivă, după cum e folositor să înveți a merge întruna timp de patruzeci și opt de ore, parcurgând câte patru kilometri pe or\, fără să mănânci, fără să bei, fără să te oprești. Nimeni nu poate reuși una ca asta. — Iar ridicarea temperaturii corpului prin concentrare mentală e, evident, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și ferea de prea multă suferință. Și mai aveam senzația că, mânată de acel dulce calm care aparținuse tinereții ei, se dăduse la o parte, aproape cu un simplu gest. Pentru mine prezența ei era constantă, de parcă ar fi murmurat întruna în conștiința mea, dar nu-mi concentram gândurile asupră-i. Uneori, în încleștarea mea finală cu Hartley, simțisem nevoia să mă odihnesc; și acum, brusc, mă lăsasem pradă trândăviei. Dar în golul creat de dispariția ei definitivă, se ivea Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
America, să turneze un film. Am luat prânzul pe rând cu Rosemary, cu domnișoara Kaufman, cu bietul Fabian, și cu un tânăr actor frenetic, pe nume Erasmus Blick. Desigur, nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au reluat vechiul joc. Când or să-și dea seama că nu mă mai interesează teatrul deloc? Mi-am amuțit telefonul, băgând înăuntru o bucată de hârtie. Nu am mai intrat într-un teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oricum după ce mă lăsasem capturat de Clement, era un sentiment de vinovăție pentru că nu sufeream îndeajuns, pentru că nu o căutam îndeajuns și cu adevărat. Fir-ar să fie, eram îndrăgostit de Clement, trebuie să fi fost, deși am torturat-o întruna negând acest lucru. E oare posibil ca încă de pe atunci să mă fi simțit ușurat că n-o pot găsi pe Hartley? N-am ținut un jurnal în care să fi notat asemenea lucruri și, chiar dacă le-aș fi notat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să încep s-o împart de pe acum. Am expediat un cec substanțial Societății Budiste, și un altul „Fundației pentru Pace Arbelow“. În curând o să-l uluiesc cu generozitatea mea pe tânărul Erasmus Blick, care se căsătorește. Hamlet-ul lui se joacă întruna, dar încă nu l-am văzut. Bănuiesc că toate obiectele de artă orientală o să le donez la British Musem, de fapt cărțile le-ar putea lua de pe acum, iar poemele lui James am să i le las lui Toby. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mine însemnase un act teribil și extrem de greu, în fond trădase existențele noastre contopite și jurămintele de etern devotament. „Trebuia să plec în felul acesta, era singura cale, n-a fost ușor.“ Oare șocul trădării se reverberase de atunci întruna în mintea ei, asemenea exploziei originare a universului? Dar din moment ce nu a existat nici un prilej de a-și defini sentimentul, cum ar fi putut ști exact ce simte, și anume dacă era vorba de șoc, de vinovăție, de iubire? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
autoguverna = sens reflexiv etc. Reflexivul impersonal este derutant prin exemplele date; verbul se pare nu permite înlocuirea pronumelui reflexiv în nici un context, în timp ce verbul se vorbește poate fi întrebuințat și în formă activă, cu sau fără complement direct: „El vorbește întruna.”, „El te vorbește de rău peste tot.” Verbul românesc prezintă două variante de realizare (manifestare) a sensului impersonal, condiționat de prezența unui pronume reflexiv: • cu pronume reflexiv obligator, necomutabil, nici cu Ø, nici cu un pronume personal: a se întâmpla
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aseară, tot timpul, acum, atunci, adineaori etc. Prin articol definit, devin adverbe de timp, substantive care exprimă noțiuni temporale, precum vara, dimineața, duminica etc. • adverbe aspectuale; exprimă modul de desfășurare a acțiunii verbale (sau aspectul obiectiv) dezvoltând sensurile: - durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I, p. 129); - iterativ: iar, iarăși, din nou: „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (Ibidem, p. 171); • adverbe de loc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
95 ¾ IARNĂ Iarnă după Moș Grigore Sfătosul Peste casă și pe stradă, Legănați ușor, Au pornit de ieri să cadă Fulgi de proaspătă zăpadă. Câte-un fulg de geam s-anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
