2,537 matches
-
27). În prologul acestei evanghelii întâlnim și expresiile monogengs hyiós „Fiul unul-născut” (În 1,18) și monogengs parà patrós, „Unul-născut de la Tatăl” (În 1,14), care subliniază unicitatea relației dintre Isus și Dumnezeu. În corpusul ioanic se precizează învățătură despre Întrupare: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său pentru a-l face cunoscut pe El (1,18), pentru a mântui lumea (1In 4,9-10.14 ) și pentru a împărtăși oamenilor viața veșnică a lui Dumnezeu (1In 5,11-12). La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2. Emmanouel șhó estin methermQneuómenon Meth’ hQmÄñ ho theósț: „Emanuel, care se tălmăcește «Cu noi este Dumnezeu»” (Mt 1,23; cf. Is 7, 14 -‘Imm"nó ’Pl): Emanuil (toate traducerile românești). Numele ebraic scris grecește este explicat: el descrie misterul Întrupării, prin care Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. 3.2.2.7.3. ho díkaios: „Cel Dirept” (SC); „Cel Drept” (Blaj, BVA, G-R, BS); „Cel Neprihănit” (C); „Iustus” (Vg); „le Juste” (BJ); „the Righteous One” (RSV). - În Fp 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
inițială, deoarece prin el se exprimă „reprezentările colective” sau „ideologia” societății (vezi analiza din I. Strensky, 1987, pp. 149-150): Mircea Eliade, punând la Începuturile fenomenului religios, pe de o parte, aspirația omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din sărbătorile calendaristice de primăvară trimit la figuri mitice ale fecundității - Sântoaderii sunt o ipostază a Centaurilor și a altor divinități semiumane, semicabaline din spațiul indo-european (G. Dumézil, 1929; M. Eliade, 1971); g) strigarea peste sat: ceata de juni (ca Întrupare, În plan mitic, a puterilor regeneratoare ale naturii și, În plan social, a sistemului de norme și valori comune - O. Buhociu, 1979; P. Caraman, 1997; M. Coman, 1980; T. Herseni, 1977) reamintea comunității actele de Încălcare a normelor și acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lucrătorii manipulează diverse coduri simbolice și reguli ceremoniale pentru a se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o aureolă simbolică negativă - Întrupare a diavolului, purtătoare a puterilor oculte și agent al vrăjitoarelor malefice; simbol al gospodăriei, fiind singurul animal domestic care Împarte masa și patul cu stăpânii (vezi M. Coman, 1996); reprezentare a sexului excesiv, eventual satanic (R. Darnton, 2000, pp. 84-87
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la un „joc al întoarcerii”, toate zbaterile individuale rămân fără rost. Dezolarea invadează astfel vitalismul oniric, imprimându-i oboseala nesfârșitelor întrupări. Descurajarea și chiar refuzul de a relua revenirile dinainte prevăzute ale ființei nimeni nu le-a cântat mai zguduitor ca B. (Cetire în palmă, Tăgăduiri). „Tristețea metafizică” traversează un stadiu anxios (În marea trecere) și apoi chinuitor (Lauda somnului), spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
simplă sau erotomania"52. În același fel, frivolitatea și libertinismul pretinsului doctorand în drept Mihnea Băiatu din Zilele și nopțile unui student întârziat (1934), sunt estompate treptat de efortul din ce în ce mai puțin derizoriu de a se arăta demn de iubirea Arinei, întrupare a idealului său feminin. Și în cazul lui se observă o defantoșizare similară celei descoperite la Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu. Întocmai personajelor caragialești din zodia imposturii, Mihnea Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hibrizi, pe jumătate oameni, pe jumătate animale sau plante. Se zice că acești strămoși totemici ar fi instituit ritualurile și normele sociale, determinând În același timp aspectul actual al peisajului și impregnarea lui cu elemente spirituale, ceea ce a dus la Întruparea ființelor vii. Urmele lor, reprezentate prin componente ale peisajului (izvoare, stânci, munți etc.), obiecte de cult, picturi și gravuri rupestre, dau unor locuri caracter sacru”220. Aborigenii sărbătoreau aventurile eroilor lor spirituali din „Timpul Visării” prin cântece și dansuri, picturi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
