2,700 matches
-
imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru darurile pe care le trimite de peste mări familiei. Nu este aceasta un East-Side Story de succes? Cătălin Mitulescu reușește să decupeze ceea ce este surplus, urmărind un fir narativ cu mici ramificații care fac tabloul vieții cotidiene, unde securistul se învecinează primejdios și hilar în același timp cu oamenii simpli împărțind de fapt aceeași mizerie, unde Tarzan, băiatul rrom (probabil) își găsește firesc locul alături de prietenii săi Lalalilu și Vasilică, fără lecții de catehism politically correct, unde evenimentele grave sunt aparent
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
noapte. 11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spiralele. Numără pungile cu perfuzii și Încercă să Înțeleagă formula notată pe ele - glucoză și clorură de sodiu. Reflectă o clipă, cu cârpa de praf legănându-se În mână, la felul În care anestezia și reanimarea, fertilitatea și moartea se Învecinau În camera aceasta mică. Ceva i se părea absurd, de nesuportat, dar nu știa exact ce anume. După o clipă Își reveni și mângâie cu cârpa ecranul aparatului cu ultrasunete. Nu era foarte diferit de ecranul de pe biroul lui Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mi-am dorit cu adevărat. Este chiar de presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul de-a bușilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gol punând mâna pe proprietăți și autoritate. S-a deschis un spațiu de manevră pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei de liliac se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o vilă. În ea își avusese sediul până nu de mult conducerea NSDAP-ului local. Dar poate că edificiul alambicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intens, ele își aveau prețul lor la metru, ca pietre de pus la căpătâi oblic sau pe lat. Cel care, rămas în viață, voia să cumpere, era confruntat, nu numai la Göbel, cu o ofertă frumos aranjată; cu Bittstraße se învecinau mai multe ateliere de pietrari cu monumente funerare de asemenea expuse la vedere. Afacerea cu efemeritatea omului, ca să nu vorbim fără perdea de moarte, se bucura chiar și în vremuri de mizerie de o cerere vie. Göbel a înșirat diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sute de coli de hârtie albă, ceea ce a avut urmări. Cu încăperea noastră lipsită de ferestre, întrucât era închisă în mijlocul clădirii și aproape imposibil de despovărat de mirosul de bărbați tineri, încăpere care, însă, bine încălzită fiind, păstra căldura, se învecina chilia unui frate servitor, al cărui nume de călugăr l-am uitat. Dar silueta lui înaltă și deșirată, tot mereu grăbită și care părea că zboară mi-a rămas în minte în cele mai mici amănunte. Ca pe oapariție angelică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un termen deja la modă, „abstract“, în relație cu orice obiect sau corp ce se lăsa abstractizat. Că, în acest timp, eu rămâneam obiectual, corespundea concepției sale despre abstracțiune. Dar la mirosul de heringi părjiți care ajungea până în atelierul său, învecinat cu al nostru, s-a sesizat, pe urmă însă a înțeles situația noastră de criză și din când în când făcea cinste cu chiftele și salată de cartofi de la Butter-Hoffmann. Era prieten cu Schrieber și, mai târziu, a tolerat influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă mai vrăji, spune-mi cum a fost în Africa. — M-am acomodat din mers, cum s-ar spune. — Unde ai fost tu? — În Guineea. Pe unde vine asta? în partea occidentală a Africii, pe coasta Atlanticului, nu? — Da! Este învecinată cu Senegal, Mali, Coasta de Fildeș,. — Deci n-ai fost în Sahara? — Ha! Ha! Ha! Ce să fi căutat în pustiu? — îți spun fiindcă lumea asociază Africa cu Sahara. — În ce oraș zici c-ai fost? — În Kankan. — Este cel
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate de-a sta împreună, de-a afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar fi distrus, spune interpretul. „Imposibilă este nu învecinarea unor lucruri, ci locul însuși unde ele s-ar putea învecina.“<ref id="198">Cf. Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, ne-locul ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi vorba, de vreo plată, vom vedea. Vom găsi, pentru orice problemă, soluția cea mai convenabilă tuturor. Da? Da! La revedere. La revedere. După mai mulți ani, Cocuz Cocuz rămăsese În pană, pe un drum, dintre Bârlad și o comună Învecinată cu municipiul respectiv. Repara. Numai, ce, pe neveste, aude: SĂRUT MÂNA! Întoarce capul. Tu ești, mă? Eu sunt. Da. Eu. Era unul dintre cei doi. Cum e cu mâna? Bine. Și i-o Întinse, arătând că, În adevăr, e bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu știu care bandă Moebius, despre găuri negre, care semănă cu trîmbițele apocalptice și transformă materia În antimaterie, iar antimateria În spirit. Pomenise și de babulea Tatiana, care În naivitatea sa, intuise un mare adevăr. Și anume că lumea celor morți se Învecinează cu lumea celor vii și că Între ele nu există decît o simplă peliculă, asemănătoare cu sticla micului ecran. Că imaginea a ceea ce a fost nu piere niciodată, ci se conservă