2,919 matches
-
pe aici: spitalul Queen of Angels era pe-aproape și Inez Soto ar fi putut să fie trează. Sunase la spital: Inez se Întrema văzînd cu ochii. Familia nu o vizitase. Sunase doar sora ei, care spusese că părinții o Învinuiau pe ea pentru nenorocire - se Îmbrăca provocator și o apucase pe căile lumești. Fata plînsese după animalele ei de pluș. Ed Îi rugase pe cei de la magazinul de suveniruri să-i trimită mai multe asemenea animăluțe - cadouri care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lumi. În Închisoare acei fershtunkener de mardeiași ne atacă pe mine și pe omul meu, Davey Goldman. Davey se alege cu creierii varză, e eliberat condiționat și Începe să umble În public cu ștremeleagul la vedere - e mare, nu-l Învinuiesc că-și face reclamă, dar polițiștii din Beverly Hills nu sînt la fel de emancipați și uite că acum face nouăzeci de zile sub observație la balamucul din Camarillo. Și, de parcă asta nu era o suferință Îndeajuns de mare pentru Iisus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le-a dus la Pierce. Mă urmărești? Nu știu ce știi tu. Ed Își scoase blocnotesul. — Miller Stanton ne-a spus o parte din lucrurile esențiale. Patchett și Dieterling erau parteneri cînd au avut loc crimele Atherton și tu știi că Îl Învinuiesc pe Mertens pentru ele. Continuă. Dacă am nevoie de lămuriri, Îți spun. Timmy spuse: — Bine. Dacă nu știai, fotografiile trucate cu cerneală sînt similare cu rănile victimelor din cazul Atherton. Pierce nu știa cînd a văzut albumele. Cred că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mustafa și Selim, fiii săi. Din anul 1530, Petru Rareș nu mai plătise tributul, ceea ce îl înfuriase pe marele sultan. Mai mult decât atât, domnul Moldovei a încheiat un tratat cu Ferdinand al Austriei. Pe lângă neplata tributului, domnul Moldovei era învinuit de sultan și de atacuri împotriva Poloniei și apoi de capturarea și uciderea lui Aloisio Gritti, în 1534. Petru Rareș nu putea să-i opună lui Soliman decât 70.000 de ostași și era frustrat de refuzul boierilor de a
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
uneltit să-l răstoarne cu o armată de oameni (Voiai să-ți faci oștire și să-ți încerci norocul/ La rândul tău, în contra-mi ? ! Și tu vrei să-mi iei locul ? - II, p. 62). Neînduplecatul Hefaistos, călăul lui Prometeu, îl învinuiește pe milostivul Apolon, înduioșat de chinurile victimei, că se solidarizează cu aceasta pentru că ar nutri el însuși gânduri de răzvrătire împotriva lui Zeus (Tu ești nemulțumitul care/ Urzește să răstoarne pe zeul cel mai mare ! - III, p. 86). Succesiunea zeilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ci jenă, de ce spuneam despre... Teamă ! Că vă compromit... (p. 673). Avertizat de ginere că inconștientul [...] ne rezervă surprize (V, p. 674), Ionel simte prezența fostei soții : Știu că ești aici. [...] Ai venit să mi strici nunta (V, p. 675-676). Învinuită din nou că e isterică, Marghioala îi amintește cum a dus-o la azil spre a dobândi favorurile Didei și ale tatălui acesteia : Pentru mintea ei te bagi în păturile ei, nu pentru pulpele ei și pentru scaunul lui taică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
existau decît cețuri și oceane de foc. Scosese ideea asta dintr-un vis pe care-l avusese pe cînd avea patru ani, la o febră care mai că-o dăduse gata. Visele Începuseră cu acea febră misterioasă, pentru care unii Învinuiau mușcătura unui enorm scorpion roșu ce apăruse Într-o zi În casă și apoi dispăruse pentru vecie, iar alții o atribuiau vrăjilor unei călugărițe nebune care pătrundea noaptea prin case pentru a otrăvi copiii și care, după ani, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
