3,096 matches
-
a fost dezastruos pentru țara noastră. Nu cred că greșesc afirmând că România a pierdut războiul o dată cu Germania. Același lucru se poate spune și despre Polonia, pentru care, totuși, Aliații intervin în 1939 și care, teoretic, a fost în tabăra învingătorilor. Nedreptatea și absurdul istoriei au făcut ca, în timp ce foștii combatanți americani ori britanici își scriau liniștiți memoriile, după război, cu un trabuc aprins și o ceașcă de cafea în față, mulți dintre veritabilii eroi ai armatei române să zacă în
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care s-a ținut deoparte, convins că inventatorul nu era deloc subiectul de care avea nevoie revista) și pe reporter să-l admire. Peste ce om teribil dăduseră! Ce subiect! Cititorilor le plac învingătorii și poveștile acestora, dar nici viața unuia care știa să îndure totul cu demnitate și cu atâta filozofie nu era de colea. Cum spuneam însă, când să facă proba, reportofonul s-a dovedit a fi stricat. „O să vă sunăm să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
provocare. Până seara, am cules în transă, neștiut de nimeni, cu graba de a nu mi se descoperi secretul, tot corcodușul, umplând mai multe panere și bidoane. Undeva, în vârf, mai rămăseseră câteva fructe, la care priveam cu îngăduință de învingător. După ce mi-am terminat treaba, așa plin de zgârieturi și de plase de păianjen cum eram, am chemat-o pe mama să-mi admire isprava. Mama s-a uitat în tăcere la puzderia de coșuri și borcane pline cu fructele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unei infirmități poate chiar mai mari, una sufletească, pe care, la o adică, putea s-o ascundă și după un timp să se resemneze cu ea. Peste ani, Constantin Șerban l-a făcut pe ciung eroul unui roman despre un învingător care a avut împotrivă-i totul. Când romanul a ajuns în librării, Șerban a dat un interviu într-un cotidian de mare tiraj, mărturisind că se achită de o datorie de onoare. „Când eram mai tânăr - a spus Șerban în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el răspândea un parfum năucitor de mărar și piper, domnul Gușatu a făcut-o ca un învingător. Or, învingătorii, se știe, n-au somn. De bucuros ce era că-și verificase caracterul, domnul Gușatu, care n-avea gușă, s-a dus în bucătărie și a gustat de câteva ori din marea sa tocăniță de berbec. Când gustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el răspândea un parfum năucitor de mărar și piper, domnul Gușatu a făcut-o ca un învingător. Or, învingătorii, se știe, n-au somn. De bucuros ce era că-și verificase caracterul, domnul Gușatu, care n-avea gușă, s-a dus în bucătărie și a gustat de câteva ori din marea sa tocăniță de berbec. Când gustă din oală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pachetul cu cele câteva sute de file dactilografiate, iar când, prin jocul soartei, l-a găsit acolo unde îl surghiunisem, am simțit pentru întâia oară că fericirea nu e doar un cuvânt. N-aveam nici un motiv să mă socotesc un învingător, aveam toate motivele să mă consider un refuzat, totuși eram fericit. Pricina aveam s-o aflu câteva zile mai târziu, după ce i-am dat unei dactilografe să-mi bată trei copii după manuscrisul îngălat de mâna editorului. „Doamnă - i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde-o, să nu ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am simțit eu învingător când mă întorceam acasă cu brațele pline cu oase afumate și modul în care se simt justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pierduse un braț pe front. Când acesta ne vorbea despre lupta cu viața, aveam înaintea ochilor tranșeul unde-l schilodise grenada rusească. La ce altceva puteam să mă gândesc, decât că, odată cu maturitatea, aveam să pierd și câte ceva din mine? Învingător sau învins în lupta cu viața, nimeni nu scăpa întreg. A treia a fost chiar o lecție în cadrul unui seminar de educație marxist-leninistă în Liceul Militar pe care l-am absolvit la Iași. Nu ne-a ținut-o nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de fapt, chiar este) un corespundent dintr-o altă lume, pierdut prin izolarea imperiului incaș. EL SOLAR DEL VENCEDOR Patria Învingătorului Ceea ce a fost cîndva capitala plină de bogății a imperiului incaș și-a păstrat splendoarea de-a lungul multor ani dintr-o simplă inerție. Alți oameni se făleau acum cu bogățiile lor, dar erau aceleași bogății vechi. O vreme, ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet pământul de sub picioare, până ce într-o bună zi se vor prăbuși împreună cu ideile lor, iar Cristos, veșnic învingător, îi va judeca și răsplăti după a lor făptuire. Fr. Mihai Rotariu Viața, ian.-feb. 1945, pp.7-9 35. PR. IOSIF SABĂU autobiografie Subsemnatul preot Sabău Iosif, OFMConv., m-am născut la 07.03.1926 în comuna Luizi-Călugăra, jud. Bacău
