3,030 matches
-
Neapărat este expresia fundamentală și externă a Patriei, dar nu e Patria. Pentru ca să fie o patrie trebue să fie mai întâi religia strămoșilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adorațiune a acelor cari au fost și nu mai sunt de cât țărână și oase. Aceasta este partea determinantă și hotărîtoare a Patriei (Delevrancea, 192-, pp. 8-9). Elevând religia ancestrală la rangul de stigmat identitar și marcă distinctivă a naționalității, Delavrancea asigură uvertura ortodoxismului al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prea mult gramatica. După mulți ani, prin 1975, goneam cu un autoturism pe șoseaua de la poalele pădurii Crasnaleuca. Am oprit puțin și sorbeam cu privirea locurile în care m-am născut, locurile care nu mă mai cunoșteau. Cugetam că din țărînă m-am născut și în țărînă mă voi întoarce în curînd, eu, unicul, eu care am înțeles profund viața și sensul ei, eu care... care am lăsat oare și cîteva urme?... Un țînc se apropie de mine, sfios, cu niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin 1975, goneam cu un autoturism pe șoseaua de la poalele pădurii Crasnaleuca. Am oprit puțin și sorbeam cu privirea locurile în care m-am născut, locurile care nu mă mai cunoșteau. Cugetam că din țărînă m-am născut și în țărînă mă voi întoarce în curînd, eu, unicul, eu care am înțeles profund viața și sensul ei, eu care... care am lăsat oare și cîteva urme?... Un țînc se apropie de mine, sfios, cu niște ochi ce probabil au născut Albastrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de peste Prut, lifte păgîne... străine. Eu mă temeam pe acolo și ziua, nu știu cum dar mi se făcea părul măciucă. Este pe naiba duhul rău pe acolo, intervine Topuz. Frica este în căpățîna voastră. Mortul este mort. Impresionează, dar se face țărînă. Tu ești un căpos, dar tot prost ești și tu. În noaptea aceea am văzut clar. Eram cam la zece metri de cruce. Mergeam pe vîrfuri și nu suflam. Mă uitam atent roată împrejur. L-am văzut clar, cum vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care a durat până în toamna anului 1952, cănd modificările din conducerea comunistă, au intensificat în mod deosebit, lupta împotriva gospodarilor satelor și a fiilor acestora aflați în școli sau facultăți. În acea toamnă de tristă amintire, foarte mulți fii ai țărânilor de frunte, au trebuit să abandoneze facultățile sau cei care au continuat, au rămas fără burse și fără nici un ajutor. Atunci a fost decimata o generatie și chiar unii colegi de ai noștri au avut mult de suferit precum Iliese
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
detenției. De altfel, rugăciunea cu creația se întrepătrund, dând naștere unor opere minunate, una dintre ele fiind „Rugăciune pentru pace”: Dă-mi și mie pacea inimii, stăpâne Flacără ce nu se zbate-n uragan, Să răzbesc războiul duhului dușman, Căci țărâna trece, sufletul rămâne. Și, fiind la capitolul rugăciunii, am putea să amintim și „Rugăciunea din amurg”, în care simțim, pe de o parte, teologul ortodox, pe de altă parte, o oarecare renunțare sau împăcare cu situația dramatică prin care trecea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din Egipt. Acolo, În delta Nilului, năvălește În acest moment papirusul; tare-i bun. Dincoace doar stuful și papura, ale căror rizomi interesează doar pe mistreți și pe oamenii aflați la vreme de foamete. Și vin și ei. Ca și țărâna adusă de vânt și care are acum cine s’o oprească și s’o adauge apei lacului, care devine tot mai mic și mai puțin adânc. Înțeleg Moti, dar unde e nufărul? Vezi Cristi, pe el nu l’am pomenit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vindecă cu jalbă albă. Uneori se ung cu suc de rostopastă. - Gălbează. Oilor gălbejite li se dă în mîncare coji tocate de nucă verde ori funungine. - Cârcei. Se freacă locul ce se crispează, în trei zile de marți, consecutive, cu țărâna luată de pe tulpină de gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei, își pune furca-n brâu și începe să toarcă. Iar oamenilor