personaje notorii pentru bani, că elimina figuri politice din Însărcinarea diferitor mîini negre și că era moartea personificată. Aldaya și el s-au recunoscut pe dată În fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și spiritul de organizare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cele mai blânde și să-i atingă, cum s-ar zice, „coardele sensibile ale inimii“. Sosiră împreună la Nastasia Filippovna și Toțki începu de-a dreptul prin a declara că situația în care se află este îngrozitor de insuportabilă; s-a învinuit singur de toate; a spus sincer că nu se poate căi de fapta inițială, pentru că e un senzual incorigibil, care nu se poate ține în frâu, dar că acum vrea să se căsătorească și că tot destinul acestei căsătorii extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru că le plăcea să mă asculte. Iar ulterior m-am apucat să învăț și să citesc de toate, numai ca să le pot lor povesti, și timp de trei ani după aceea le-am tot povestit. Când mai apoi am fost învinuit de toți - inclusiv de Schneider - că de ce vorbesc cu ei ca și cum ar fi oameni mari și nu le ascund nimic, am răspuns că mi-e rușine să-i mint, că ei și-așa știu tot și că, oricât le-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de relații cu ea în legătură cu polițele, pe cuvântul meu de onoare!... Dar ce-i cu dumneavoastră, leșinați? — O nu, nu, vă asigur că nu... XItc "XI" De-abia în a treia zi Epancinii se îmbunară cu totul. Deși prințul se învinuia de multe, după cum îi era obiceiul, și era sincer când se aștepta să fie pedepsit, avu totuși la început deplina convingere interioară că Lizaveta Prokofievna nu s-a putut supăra la modul serios pe el și că s-a supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urma urmei, ajunsese să nu mai creadă că se bucură de respect - și tocmai aceasta era toată pacostea. Privindu-și fiicele, era chinuită de teama că le dăunează în carieră, că are o fire ridicolă, indecentă și insuportabilă; bineînțeles, își învinuia de asta și fiicele, și pe Ivan Feodorovici și se certa zile întregi cu ei, iubindu-i în același timp până la uitare de sine și aproape cu patimă. Cel mai mult o chinuia temerea că și fetele ei devin la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cutare, la ora șapte și așa mai departe. Însă putea s-o presimtă. Iar eu, iar noi toți și prințul Ș. ne gândeam că bătrânul o să-i lase lui toată averea! E îngrozitor! Îngrozitor! De altfel, înțelege că nu-l învinuiesc cu nimic pe Evgheni Pavlovici și mă grăbesc să-ți explic; totuși, e ceva suspect aici. Prințul Ș. este stupefiat. Totul a luat o întorsătură ciudată. — Dar ce motiv de suspiciune există în comportamentul lui Evgheni Pavlovici? Nici un motiv! S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de pe când eram o fetișcană de treisprezece ani, mi-am pus în gând să mă otrăvesc și asta să le-o scriu părinților într-o scrisoare, îmi imaginam cum o să fiu întinsă în sicriu și toți vor plânge deasupra mea, învinuindu-se singuri că au fost atât de cruzi cu mine... De ce zâmbești iar? adăugă ea repede, încruntându-și sprâncenele. La ce te gândești în sinea dumitale când visezi de unul singur? Poate îți imaginezi că ești feldmareșal și că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia Ivanovna. — Vreau, vreau să fug de acasă! strigă ea și ochii începură din nou să-i scapere. Dacă nu accepți, mă mărit cu Gavrila Ardalionovici. Nu vreau ca ai casei să mă considere o femeie infamă și să mă învinuiască Dumnezeu știe de ce. — Ești în toate mințile? mai că nu sări prințul de pe bancă. De ce ești învinuită, cine te învinuiește? — Acasă, toți, mama, surorile, tata, prințul Ș., chiar și mizerabilul de Kolea al dumitale! Așa gândesc, chiar dacă nu mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
accepți, mă mărit cu Gavrila Ardalionovici. Nu vreau ca ai casei să mă considere o femeie infamă și să mă învinuiască Dumnezeu știe de ce. — Ești în toate mințile? mai că nu sări prințul de pe bancă. De ce ești învinuită, cine te învinuiește? — Acasă, toți, mama, surorile, tata, prințul Ș., chiar și mizerabilul de Kolea al dumitale! Așa gândesc, chiar dacă nu mi-o spun de-a dreptul. Asta le-am spus-o tuturor de la obraz, și mamei și tatei. Maman a zăcut bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
