3,864 matches
-
asta e problema. Păi, atunci, eu sunt în celelalte zece la sută, îi spuse. El îi zâmbi. Sigur că da. Bine, atunci hai să vedem. Încercă o serie de comenzi la tastatură, apoi dispăru sub biroul ei, astfel încât numai fundul, învelit în blugi albaștri decolorați, îi rămase la vedere. Era un fund drăguț. Darcey încercă să nu se zgâiască prea tare la el. Dar nu se putea abține. —Bun. Se ridică și zâmbi. Nu e vina ta. Conexiunea e de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Trăim iluzoriu, gândim turbulent. Din toate acestea ne scoatem obsesii, Lipsesc certitudini, rămân doar impresii... 31 august 2011 Matinal dimineața miroase a tine orașul scrijelește geamurile ne roagă să deschidem își strecoară tânguirile sub pleoape insinuant ne-am uitat îmbrățișați înveliți în noapte așa se întâmplă de fiecare dată fiindcă ne e frică să nu intre ziua între noi ca o graniță noaptea fuge cu lacrimi în ochi (femeie alungată urmărită de cearcăne) te strâng în brațe ca să aud cum geme
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii abia alăptați înveliți în cetină fiecare dimineață a fost adusă de vulturi pe o tipsie de lumină 12 septembrie 2011 Strigăt Lăsați-mă să plâng pentru voi toți, Să fiu un bocet la sfârșit de vară, Până și toamna vine într-o doară
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
condus vara la gară de azi vreau să umblu pe șapte cărări o să cânt despre amor nebun printre frunzele scuturate lăutarii lumii bat în poartă și îmi îngână de inimă albastră la ora când cade cerul peste mine ca să mă învelească în pasteluri nu vă mint am o nouă pasiune fac obiecte de cult din țambal acordeon sau vioară iar sufletul primește cântece fără perdea spre amețire infinită 18 septembrie 2011 Celor fără chip fiindcă se tem de ei înșiși unii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
gândul că treci... 29 septembrie 2011 Proiect poemele acestea au ațipit în palma ta să nu strângi pumnul ai putea sufoca fiecare gând poemele visează frumos merg printre ele pe linia vieții uneori rămân la un colț de metaforă mă învelesc în versuri adormim împreună iubito am să ridic o casă din cuvinte în camera de la stradă va mirosi răscolitor a poezie 1 octombrie 2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
așa răsar alte poeme unul câte unul cuvânt lângă cuvânt iar eu devin dependent de voi 18 octombrie 2011 Când adormi... Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. Așa te țin alături, noctambul, supus doar insomniilor abstracte, apoi cutreier noaptea, alergând printre iluzii, stări, idei sau acte. Aș vrea să nici nu pot să ațipesc, să-mi scot prin oboseală nemurirea, păzindu-te constant, intransigent
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lung, refuz să dorm, iubesc starea de veghe, iar noaptea ne vorbește prin tăceri, prinzându-ți vis și șoapte la ureche. Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. 24 octombrie 2011 Pe propria răspundere Am doar iluzii strânse în buchet Și mari emoții puse în desagă, În mine sunt doar doruri, berechet, Plus certitudinea că îmi ești dragă. Autodeclarat recalcitrant, Extrag din viață ceea ce-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți foamea, să-l ajutați pe tăica să aducă carnea de porc în tindă! Hotărî Natalița. Eu o să iau coada! strigă Saveta Eu vreau șorici! spuse Ion, târnuind o pelincă umplută cu sămânță de cânepă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vesel fără să se gândească la ce îl așteaptă. Toata natura e în schimbare. Toamna a căzut Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Toamna a căzut Peste parcul mut. Tainicule dor, În zadar te-alint; Trandafirii mor Visurile mint. Toamna trece-acum Învelită în fum Unde-i ruginiul Parcului cel mut? Trandafirii mor Visurile mint. Nouraș Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Nouraș e-un băiețel, Harnic deși-i mărunțel Unde e căsuța lui? Sus pe bolta cerului. TE LAS, COPILĂRIE! Axinte Ana-Maria, S.
