6,894 matches
-
oferă Hollywood ul în cea mai mare parte a timpului ?) și, în fine, că a te hrăni o viață întreagă numai cu gunoi nu e o crimă, dar nu e nici ca și cum n ai pierde nimic. Deși condiția lui de șobolan îi restricționează sever șansele de a se afirma (sau măcar de a supraviețui) într-o bucătărie de oameni, eroul nostru (călăuzit chiar de spiritul marelui Gusteau) găsește drumul spre restaurantul maestrului, unde, cu ajutorul unui ucenic nepriceput, dar deschis spre minunile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
eroului printr-un geam, într-o ploaie de cioburi care îngheață în stop-cadru m-a dus cu gîndul la cea a lui Eli Wallach din Bunul, răul și urîtul (și, dat fiind faptul că Wallach juca acolo un personaj supranumit șobolanul, presupun că trimiterea e intenționată), dar acela a fost unul dintre puținele momente în care m-am gîndit la erou altfel decît ca la un șobolan (și, slavă Domnului, unul dintre foarte puținele momente în care filmul m-a trimis
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
răul și urîtul (și, dat fiind faptul că Wallach juca acolo un personaj supranumit șobolanul, presupun că trimiterea e intenționată), dar acela a fost unul dintre puținele momente în care m-am gîndit la erou altfel decît ca la un șobolan (și, slavă Domnului, unul dintre foarte puținele momente în care filmul m-a trimis la alte filme : o altă mare calitate a lui Brad Bird este că, spre deosebire de mai toți ceilalți realizatori de filme de animație de mare buget, se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lumi noi, capabile să se susțină și să se legitimeze prin ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să se susțină și să se legitimeze prin ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu atît de drăguț încît să-l determine pe spectatorul mai hain (așa, ca mine) să se angajeze imediat la serviciul de deratizare. (Să recunoaștem : specimenul uman cel mai bine calificat să-l înțeleagă și să-l iubească pe acest șobolan era băiatul ăla simpatic din Parfumul, care, cu ajutorul unui nas cel puțin la fel de fin, crea opere de artă încă și mai ambițioase unele dintre ele, din piele de virgină omorîtă în somn.) Toate astea vor să însemne că gustul lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fie romantic și arhetipal și așa mai departe, fără a părea kitsch sau clocit. Umorul burlesc nu e niciodată grosolan sau mecanic : Bird și-a imaginat pînă în cel mai mic detaliu toate traseele pe care le poate face un șobolan printr-o bucătărie, cu toate accidentele care i se pot întîmpla, și rezultatul impresionează nu doar prin excelență tehnică, ci și printr-o anumită delicatețe, provenită dintr-o curiozitate umană pe care tehnologia n-o poate suplini. Dar calitatea care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
introducîndu-mă într-o societate secretă de asasini și învățîndu-mă (prin metode pedagogice cum ar fi bătaia, bătaia și, nu în ultimul rînd, bătaia) să împușc aripile muștelor, să imprim gloanțelor mele cele mai șmechere traiectorii, să fac bombe vii din șobolani, totul ca să devin stăpînul vieții mele adică un tip care nu se mai supune nici unei legi lumești, în schimb face tot ce-i spune un război de țesut. Nu, nu glumesc, și nici regizorul Timur Bekmambetov nu dă vreun semn
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o minte goală de orice altceva în afara unui entuziasm masturbatoriu pentru tehnologie pentru multitudinea de feluri în care poate fi filmat un glonte în zbor sau un cap explodînd sub impactul lui. (și ce-a avut cu muștele și cu șobolanii ? Nu sînt cel mai mare fan al acestor vietăți, dar metodele de dezinsecție și deratizare demonstrate aici sînt pur și simplu necivilizate.) în ultimă instanță, un divertisment de Spielberg e o celebrare a privilegiului de a fi viu, în timp ce un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de stat, rasturnindu-l pe Șah de la putere și impunind în schimb o marionetă a Moscovei, pe președintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfârșitul războiului, prin intermediul lui Gehien, pe "Filiera șobolanilor"), a declanșat o "revoluție populară" la Teheran, incitând populația religioasă împotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marionetă bolșevica a comuniștilor iranieni susținuți de Moscova. Manipulând astfel populația revoltata, agenții CIA l-au alungat pe Mossadegh. Șahul (refugiat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de posibil) și dezirabil) este coexistența. El este cel mai valoros bun politic al Israelului. Chiar În secolul trecut, cartierul evreiesc din Ierusalim era, dup) p)rerea tuturor, unul dintre cele mai mizerabile locuri de pe p)mânt. Acolo era abatorul; șobolani și câini scormoneau printre resturi și se Inc)ierau; orașul aruncă gunoiul menajer pe str)zile evreiești. Aceast) practic) a durat mult timp. Cand arabii au cucerit orașul În secolul al VII-lea, scrie profesorul David Landes de la Harvard, ei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
