KorAP: Find »[drukola/base=țâșni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...162 >

4,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

și se strecură în patru labe pe lângă zid. Pe parcursul primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din suflante mai țâșnea când și când câte un fulger mortal; dar acum trei sferturi dintre ele aveau la comenzi și erau mânuite de venusieni non-A. Zece minute mai târziu rezultatul luptei nu mai putea fi pus la îndoială. O armată de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
reflector concav confecționat din oțel-electron, metalul rezervat utilizărilor în domeniul energiei atomice. Fără vreo dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

la vreme pentru a o auzi pe femeie zicând liniștită: - Regret, Yanar, dar el va vrea o femeie, iar eu va trebui să fiu aceea. Adio. Bărbatul se ridică, îngrijorat. Se uită la Gosseyn și ochii li se întâlniră. Ura, țâșnind din adâncul lor, corespundea fluxului nervos sesizat de creierul secund al lui Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
supozițiile celor care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără să mai stea pe gânduri, o deschise și se opri. Încăperea largă care se deschidea în fața ochilor vibra cu rezonanțe înfundate. Un pilon arcuit țâșnea dintr-un perete la opt metri înălțime, atât de bine încadrat, încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
de variații subtile în fluxul impresiilor. Prin tot palatul se luptau oameni într-o panică crescândă împotriva forței deosebite care-i lovea. Când panica aceasta va fi amorsată, aceasta va crește până la isterie. Și din secundă în secundă creștea. Stimulii țâșneau fulgerător dintr-un talamus temător, accelerând inima, respirația, întinzând mușchii, excitând glandele - și fiecare organ supraexcitat trimițând înapoi un nou stimul talamusului. Foarte repede, ciclul se accelera și se intensifica. Și totuși, era de ajuns să se oprească o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Zeului Adormit. Mai întâi fu vidul. Ca și cum conștiința sa era înghițită de o materie absorbantă. Dar acționa sub o tensiune foarte puternică pentru ca această stare să dureze. Avu, în sfârșit, conștiința unei fugi rapide a timpului - și primul său gând țâșni în noul său trup... "Ridică-te! Nu, nu acum. Mai întâi dă capacul la o parte. Mai întâi capacul. Acțiunea trebuie să se desfășoare în ordine. Așează-te și dă la o parte capacul." O lumină difuză și senzația de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest moment, Secoh fu omul care și-a distrus Zeul. Nici un sistem nervos condiționat ca al său nu putea să accepte o vină atât de teribilă. Așadar, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

Doi bărbați. Cred că v-au văzut și au fugit. Gosseyn analiză incidentul. Ca orice eveniment ce survenea în spațiu-timp, aceasta implica o mulțime de factori inobservabili sau imperceptibili. O tânără femeie, diferită de toate celelalte tinere femei din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o vizetă metalică se deschise. O voce necunoscută rosti: ― Da, îl puteți informa pe domnul Thorson că tipul se simte bine. Trecură minute nenumărate, apoi scara coborî. Extremitatea sa inferioară lovi cu un sunet metalic podeaua. Niște lucrători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
și se strecură în patru labe pe lângă zid. Pe parcursul primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din suflante mai țâșnea când și când câte un fulger mortal; dar acum trei sferturi dintre ele aveau la comenzi și erau mânuite de venusieni non-A. Zece minute mai târziu rezultatul luptei nu mai putea fi pus la îndoială. O armată de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
reflector concav confecționat din oțel-electron, metalul rezervat utilizărilor în domeniul energiei atomice. Fără vreo dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma soldatului care fusese trimis să i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se ridică brusc, iar raza albă a trasorului țâșni spre capul masiv al lui Corl. Perii de pe urechile acestuia vibrară, anulând automat energia. Ochii lui negri și rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
un curent electric ar străbate pardoseala și l-ar electrocuta pe cel dinăuntru. E un dispozitiv pe care l-am instalat, din spirit de prevedere, în toate cuștile de pe navă. Și Morton apăsă pe butonul acelui dispozitiv. O flacără albastră țâșni din tabloul metalic și câteva siguranțe se înnegriră. Morton întinse mâna și scoase la vedere una dintre ele. - E ciudat, zise el clătinând din cap. În mod normal, siguranțele astea n- ar fi trebuit să sară. Acum, nu putem nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
avusese de-a face: își păstra forma inițială. Moleculele lui erau monoatomice, dar aveau o organizare neobișnuită. Una din ușile sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul de reparații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului atinse peretele, acesta se topi într-un nor de pulbere scânteietoare. Înaintarea fu stânjenită o clipă de această pulbere metalică, dar în clipa următoare micul aparat țâșni irezistibil în spațiu. După un timp, Corl observă că zboară pe o traiectorie în unghi de 90 de grade față de aceea a navei. Era încă atât de aproape de aceasta, încât putea vedea spărtura pe care o făcuse aparatul. Oameni îmbrăcați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
zgomot după el. Ixtl se agăță de bara cea mai apropiată, apucând-o zdravăn. "Acum, nu mai am de ce să mă tem!" își spuse, îmbătat de propria-i putere. Se simțea sporit deopotrivă fizic și mintal. Roiuri de electroni liberi țâșneau din organismul lui, căutând să se unească cu electronii altor structuri atomice. După atâția ani de deznădejde, era în sfârșit salvat! Indiferent ce avea să se întâmple, controlul asupra sursei de energie a acestei cuști îl va izbăvi pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse arma din teaca unuia din oamenii de pe cușcă. Silindu-se din răsputeri să-și mențină echilibrul, Ixtl îndreptă arma spre scaner și spre grupul de oameni din spatele lui, apoi apăsă pe trăgaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]