mirați de aceasta, le spune: - «Nu vă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Așa m-aș duce pe-o cale, să mi treacă de supărare. Supărare, voie rea, ieși de la inima mea, Ori te-ai pus cu-așezământ ca să mă baji în mormânt Ori te-ai pus cu rădăcină ca să mă baji în țărână, în țărână sub pământ, unde n-am fost de când sunt. Doamne la inima mea este-un râu și-o fântânea, Râul ține de dor mare, fântâneaua de răcoare. Râu-mi ține de urât, fântâneaua de dor mult. Inimă supărăcioasă, mor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aș duce pe-o cale, să mi treacă de supărare. Supărare, voie rea, ieși de la inima mea, Ori te-ai pus cu-așezământ ca să mă baji în mormânt Ori te-ai pus cu rădăcină ca să mă baji în țărână, în țărână sub pământ, unde n-am fost de când sunt. Doamne la inima mea este-un râu și-o fântânea, Râul ține de dor mare, fântâneaua de răcoare. Râu-mi ține de urât, fântâneaua de dor mult. Inimă supărăcioasă, mor și nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prin grădină că n am nici-o miezuină Și io stau mamă aproape, poți fugi mamă-ntr-o noapte, Că io frumos m-oi găta și cu drag te-oi aștepta. Să vii cu mama bătrână, să mi-o aduci din țărână. Și să veniți prin grădină. Și să veniți la o zi mare, la o zi de sărbătoare, Sau să veniți de crăciun,c atunea-i prânzu’ mai bun, Ori să veniți la Rusale, că atuncea-s flori pe cale. Măiculiță draga mea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sufletească. Este momentul ca soborul de preoți să fie întrunit ca să înalțe o rugă de mulțumire către Dumnezeul care ne-a dat zile de am ajuns această clipă a revederii, cu care ocazie să ne mai sprijinim odată genunchii pe țărâna reavănă a gliei sub care ni se află înaintașii și să ni se mai reamintească odată cuvintele marelui om al neamului, Gheorghe Asachi, anume că «singura îngenunchere care nu umilește este îngenuncherea în fața lui Dumnezeu». Este momentul ca fiecare locuitor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dispărut demult, fie pentru că se ascund prin cine știe ce arhivă obscură. Cert este însă că întreg acest spațiu, al cărui labirintică istorie a fost creionată cât mai fidel cu putință, e astăzi reînvestit cu o aură metafizică de către destinul lui Eminescu. Țărâna Ipoteștilor a rodit adânc în creația sa, risipind polenul trăirii omului Eminescu în viața atemporală a operei. Acest raport complex dintre viață și creație este semnalat pertinent de către Amado Alonso atunci când scrie: relațiile dintre experiența trăită și experiența poetică, dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
oamenii la o casă de lemn cu cruce deasupra la biserică. M-am întors acasă [...] Mă duceam de-o căutam în casă [...]. Cum a înnoptat, m-am dus la biserică...[...] M-am culcat pe groapă, am lipit urechea mea de țărână. Mamă! mamă! am strigat, ieși de-acolo și vino acasă 74... Cu toate ale ei, (bune și rele) cu frumusețile și cu necazurile ei, poetului îi rămâne în minte pentru că este casa și atmosfera copilăriei lui, raiul celui mai fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
disperare și o dorință extremă de a nu mai fi, absolut impresionante: Îl așezai în mormânt asupra corpului și, acoperindu-l, tot cu țundra mea, ca și când m-aș fi temut să nu-l doară bulgării, începui a împlea mormântul cu țărână. În intervale îmi venea să mă culc și eu cu el alăturea și să lăs să cadă o stâncă de pe marginea groapei peste mine, or gândeam să mă-mpușc și eu și să sfârșesc cu mizeria ce se numește viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o casă de lemn cu o cruce deasupra la biserică; un om bătrân cu o barbă albă, îmbrăcat în haină lungă și vopsită fel de fel, cânta încet și pe nas, apoi a pus-o într-o groapă, au aruncat țărână deasupra ei de-au acoperit-o314. În nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel dulce și încet. Tristețea din imagini răzbate peste tot: Vedea pe mama lui plângând într-un colț de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lucruri n'existente; carte tristă și-ncâlcită,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.