97,255 matches
-
și îndeosebi la: prietenie, relațiile dintre creștini și necreștini, relațiile dintre Biserică și Stat, muncă și bunuri materiale, război și pace, inegalitate socială și economică, sclavie, căsătorie, familie, atitudinea în fața vieții, a morții, a naturii, a educației, a dragostei, a științei etc. Aproape în fiecare pagină, Părinții elogiază binele moral sau virtutea, recomandându-le nu pe un ton hegemonic, ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
apărători ai celor necăjiți, ageri, cu înaltă cugetare și dexteritate de exprimare, tălmăcitori ai adevărului și ai Tainelor dumnezeiești, mari cunoscători ai sufletului omenesc, cu o inegalabilă experiență a vieții ascetice, liturgice, pastorale și duhovnicești, puternici în a-și spune știința, neînduplecați și vestiți prin apărarea ortodoxiei, uniți în sentimente, înțelepți în deosebirea duhurilor, curați în fapte, bogați în bunătate, împodobiți în purtări, modești în înfățișare, sinceri și hotărâți, cu pricepere în ale obștii, mulți dintre ei cu o origine strălucită
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
al unui homme à femme, totuși destule pentru a ști despre ce anume este vorba, pentru a putea vorbi în cunoștință de cauză." Asemenea declarații sunt jenante, chiar dacă autorul le face cu aerul că se pune cu abnegație la dispoziția științei. Cu toată diplomația la care recurge, se simte plăcerea lui de a vorbi despre sine: "Poate ca efect al propriei mele biografii sau poate pentru că, scriitor fiind, mă simt legat de cuvinte, eu sunt o persoană căreia nu-i este
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
mult mai bărbat decât înainte de această nefericită opțiune. Ba, dimpotrivă, pentru că am început să fiu ocolit de tinerele mele colege..." Acest gen de sinceritate, care nu este nici abisală, ca a personajelor dostoievskiene, și nici rece-funcțională, ca a oamenilor de știință, atunci când fac din ei înșiși obiect de studiu, ține de o paradă a eului, posibilă doar în absența bunului-gust. Plin de încredere în sine, Liviu Antonesei joacă din când în când, neconvins, comedia modestiei: " Dacă șcitind cartea, n.n.ț o
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
inimi întristate". Propria sa grădină, aflată la porțile orașului, cuprindea o parte utilă - legume și pomi fructiferi - și o parte în stil englezesc, cu foioase și conifere. Goethe s-a distanțat însă ulterior de entuziasmul sentimental față de natură. Preocuparea față de științele naturale, inclusiv botanica, precum și călătoriile în Elveția și Italia i-au întărit antipatia față de "noua modă a avidității de parcuri", care se mulțumește cu aparența, promovând "nulitatea sentimentală și fantastică". De altfel, grădinăritul e unul din principalele subiecte ale Afinităților
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
artificial impusa "formă dinafară", nu numai în ceea ce privea limbajul artificial ciparian, la fel de tare forțat în forme fixe ca și merișorii de la Versailles ("viața limbei seamănă cu viața plantelor"- Maiorescu 1996, p.77), ci și în ceea ce privea tot restul științelor și artelor. Criticul literar considerat adesea, în mod reducționist, cel mai clasicizant personaj al vremii sale, utilizează astfel un topos romantic în chiar miezul unuia din principalele sale manifeste. Motivul va reveni, de altfel, și mai târziu, în 1885, sub
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
indulgență, el nesimțind nevoia unei desprinderi drastice de masa bingomanilor. Acest lucru dovedește încă o dată că elita zilelor noastre suferă de o criză identitară și de o crispare legitimantă, stări de care Noica se dovedește a fi atât de departe. Știința de a fi complex, de a fi "deschis" este, cred, principala lecție a acestui volum. Nu putem sări peste numeroasele pasaje în care Noica își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