În fiecare particulă infimă din universul mare și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unformă sau în costum de șef tradițional, preșe dintele-mareșal veghea asupra patriei sale. În punctele centrale ale piețelor, un drapel străin se alătura stindardului Azaniei, iar lângă leul azanian se zărea familiarul profil al Borduriei. Mustața lui Plexy Gladz se învecina, atunci, cu figura marțială a președintelui Azaniei. Frăția dintre Azania și Borduria părea de nezdruncinat. După acest tur de forță al sosirii, ceremonia de primire nu putea întârzia. Ziarele din Azania aveau deja titlurile pregătite, chiar înainte ca evenimentele să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la celălalt capăt al firului; sunăm și salutăm parcă în același timp pe cel cu care vorbim), ne deplasăm prin intermediul mijloacelor tehnice, scurtând astfel distanțele. Tehnica anulează distanțele fizice dintre oameni, dar creează, în același timp, alte în(depărtări). Ne învecinăm cu ceilalți prin intermediul tehnicii uitând totuși să fim în apropierea lor, ratând modul esențial al apropierii. Pentru noi apropierea înseamnă predominant dez-depărtare (ca înlăturare a distanțelor spațiale) și nu empatie, privire atentă, lăsarea celuilalt să vină în vecinătatea noastră esențială
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ani de când soțul și iubitul meu a fost ucis. De aceea, înainte de a avea vreo discuție despre perspectiva acestei situații, vreau să vii în camera mea de dormit, care, după cum știi - arătă cu capul spre ușa albastră din stânga ei - se învecinează cu această cameră de zi. Ea continuă cu franchețe: - Doresc foarte mult să fiu iubită de primul bărbat pe care l-am întâlnit de la moartea lui și care a stârnit în mine pe loc, dorința. Vino! Ea se oprise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Întins, Noimann Își aminti că În urmă cu câteva zile citise În 24:ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13.00 pe strada Cicoarei, Învecinată cu cimitirul Bunavestire, au observat un câine negru care alerga spre pod, mârâind, cu un picior de om În gură. Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliței municipale, Falcon Herbina, o doamnă cu totul și cu totul admirabilă, rezultă că respectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din ziar nu avea nimic de-a face cu realitatea. Chiar și numele purtătoarei de cuvânt a Poliței era tras de păr. Herbina Falcon nu exista decât În mintea ziaristului care scrisese știrea. Cât despre strada Cicoarei, aceasta nu se Învecina nicidecum cu cimitirul Bunavestire, ci era situată sub dealul Galata, În apropierea fostului talcioc, unde urma să fie construită o bază de agrement, cu terenuri de tenis, ștranduri și bazine cu nămol, pentru tratarea unor afecțiuni de natură reumatică... Apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Reformei însăși. Specializării strâmte ori tehnicității opace, de dinainte de Erlangen, se substituie un ecletism luminat. El continuă adâncirea fiecărei teorii în parte, fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjunte, desfășură structura identică a universului sensibil. La fel, prin fundarea axiomatică sau grupal-teoretică, matematicele asimilează doctrinele diverse și slujesc scopul ridicat de a instrui de unitatea universului moral al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scrie la catastiful târgului”. Văd eu bine, părinte, că îmi cauți pricină, da’n-am să mă las și am să-ți spun că Măricuța, fata lui Ionașco Prăvălie, a avut ceva necazuri când a scos la vânzare un loc învecinat cu al sulgerului Apostol. Acesta a făcut „jalobă” către Vasile Lupu vodă, care la 21 ianuarie 1652 (7160) hotărăște: „Domniia mea i-am giudecat după legea țerăi cum altul nu poate să cumpere acel loc fără de Apostol sulger pentru căci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oleacă de vorbă mai lungă... Care-i baiul? Că Vasilie blănar, împreună cu nevasta lui, vând o casă cu locul ei lui Ioniță Gheuca biv treti spătar n-ar fi cine știe ce. Atunci? Când Vasilie arată întinderea locului casei, spune că se învecinează cu locul unei familii matcă a unor domnitori ai Moldovei... Și care-i acea familie?
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mării tali, m-am tâmplat la hotărât.” Când am terminat de citit, bătrânul, care m-a urmărit cu zâmbetul ascuns în coada ochilor, m-a întrebat: „Ai băgat de seamă că această bucată de loc domnesc din hotarul târgului se învecina și cu locul lui Constantin grămăticul, pe care l-am întâlnit noi mai înainte vreme?” Nu se putea să nu remarc acest lucru, părinte. „ Acum avem norocul să aflăm cum biserica Dancu a devenit mănăstire. Citește acest hrisov al lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încins pălea pe toate fețele. Gratii, creșteau gratii, două câte două, trei câte trei, patru câte patru, buchete de gratii împodobeau grădina. Ploua libertatea, de se rupeau norii ignorând anotimpurile; păduri de gratii creșteau până la cer. O grădină vară se învecina cu o grădină iarnă, fără ca florile să înghețe, fără ca țurțurii să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]