voi r)spunde prezent, Îmi spune. Ce se Întâmpl) cu israelienii )știa? Nu pot s)-si rezolve p)c)toasele alea de divergențe interne? Vor s) fie prinși la strâmtoare, ca englezii și francezii În 1939? S) lupte ca niște șobolani Încolțiți? Nu asta Încerc eu s) le spun s) evite? Nu voi fi eu oricum al)turi de ei? Pan) la sfarsitul zilelor mele, ei? Îi admir pe acești oameni. Știu s) lupte. Ins) acum nu prea m) consider) prietenul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În livrea scoțându-și șapca În fața mea. Era ca și cum școala Îmi permitea să țin de coadă un șobolan mort, cu condiția să nu-l balansez pe sub nasurile oamenilor. Situația cea mai gravă a survenit din faptul că Încă de atunci aveam o aversiune puternică față de Înscrierea În orice fel de mișcare sau asociație. Îi Înfuriam pe cei mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
identitate“ diabolică, căci În acest caz un iad birocratic nesățios Încerca să-l Înghită pe petiționar și acesta putea să-și piardă mințile În timp ce dosarul lui creștea, devenind tot mai voluminos În birourile consulilor și polițiștilor cu favoriți ca niște șobolani. S-a spus că dokumenti sunt placenta rusului. Liga Națiunilor a dotat emigranții care și-au pierdut cetățenia rusă cu un așa-numit pașaport „Nansen“, un document de calitate inferioară de o culoare verde bolnăvicioasă. Deținătorul lui era tratat ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pârâiaș al timpului În comparație cu lacul Înghețat al tablei de șah, arăta trei și jumătate. Era luna mai, jumătatea lunii mai a anului 1940. Cu o zi Înainte, după luni Întregi de petiții și Înjurături, vomitivul concretizat prin mită fusese administrat șobolanului potrivit din biroul potrivit, având În sfârșit ca rezultat obținerea unei visa de sortie, care, la rândul ei, condiționa permisiunea de a traversa Atlanticul. Dintr-odată, am simțit că odată cu rezolvarea problemei mele de șah, se Încheiase În mod satisfăcător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
născuse mintea omenească; și, mai presus de toate, prima călătorie a unui nou-născut În următoarea dimensiune, raportul recent stabilit Între ochi și obiectul ce poarte fi atins, pe care băieții care fac carieră În biometrică și În branșa vânătorilor de șobolani cred că o pot explica. Mă gândesc că singura imagine care ar putea sugera cel mai bine nașterea minții este acel fior de uimire ce Însoțește momentul precis când, privind o Încâlceală de crenguțe și frunze, Îți dai seama brusc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mea nesăbuită! Și-acu eu... eu ce să fac?! Să dau bir cu fugiții? Și Moldova cui o lași? îl seceră Daniil. Ștefan râde crispat, schimonosit: Frumos i-ar sta lui Ștefan ăl Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toți, cu mic cu mare, au fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât. Eu cu verii noștri, Manuil și Alexis, de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răzbunării mi-a hrănit ura și m-a împietrit... Și te-ai răzbunat pe ucigaș?! Te-ai răzbunat?! strigă Alexandru cu patimă. Cu ajutorul vărului Vlad Țepeș Drăculea, ajuns domn în Țara Românească, l-am spulberat cu oaste pe ucigaș. Dar șobolanul a apucat să fugă în Polonia lui Cazimir și apoi s-a oploșit în Ungaria lui Mateiaș. Tot nu mă prea aveau ei la inimă, îl păstrau ca o amenințare cu izgonirea mea din Scaunul Moldovei. Și a scăpat șobolanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șobolanul a apucat să fugă în Polonia lui Cazimir și apoi s-a oploșit în Ungaria lui Mateiaș. Tot nu mă prea aveau ei la inimă, îl păstrau ca o amenințare cu izgonirea mea din Scaunul Moldovei. Și a scăpat șobolanul? se repede Alexandru speriat. Nu mi-am aflat odihna până nu l-am scos din bârlogul de la Buda. I-am întins o cursă, dându-i pe la nas cu "Scaunul" mult visat. Prea flămând de putere, a mușcat momeala: chipurile "se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie încă. În ultima vreme, au început să miște avem semne... Prin cotloane mișună, foșfăie șobolanii. Îi simt, îi miros. Când or veni turcii, să vezi ce-o să se bulucească să le iasă-nainte cu pâine și sare... În mine lovesc mai greu, dar, lovind în tine, țintesc în mine. Ochii în patru, Alexandre! Otrava în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca să acopere retragerea... Am vrut să rămân cu ei, împreună, cu sabia, acolo, la Valea Albă... Nu m-au lăsat!... M-au târât! Răcneau: "De piere Ștefan, piere Moldova!!! Pleacă!!! Fugi!!! Fugi!!!"... Și am fugit! oftează istovit, răgușit. Ca un șobolan! Am fugit!... Și ei... ei, apărându-ne... au căzut, acolo, cu sabia în mână... au pierit acolo, până la unu' au pierit... cu sabia... Floarea oștirii mele... îngână Ștefan, sleit, lac de sudoare, cu ochii în pământ. Au căzut ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]