// Ce e poezia? (s.n.) Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea53. Exprimându-se astfel, Eminescu este incontestabilul precursor al viziunilor poetice de mare anvergură care i-au urmat: Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă și hrănesc o poezie al cărei destin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am aflat numele în indicele de la finalul cărții dar m-am liniștit: nu-i vorba decât despre un personaj dintr-o piesă a mea, jucat de actorul cutare, plecat în 1985 către Domnul. Ca să vezi: omul concret s-a făcut țărână, iar o plăsmuire izvodită de pix rămâne să viețuiască! Recunosc c-am fost adesea surprins de informația bogată, uneori inedită, tezaurizată în această carte de citire a trecutului urbei și nației. Poate fi vorba de "istorie gemă" iată, de pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fi mai dificil decât tălmăcirea unei fraze a humuleșteanului? Până și a încerca e un merit, darămite să duci truda până la capăt și cum se pare cu folos! Surpriza surprizelor, în această carte, ne-o oferă Mircea Nedelciu. Fie-i țărâna ușoară: a murit la 49 de ani și nu și-a putut vedea textul tipărit, încă și bilingv! De altfel, se împlinesc cifre rotunde de la ambele nașteri: 130 de ani de la întâia citire a "Poveștii..." la "Junimea" și 20 de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă! Drumeții-ngălbeniți ca ceara Cuțitele scăpă din mână Și păcătoșii - ngenunchiară Culcându-și frunțile-n țărână. Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe față, Iisus în para de lumină Se mistuia-n văzduh și-n ceață. Pensia noastră La 2 septembrie 2013 își aducea aminte de sărăcia de-acasă și ne scria
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
alții mai ușor. Căci se duce și omul Cum se duce și fumul Din zece într-o casă Nu rămâne nici unul. Și țineți bine minte Ce spune Domnul Sfânt, Omul nu este-n viață Decât un trecător, O mână de țărână O mână de pământ. După care ni se punea pe masa lecturilor noastre unele producții personale ori culese din lumea culturii, cum ar fi acestea: Veniți creștini la rugăciune Veniți creștini la rugăciune În casa Domnului cel sfânt; Veniți creștini
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Istorie și Geografie, anunță cu nemărginită durere trecerea în eternitate, neașteptat de nedrept și de brusc, a celei care a fost și rămâne în inimile noastre o distinsă și bună colegă, ELVIRA GHEORGHIU. Sincere condoleanțe familiei îndurerate! Ușoară fie-i țărâna și veșnică amintirea" și amintirile, ca un roi nesfârșit de albine, îmi readuc în minte crâmpeie din ceea ce-a fost, când eram coleg cu dânsa la camera 9, sau când m-a trimis într-o unică, fascinantă și captivantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai multe ori. Și nu s-au dezlipit de ea până ce nu i-au luat și îndepărtat groparii. Dintre toți, coana Zitta a țipat la un moment dat, ca din gură de șarpe și-a leșinat, acolo pe grămada de țărână. Bițu s-a ținut mai tare ca toți. Cineva îmi spunea că el ar fi zis unui prieten de la Regionala Moldova, un inginer care era mozaic și care l-a sunat și i-a prezentat condoleanțe: Domule inginer, mulțumesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tipul ăla care-și rupe cămașa de pe el și rage cu pieptul dezgolit În fața armelor, mmmmâââomoarămmmââî! Tăceau. Țăcăneau din Încărcătoare, armau și ocheau. Și pe urmă au tras! Futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În ciorba copiilor și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Steluța. Astfel am dus-o câteva zile, și Încă nu aflasem și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna În ciorba copiilor și nepoților, sfinte Dumnezeule, a murit ea mămica mea Felicia, a murit tăticul meu contabilul de cursă lungă, au murit Pepino și Hansi și văru’ Vasile și atâția alții, nu se mai termină-n veci șirul morților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]