datorită perspectivelor multiple care se proiectează asupra uneia și aceleiași realități) și nu a unui anume caracter omenesc, individual. Eroul-ideolog (naratorul și celelalte instanțe discursive) are o atitudine critică, demascatoare față de legendă, față de utopie. Literatura carnavalizată se sprijină cu bună știință pe "experiență și plăsmuire liberă", caracterizându-se totodată prin "universalism filozofic și spirit contemplativ dus la extrem" (Bahtin). A reproșa romanului lui Ion D. Sîrbu neverosimilul unor fapte ori necorelarea logicii cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Z. Ornea Dl Pavel Țugui a fost șeful Secției Știință și Cultură al C.C. al P.M.R. din 1955 pînă în 1960. Cu unele știute excepții (1958), aceasta a fost o perioadă a unei relative liberalizări, care a spart, pentru cîțiva ani numărați, regimul încorsetatei dictaturi din acest domeniu. Dl Pavel
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
a spart, pentru cîțiva ani numărați, regimul încorsetatei dictaturi din acest domeniu. Dl Pavel Țugui pretinde în două cărți (aceasta pe care o comentez acum e a doua) că lui i se datorează această parțială deschidere a ferestrelor spre adevărurile științei. Ceea ce e fals. D-sa a fost numai beneficiarul acestei perioade de liberalizare, avînd, negreșit, meritul de a nu i se fi opus (dar putea, cînd acestea erau directivele?), ci a fi mers în întîmpinarea ei, stimulînd-o și încurajînd-o. Și
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
concluzie, cartea lui S. Știrbu nu e decît opera haotică a unui diletant lipsit de pregătire științifică, de cultură generală și de probitate intelectuală. O asemenea lucrare nu poate decît să creeze confuzie și să sugereze o idee falsă despre știința românească". Cazul nu s-a stins. În următorul număr al revistei Studii acel "lezat" S. Știrbu îi răspundea lui Oțetea ("Recenzia unei pretinse recenzii"). Roller și Știrbu au intervenit și s-au mai publicat două cronici, firește, în Studii pro
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. în mod cert, tînărul pictor se regăsește estetic și temperamental pe această imensă plajă de oferte. Desenator prin practică și prin opțiune, el are ce admira ca știință de a defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu energia lor cromatică, propriile lui energii, iar culoarea cretoasă a lui Cézanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
Andreea Deciu Cariera lui Wolfgang Iser a parcurs în ultimii ani un traseu foarte interesant, care reflectă în bună măsură modificări de perspectivă în mai larga sferă a disciplinelor literare și chiar a științelor umaniste. După ce a devenit celebru ca fenomenolog al lecturii, afirmîndu-se cam în același spațiu de idei în care a apărut și Hans Robert Jauss cu a sa estetică a receptării, Iser a continuat să infuzeze studiul literaturii cu variate metode
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
receptării, Iser a continuat să infuzeze studiul literaturii cu variate metode și teorii preluate critic din alte domenii intelectuale. Bunăoară cartea sa dedicată unei antropologii a literaturii introducea o serie de distincții conceptuale operante și în psihologie sau chiar în științe exacte. În ultimele două decenii teoreticianul german a fost deseori prezent în Statele Unite, colaborînd cu filozofi ai științei și ai culturii, ținînd prelegeri la celebra University of California-Irvine (un fel de pepinieră de "împămîntenire" pe sol american a creierelor europene
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
intelectuale. Bunăoară cartea sa dedicată unei antropologii a literaturii introducea o serie de distincții conceptuale operante și în psihologie sau chiar în științe exacte. În ultimele două decenii teoreticianul german a fost deseori prezent în Statele Unite, colaborînd cu filozofi ai științei și ai culturii, ținînd prelegeri la celebra University of California-Irvine (un fel de pepinieră de "împămîntenire" pe sol american a creierelor europene), scriind și publicînd volume concepute direct în limba engleză (chiar dacă sintaxa rămîne inevitabil germană...). Wolfgang Iser a devenit
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