preceptele, dar nu este disponibil pentru un salt etic calitativ, pentru a se abandona total chemării lui Dumnezeu (Lc 18, 18-23). În acest context vrem să subliniem câteva elemente fundamentale. Istoria nu mai este un mister de nepătruns. Prin evenimentul întrupării lui Isus Cristos, timpul s-a împlinit (Mc 1, 15), legea este dusă la îndeplinire (Mt 5, 17) și Scriptura la desăvârșire. Dacă devenirea istorică în V.T. este un mister care se află în mâinile lui Dumnezeu, acum istoria este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
oficială a statului. Acest cult se propusese ca instrument de putere și mijloc ideologic religios pentru a îmbrățișa și a ține unite diferite popoare și diverse culturi ale imperiului roman. Pericolul adevărat provine din faptul că bestia nu e doar întruparea dragonului, ci o caricatură demoniacă a lui Cristos, adică anticristul, adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tipice lui Ionel Teodoreanu, căruia i se suprapune o viziune vag isterizată, agitată și decupată modern. Vârstele pure iradiază, de altfel, spre toate palierele prozei lui P. În fiecare text, fie el roman sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din doi băieți și o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
e, în chipul cel mai vădit, invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic. Există un personaj potențial mesianic, un pandant sau o nouă întrupare a Mântuitorului. El moare, dar învie în final (după o îndelungată letargie care amintește de crisalida din Orbitor, romanul lui Mircea Cărtărescu) și, după un periplu comparabil cu cel al Sey Mondy, protagonistul din Saludos al lui Alexandru Ecovoiu, „visează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
este pândit, acela de a se preocupa exclusiv de problemele de natură socială, care frământă personajele sale, în dauna înfățișării unei vieți interioare complexe, în care să găsim problemele intime specifice fiecărui individ (...). Romanul Pâine albă, fără a fi o întrupare perfectă a tot ceea ce poporul nostru muncitor așteaptă de la talentul lui Dumitru Mircea, este o încercare din cele mai valabile, care îl așează, de la început, pe autor, printre scriitorii noștri ale căror pagini închinate noului sat românesc, vor rămâne”. O
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dea o mână de ajutor la această muncă și scriitorii precum și Uniunea Scriitorilor!” Iar în finalul acestui demers să mai citim opiniile purtătorului de cuvânt al „mișcării noastre literare spre realismul socialist”, Petru Dumitriu 84, pledând pentru larga mobilizare în vederea întrupării „literaturii lui 1954”, expunând priorități, propunând reconsiderări, dar numai ale realismului, deci „sfertul de veac” dinainte de 1944, pomenind și de Tudor Arghezi, uitând că și el l-a aplaudat pe Sorin Toma: „Munca scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
analitice introspective, care pătrunde în psihologiile obscure prin intermediul observațiilor și sugestiilor fiziologiste. Asocierea dintre operația sondajului interior și bogăția de notații comportamentiste la nivelul reactivității fizice spontane conferă analizelor o admirabilă originalitate de formulă literară. Puterea de construcție organică, de întrupare a unei întregi umanități, pe spațiul mai multor mii de pagini, alimentează de asemeni inventivitatea analizei cu resursele unei imaginații narative inepuizabule, ieșită poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-o excepțională autoscopie a conștiinței, ca și a subconștiinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