conștientizare a rușinii, pentru ea, poate, este cuprinsă o satisfacție teribilă, nefirească, o răzbunare pe cineva? Uneori reușeam s-o aduc în starea că parcă iar vedea lumină împrejurul ei; dar imediat se revolta din nou și ajungea să mă învinuiască plin de amărăciune că mă consider mai presus decât ea (în timp ce mie nici nu-mi trecea așa ceva prin cap) și, în cele din urmă, când am cerut-o în căsătorie, mi-a declarat că nu-i pretinde nimănui nici compătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din cap: Nu condamn medicina în sine și nici profesia de medic. Resping însă lăudăroșeniile și pretenția la plată, dobândită pe seama unei vieți. Amenință cu mâna în aer. — Ba chiar, de multe ori, doctorul trece ocara pe seama pa ci entului, învinuit sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
public pe Claudius, fie și indirect, ca acum. Sunt mai degrabă distanți unul față de celălalt. Nu că nu l-ar iubi ca mamă, dar se rușinează de înfățișarea lui schiloadă. Și apoi Livia nu s a jenat niciodată să o învinuiască de boala mezinului. Cică n-ar mai fi suportat durerile facerii și a pus să i se grăbească nașterea. Despre ce evenimente vorbește? se interesează Pupius Piso. Curiozitatea îl face să freamăte și pe fratele său. — A luat inițial ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Domitia ce-a căutat la Claros. Nu era nevoie să-mi sară la beregată pentru asta. Antonia și-a revenit îndeajuns ca să-și certe nora: Ce ți-a venit să o ameninți că vei găsi un acuzator care s-o învinuiască cum că umblă cu vrăjitorii? — Atunci de ce a pus întrebări statuii din Claros despre succesiunea principelui? Vipsania pălește. — Nu e treaba noastră, murmură stingherită. — Ba este! bate Agrippina furioasă din picior. Își flutură pletele smulse și șuieră cu ură: — Poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În jos, la masă. — I-am spus că e ridicol să creadă asta, continuă Emma. Eu nu răspund. — Am dreptate? — Nu știu. Și chiar nu știu. De luni de zile dau vina pe Linda. Am izbutit performanța de a o Învinui pentru fiecare lucru rău care mi s-a Întîmplat, i-am construit o imagine demonică, de stăpînă peste o familie anormală și Îngrozitoare, dar acum că Emma, cea Încîntător de apropiată de mine, stă la masa din bucătăria mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
suspectul principal pentru mai multe crime în oraș. - Nu se poate! Pe cine a omorât? - Cetățeni din New York. Și un polițist. - Nu am mai auzit nimic despre el de la incendiu. Știți despre asta? - Puțin, răspunse Sachs. Spuneți-ne! - M-a învinuit pe mine, dacă nu știați... Totul s-a petrecut acum trei ani. El și asistenții lui se ocupau de partea de iluzionism și de deghizări din spectacolul nostru. Erau buni. Chiar uimitori. Dar am avut zeci de plângeri de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unul lângă celălalt pe canapea, cu spatele la sobă: -Lăură, au cam început să-ți placă străinii, după câte-mi dau bine seama!.. -Nu te privește pe tine asta, îi răspunse ea obraznica. Îmi zâmbi cu zâmbetul lui ambiguu. -Dar nu te învinuiesc de nimic. -Tu ce-ai fi făcut în locul meu? îl întreba ea. -Poate că ai dreptate, răspunse el. Urma o pauzăpenibilă. -Îmi dau totuși seama că am rămas o persoană preferată. Nu l-am contrazis. Își turnă încă un pahar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ca un copil care își strică jucăria care îi place cel mai mult, pentru ca nimeni altcineva să nu i-o ia, însă eu nu sunt jucăria nimănui, aproape că îmi vine să îi urlu în față, cum îndrăznești să mă învinuiești de așa ceva, dar vocea mea nu se aude, uită-te la tine, strigi ofensată la tine însăți, iar el nici măcar nu te vede, tocmai aceasta este problema acum, restul este o nimica toată, mă stăpânesc din nou, mă prăbușesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
distorsionată, făcând să îmi fiarbă sângele în vene, nu uita că tu ești acela care vrea să se culce cu mine tot timpul, un strigăt indignat pornește din gâtul meu, strigătul înspăimântat al unui animal vânat, cum îndrăznești să mă învinuiești pe mine? El mă oprește printr-un gest, m-am săturat să tot aud că eu sunt acela care vrea, îmi spune cu buzele strânse, tu ești aceea care mă face să vreau, dacă nu te-aș fi avut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]