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al disertației, al citatelor biblice și, mai ales, al revoltei. O revoltă împotriva Divinității, datorată nu doar frustrărilor sociale, nu doar nedreptăților și privațiunilor unei copilării chinuite, nu doar răutății inexplicabile a unor semeni pentru că, spre deosebire de aceștia, protagonistul este un învingător: Noi n-am fost dintre aceia cărora să le spui "vae victis"", afirmă, repetitiv autorul, Victor pe numele său (predestinat?), de la Victorie. O victorie cu prețul suferinței de-a fi crescut, alături de alți cinci frați, departe tatăl întemnițat fără vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o doborâse și acum o prohodea în limbajul său tăios și glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de zăpadă. În momentul în care mama răpusă de oboseală s-a frânt de la genunchi, într-un gest de supunere totală față de învingător, corpul ei făcuse o ușoară curbură, iar acum se sprijinea în stratul de zăpadă mai mult cu fruntea, nefiindu-i blocate căile respiratorii. Mama căzuse la o distanță de nouă sau zece metri față de cărarea obișnuită însă abundența precipitațiilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea de birou, franțuzoaică get-beget, se întoarce victorioasă din țara-mamă: a obținut până la urmă mult râvnita numire pe un post de maître de conférence, sau tenure, cum îi spun anglo-saxonii. La cafea, în birou, ne face pe un ton de învingător apologia hiperspecializării, etapa ce a urmat specializării, acum depășită. E cea care lucreză pe subiect unic, legat de memoria picioarele negre. O cunosc bine. Are o cultură generală cvasi-nulă, un conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia unde se desăvârșește crearea statului național unitar român, în urma căruia Ardealul trece sub administrație românească, act ce va fi confirmat și de Tratatul de pace de la Versailles din 28 iunie 1919, semnat din partea învingătorilor de 27 de state între care și România. De aci începe o epocă nouă pentru întreg poporul român, unul dintre cele mai importante evenimente, fiind reforma agrară din 1922, respectiv împroprietărirea țăranilor, adică a celor ce au dat tribut de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
istorie pasivă decît un adevăr mic al tău, care-ți Încearcă inima. Oricît de bine mi-aș justifica afecțiunea pentru Oedip, rămîne această obiecție. Deși, ar fi indecent să pretindem unei umbre mai mult decît să ne aducă aminte că Învingătorul sfinxului a suferit pentru adevărul de a fi el Însuși, de a descoperi destinul În sine. Poate că Burckhardt a avut dreptate să afirme că elinii au fost mai nefericiți decît se crede Îndeobște și decît o contestă statuile. Tocmai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nostru are o față veselă și alta dureroasă. O, de cîte ori am dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera că din antichitate decadența
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
putere și curaj de a merge mai departe. După ore întregi de mers târâș pe coate, ajunseră în partea cealaltă de pădure unde spre surprinderea lor nu zăriseră nici o luminiță și nici un adăpost. Totuși, Alin oftă ușurat ca un adevărat învingător, ca un om bolnav care află că se va vindeca. Persoana care fusese cea mai disperată când traversară râul și mormăise cuvinte pe care nu le înțelesese nimeni, acum, în exasperarea și pierderea normalității, începu să plângă ca un copil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din viața ei când se simțise ca o gâscă rătăcită de cârdul ei iar acum se întorcea unde îi era locul. Anândoi fuseseră luați de valurile vieții, căutând un sprijin unul în celălalt. De acum încolo se puteau număra printre învingători și nu printre învinși. Vântul adia prin arburști răcorindu-le pieptul de căldura de afară. Păsările tăcuseră. Era prea întuneric săși mai ia zborul sau să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i apuce și mai mult noaptea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mine. - După câte înțeleg, o duci greu din punct de vedere psihic! - Oarecum, da. În asemena condiții există și stres. Încetul cu încetul, ușor, cu răbdare ajungi acolo unde vrei. - Mă bucur mult să aud asta. Așa te vreau. Un învingător și cu misiuni îndeplinite. - M-am lovit în lume ca de un zid de beton, dar nu am clacat. Nu mai știam ce să fac. La un moment dat mă scârbisem de atmosfera pe care unii și alții o creeau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
părinți nu ar fi fost ea și invers. Trebuie să facem numai ceea ce trebuie în viață. Să nu ne comportăm ca niște ființe sabe, că nu ajungem nicăieri. Să nu te lași nici devorată de alții, să te numeri printre învingători și nu printre învinși. La urma-urmei, ea era încă o copilă în formare. Avea vise mărețe, dar încerca uneori să facă reconstituirea din cenușa rece a căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o explicație, să pot spune două-trei vorbe și să ies. Cristina îmi înțelege frămîntarea și mă lasă în pace, așteptînd să deschid eu discuția. Îi simt privirea cinică, de învingător, căci, la urma urmei, eu nu-s decît un învins. Tăcerea camerei de hotel, așternută între mine și Cristina, e spartă brusc de sunetul telefonului. Ridic privirea și întîlnesc ochii speriați ai doamnei Cristina. Dumnezeule!, au aflat de la recepție că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
afinități profunde” cu evreii : „Je suis métaphysiquement juif”, scrie el În 1965 <endnote id="(588)"/>. Închei această lungă paranteză cu două observații. În primul rând, știm că intelectualii ardeleni din secolele XVIII-XIX, atunci când Îi identificau pe români cu un popor „Învingător”, o făceau referindu-se la strămoșii acestora, romanii Împăratului Traian (vezi cunoscutele excese de „latinism” istoric și lingvistic practicate de reprezentanții Școlii Ardelene). Interesant este faptul că, tot În căutare de modele prestigioase, atunci când aceiași cărturari Îi percepeau pe români
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]