a câștigat aderența și simpatia poporului egiptean, contrar ostilității de a fi acceptată o femeie pe tron și, în plus, macedoneană grecoaică, pentru că și-a însușit perfect limba, a venerat zeitățile egiptene, s-a considerat și a convins că este întruparea zeiței Isis, a construit impunătorul templu Dendara. Deosebit de inteligentă, cu intuiții politice și mai cu seamă cu ambiția de a-și dobândi și menține tronul, Cleopatra s-a folosit de relațiile cu cei din anturajul ei și de relațiile de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vinde ultima rochie, ar umbla desculță și v-ar da vouă dacă ați fi la ananghie... A căpătat condicuța pentru că-mi mureau copiii de foame... Personajul Sonia este construit de genialul scriitor rus cu discreție și cu finețe, ca o întrupare a nobleții sacrificiului, ca o imagine a frumuseții sufletului proiectată într-o lume mizeră, agresivă. Deși era o prostituată cu condicuță, prostituția nu o atinsese decât mecanic, nicio picătură de desfrâu nu-i pătrunsese în suflet. Sonia părea o fetiță
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Shakespeare, în Hamlet, "obiectul propriu teatrului, al cărui scop a fost mai întâi, și rămâne în continuare, să țină, ca să spunem așa, oglinda în fața naturii, să arate în bine propria-i față și în rău fizionomia sa, secolului însuși și întrupării timpului nostru imaginea și efigia sa." Însă arta reflectării, complexă, presupune o muncă de epurare, diferit înțeleasă în funcție de epoci. Realismul trăiește prost pe scenă; teatrul, nu mai mult decât pictura, nu este o fotografiere a realului. Lumea stilizată evocată, mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
totul caracteristică vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I. Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar ajunge să dea acestei caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
numeroasă de încercări romanești inegale, hibride și artificioase în cea mai mare parte, îndatorate unor convenții literare minore, tehnicilor facile, utilizate cu înduioșătoare ingenuitate, Ciocoii vechi și noi este cel dintâi roman românesc în care originalitatea inspirației, forța ei de întrupare estompează precaritatea experienței și în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
În gândirea egipteană, un zeu se poate Întrupa, În mod succesiv, În animalele sacre, la fel, Horusxe "Horus", zeul regalității, se manifestă mereu În suveranii care Își urmează unul altuia. Astfel, pe tronul Egiptului se află mereu același zeu, În Întrupări succesive, iar natura divină a suveranului Îl separă pe acesta de restul umanității și Îl plasează totodată ca mijlocitor legitim Între această lume, al cărei stăpân este, și lumea zeilor. Din acest motiv, el este unicul preot autentic, care deleagă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă magul și care, de multe ori, fac aluzie la mituri pe care nu le cunoaștem (probabil fictive) și care trebuie să aibă valoare de model pentru reușita descântecului; se găsesc și Întrupări În mag ale zeului care trebuie să intervină, așa Încât puterea acestuia crește peste măsură; se mai găsesc și amenințări ale magului pentru zeii care nu acceptă cererea (vor rămâne fără ofrande; lumea va fi răsturnată); există, În sfârșit, și formule
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acordăm atenție informației etimologice; avem aici bine-cunoscutul sufix *-no-, care exprimă reprezentantul a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel și celticul Matronaexe "Matronae" sunt Întruparea divină a ceea ce reprezintă maternitatea. După cum se vede bine atât din epitetele care le Însoțesc, cât și din reprezentările grafice, aceste Matronaexe "Matronae" au caracteristici aparte. Înainte de toate, nu există o Matrona individuală: ele apar mereu sub forma unui grup
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originea din germanicul *W½danxe "Wo>dan"az, derivat În -nodin numele *w½dacare Înseamnă Înflăcărare, forță spirituală exuberantă, extaz, inspirație. Așadar, după cum a demonstrat pentru prima oară Meid - și nu Benveniste, așa cum se consideră de obicei -, Odin este reprezentantul sau exponentul Întrupării ideii de *w½da-. După cum vom vedea, numele lui se află În legătură strânsă cu câteva dintre funcțiile sale. El este cel mai mare dintre Aesir; și numele acestei clase de zei este semnificativ din punctul de vedere al continuității culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]