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
picioare, privește totul neliniștită, cu mâinile pe lângă corp și gurița întredeschisă. Ies în fugă pe ușă, pe când celălalt întinde mâinile după mine implorator 39 , pâlpâind o dată cu filmul șters și zgâriat. Și când filmul (sau retinele mele, sau meningele ce-mi învelește creierul) s-a rupt, lăsîndu-mi în coșul pieptului o tristețe sfâșietoare, băiatul cel necunoscut a rămas totuși pe fundalul gol, incendiat, al ecranului și timp de câteva clipe a trebuit să suport, să privesc drept în față, pe chipul lui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așternut, pe pielea mea uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se întunecase în dormitor când eu mi-am început lupta deznădăjduită împotriva halucinației. înaintau circumspecți, ferindu-se de zvâcnirile mâinilor mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
voință: ele ascultau de mâna mea întinsă și se grăbeau să salte din locul lor și să se apropie rapid de mine. Visam că am sâni și vulvă, eram totul, bărbat și femeie, copil și bătrân, vierme și Dumnezeu, totul învelit într-o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă-mpotrivesc, deși o teroare crescând până la infinit îmi topea țesuturile; simțeam însă că panica asta nu era legată de Lulu, ci de altceva, de ceva mai adânc. Căutam în memorie ceva petrecut demult, vedeam fugitiv figuri de copii, locuri învelite-n magie. Era acolo un miez înfășurat în mii de straturi, era ceva la care Lulu trimitea și pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și el, întins pe pat, neștiind ce să facă cu mâinile, ba și le strecoară sub cap, neliniștit apoi se-ntoarce pe-o parte spre perete, își schimbă nemulțumit din nou poziția, lăsându-se să alunece pe spate, aproape gol, învelit cu un cearceaf alb în jurul coapselor, își ridică dreapta deasupra capului cu degetele răsfirate pe perete, undeva mai sus, agățată, Eclipsa de lună, pictată de el printre primele tablouri, după cum mi-a mărturisit de nenumărate ori, și mă înfior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâna dreaptă, crucea adusă de el însuși de pe muntele Athos, mă silesc în sinea mea să fiu foarte atent la cele ce-mi va spune, cu capul plecat deasupra genunchilor lui, în timp ce el spune rugăciunea, încerc să văd titlul Cărții învelite în niște coperți tari maronii, probabil de lemn, e o Carte foarte veche, părintele a moștenit-o de la un călugăr bătrân în timpul războiului, Cartea rămâne încă închisă pe genunchii lui până când părintele își încheie rugăciunea, și-a făcut semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi fost, încă nu mergeam la școală, o urmăresc de două zile de când a apărut la mănăstire, fustele ei colorate și lungi mi-au atras privirile încă de când a intrat în biserică aruncându-se smerită la picioarele părinteluui Ioan, capul învelit într-o broboadă groasă de lână, și sunetul dulce al clopoțeilor care-l cheamă pe copilul Daniel, își întoarce din nou capul cu zâmbetul larg, invitându-mă s-o urmez, eu nu-i urmez zâmbetul, ci clinchetul blând al clopoțeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imobilizat de amândouă mâinile în timp ce celălalt mă caută prin buzunare deposedându-mă de pașaport, fac semne disperate să mă lase să vorbesc, le-aș spune că și eu sunt român, că n-au ce fura de la mine, pașaportul meu e învelit într-o copertă cenușie, scrie pe el România, dar tânărul preocupat în continuare de buzunarele mele nu e curios încă de identitatea celui jefuit, nemaigăsind însă nimic în restul buzunarelor deschide furios pașaportul, în coperta cenușie transparentă pe părțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de parcă ea mi-ar purta creionul și nu mâna, orbit de lumină! Prea multă lumină, desenez cu lumina în ochi, șaisprezece ani, lumina dispare, nu tremur, abia țin creionul în mână, încordare, mi-e frig, mi-e tot mai frig, învelește-mă, am frisoane, și când m-am întors spre stânga, de acolo vine frigul, ochii mei n-au putut vedea, du-te! Nu! Unde-i vocea? Ajută-mă! Unsprezece ani, un foșnet de frunze, printre frunze scapără soarele, frunzele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă înconjură încă cu trăinicie, oare nu dintr-un orgoliu nemăsurat mă supun acum conștient acestui tratament de trei zile în pustie, ca, odată întors în lume, să am ce povesti celorlalți banali prieteni ai mei, să apar înaintea lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah, Când am fost în pustie, să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
velin, Daniel învață greaca, și eu mă gândesc în sinea mea că acum acest copil ar trebui să se joace sau să citească Cei trei mușchetari, nu să învețe greaca, pe masă, înaintea lui, frumos rânduite, cărțile de școală, sunt învelite în coperți transparente și le poți citi cu ușurință titlurile, geografie, istorie, limba franceză, probabil Daniel și-a făcut deja lecțiile pentru mâine, de aceea nu l-am mai văzut eu dimineața în ultima vreme, era plecat la școală, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
existenței lui Dumnezeu, fiindcă Radu nu știe că există una singură, dovada ontologică, Daniel neînțelegând nimic, pe buze cu fiorul primului sărut, Diana cu cartea în mână, mai mult cred că visează decât citește, nu-i văd titlul cărții, e învelită într-o hârtie colorată cartea, Radu își pregătește expoziția cu grafica pe calculator, îmi explică și mie cum funcționează, tot la fraza asta am rămas, Diana la ce cuvinte s-a oprit? întoarce pagina, ea citește și nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-i o chestie tare?! și Daniel știe acum că lângă fata părintelui Dumitru nu va mai putea citi din caietul lui Theo, Diana mă surprinde cu privirea trecându-mi degetele peste buzele sărutate de ea, înfiorându-mă, lasă cartea învelită în hârtia colorată deoparte și se apropie de mine, cu buzele, cu trupul, Părintele Dumitru reîntors de la episcopie, stau împreună cu părintele afară la masă, Diana și preoteasa în bucătărie pregătind cina, noi, bărbații, așteptând, dar ce-i cu tine, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănăstire, pentru că e sărbătoare nu lucrez în biserică, am isprăvit tabloul ungerii din Betania, cu caietul de schițe prin curte aș vrea să merg spre, o recunosc de departe pe Floarea, Florița din Drăgosteni, înfofolită în cojocul ei înflorat și învelită cu baticuri colorate de lână, la piept șiraguri de mărgele, clopoțeii, coborând pe cărare n-am cum s-o ocolesc, ne îndreptăm unul spre celălalt, ea urcă de la izvor cu fața albă neatinsă de soare și pieptul ca laptele, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au fost minunate și sunt sigură că cititorii revistei Colleen le vor îndrăgi... Fraza lui Ashling se opri brusc, deoarece simți că cineva o ciupește de braț foarte, foarte tare. Lisa. —Vă mulțumim că ați venit. Omul-insectă puse un pachet învelit în plastic în mâinile Lisei. —Și acceptați, vă rog, acest mic gest. —O, mulțumesc, spuse Lisa vag, îndepărtându-se. Apoi un alt pachet a ajuns și în mâinile nerăbdătoare ale lui Ashling. Cu fața luminată, și-a înfipt unghia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]