a-l detalia. Făptura umană se confruntă, în acest prag de nou secol, cu două mari dificultăți. Prima dificultate este aceea de a înțelege, sau chiar de a ști, care îi este originea. Trăim vremuri în care nici religia, nici știința nu mai oferă explicații pe gustul tuturor. Iar a doua dificultate, poate mai gravă, este aceea de a înțelege cine sîntem noi înșine. Aceste două tulburătoare mistere, viduri cum le numește Iser - de unde am apărut și cine sîntem - ne obligă
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
Teologia politică a fost înlocuită și filosofia politică și puțini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monștri, nemernici și șarlatani cînd vrei să trăiești o viață frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, științe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism științific, ultraliberalism... nu au reușit totuși să stingă vocația pentru religie (religare - lat. împreună), transcendent și sacru. Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc" este
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
bolii, discuțiile mele nu s-au învîrtit în jurul suferințelor acestui corp sărman, nici n-am flecărit (...) față de cei care veneau să mă vadă, ceva de felul acesta, ci, împreună cu ei, am dus la bun sfîrșit punctele de vedere principale privind științele naturii..." (Epicur). * A te impregna de un autor aidoma pămîntului udat de ploaie. De un autor care, firește, merită relație mistică. * Negreșit, conștiința exagerată a valorii scade valoarea. Ideală ar fi o valoare care nu gîndește la sine mai mult
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
nici nu citești un text cu intenția de a satisface un scop politic, însă pornești de la premisa că opera literară există pentru a modifica într-un fel sau altul, care rămîne de identificat, lumea reală. Există discipline, precum economia, istoria, științele politice, psihologia, care trebuie situate într-un context social și politic imediat, fie pentru că misia lor este de a-l analiza, ori de-al anticipa, recupera, corija etc. În clipa în care studiile literare își arogă dreptul, sau fie și
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
matca lor disciplinară și sînt înglobate în alte domenii. Suprema erezie a noului istorism sau a studiilor culturale este că ele sabotează autonomia spațiului literaturii. Chiar și Marxismul e vinovat, după Fish, în primul rînd de o erodare a dimensiunilor științelor literaturii, și abia apoi de alte păcate, mai concrete. Nu alianțele discutabile din punct de vedere moral, între literatură și o orientare politică, îl îngrijorează pe Stanley Fish. Nu impactul criticii marxiste asupra formării unui anumit tip de societate, ci
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
prin cap ceva nemaipomenit, nu se supăra nimeni cine în jurul cui se învîrte, numai să se învîrtă corect și să fie de acord și Zeii Matematicieni, Fizicieni, depinde... Oricît de neserios, de petrecăreț și putem spune chiar imoral, OLIMPUL iubea știința, iubea, de la greci, paradoxurile, nu se punea cu muritorii de rînd, care orișicît... La încheierea mileniului al doilea și la începerea celui de-al treilea, să nu uităm că nici noi, ortodocșii, nu sîntem mai prejos și că iertare s-
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
să le mulțumească, azi, fiindcă a devenit o țară deocheată. România trage acum ponoase, poate ireparabile, din cauza câtorva tipuri de iresponsabilități - politice, mediatice și strict electorale, acestea din urmă constând în votul pentru CVT pentru a incendia țara cu bună știință.
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
Iulia Alexa A înjura e un soi de reacție de "sinteză" a realității. Are un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
dar nu de tip victimologic, pentru că victima, încercând să recupereze o istorie neîntâmplată, face ea însăși victime. Cu toate îngrădirile, cu toată durerea, cu tot nenorocul, oamenii au descoperit în ei înțelepciunea de a se opri chiar lângă tragic, o știință aparte de a da preț vieții, de a gândi speranța, de a se proiecta în viitor. Dacă a fost și comuniune, solidaritate, acel "împreună", la care visează acum foarte multă lume, asta rămâne de discutat. Cert este că, cel puțin
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]