veci De vin mereu aproape Apoi la cap nu vreau Să-mi verse lacrimi calde, Ci lutul rece al meu Cotnarul să mi-l scalde. De cum pe ce răsar Și stelele și luna, S-aud cum în pahar Cotnarul cade-ntruna. Despărăchete Cu Cotnarul radicalii Mi se luptă ca eroi, Fie - oricât de tare fie, Niciodată înapoi! După multă frământare în picioare de slăbesc Nici atunci nu-i dau pace, Cel puțin îl hărțuiesc. II Printre ei sunt unii care Noaptea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
rezultate diferite dacă se compară proteinele ER din țesutul primar cu cele din metastaze. În medie, pentru o aceeași persoană, se detectează variații ale rezultatelor privind valorile ER din metastaze după o perioadă de 19 luni. Receptorii pot fi defectivi întruna dintre situațiile următoare: (a) legarea hormonului steroidic; (b) translocarea din citoplasmă în nucleu; ( c) legarea complexului la situsul specific al ADN; (d) implicarea în procesul de transcripție, și apoi în cel de translație. Aceste "defecte" pot fi prezente și în
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
abia ajunse la dânsul Matei din Murano, medicul dorit, care-l găsi chinuit de podagră, dar altfel, voinic pentru vârsta sa și în stare să mai călăuzească ostași, cum făcu peste câteva luni. Matei, care se îmbolnăvise pe drum, boli întruna și muri în Moldova, iar când Ștefan trimise după un alt medic, în octombrie 1503, mâinile și picioarele-i erau înțepenite”.(6) Este sigur că istoricul Iorga se referea la organizarea taberelor de pregătire a ostașilor moldoveni de la Vaslui, înaintea
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ucenic care încearcă să-și urmeze meștii începând prin a copia tehnica mentorului său, ori cel puțin așa sesizam în efortul ei de a îmbrăca aceeași stare cu doctorul pe care îl întâlnisem ieri. Cât am mâncat, ea a privit întruna tavanul și pe hol începuseră a se auzi ușoare zgomote. Se simțeau pașii din ce în ce mai mulți, iar femeia a fost ruptă din analiză. Când a deschis ușa am reușit să văd o puzderie de oameni scandalizând. Acum îmi dau seama cât
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit pomenește în gura mare numele înțelepților... În textul jurnalului sunt intercalate încercări și realizări poetice de genul celor cu formă fixă, tanka. Poeziile ei sunt incluse în diferite antologii: Gheața pe apă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și totuși, în același timp, presimțirea sigură că era ceva nemaimirosit. Se apropie din nou de zid, închise ochii și își umflă nările. Mireasma era atît de neobișnuit de fină și de delicată, încît n-o putea reține, se sustrăgea întruna, se lăsa acoperită de emanația pulberei de petarde, blocată de transpirațiile masei de oameni, fărîmițată și nimicită de o mie de alte mirosuri ale orașului. Apoi, dintr-o dată, se ivi iar, era numai un firicel slab, cît să poată fi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
am doctorița mea! Scot plicul. “Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau eu. Dacă tot am plătit?! Căldură mare, bâjbâi scările. Plec iar la spitalul cel mare cu Zubar. Am șofer cu mare fler, turuie întruna, îmi vine să-l pocnesc. “Am înghițit un pumn dă pastele az-noapte, să moară familia mea! Mă duceam la baie pă ceas-pă minut. Ce-ai, bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri. Dă-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Dugalland, vara mea... O și văd, o femeie de 25 de ani, cu trupul plin și fața rumenă... Scena mi-a rămas clar întipărită, desigur din cauză că gestul meu fu socotit pe loc drept o crimă de care mi se pomenea întruna". La fel, își amintește cum a înțepat cu o surcea un catîr, care l-a trîntit la pămînt: ""Încă puțin și murea", spuse bunicul. Îmi închipui scena, dar probabil că nu-i o amintire directă, nu-i decît amintirea imaginii
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
casă să merg la biserică. Extenuată, plângând, mă rugam să primesc un semn, să aflu ceva, să știu ce fac. Dimineață la prima oră eram la biserică. Am intrat și toată lumea și-a ațintit privirile asupra mea. Plângeam și repetam întruna că nu mai pot, că vreau să știu ce se va întâmpla. M-au dus picioarele în fața altarului, un preot a vrut să vină la mine, era vizibil cât de nenorocită era starea mea. Sa apropiat de mine, s-a
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]