3,081 matches
-
își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să remarce finele accente și artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o știi, adică știai. Care vasăzică noi urmărim expeditorul, atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulce-amară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a iluziilor, a paradisurilor, fie ele chiar și artificiale” p.111 (aici
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-am dorit premii și glorii, Nici o clipă n-am țintit, Deși visul m-a ghiontit. 4 septembrie 2004 REFLECȚII (CLXI) Bun venit astăzi pe lume, Înger cu trăiri umane, Va rămâne în renume Când ispita-i în sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o sèptèmânè! Unde, domnule director? nu-mi amintesc unde m-a trimis și nu m-am dus, cu receptorul sprijinit de umèr îl țin cu capul că sè nu-l scap, în timp ce mâinile mele aleargè iuți pe tastatură calculatorului, ochii țintind ecranul, La Muzeul de artè! Ce sè caut eu la Muzeul de artè?! pe drept cuvânt mè mir, aproape sè-mi alunece receptorul, Ai și uitat, Matei! pentru o clipè degetele oprindu-se în aer deasupra tastaturii, La Muzeul de artè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și o stare de prostrație egalată de cea a acelorași occidentali atunci când țintesc cercurile pictate pe ușa barurilor sau când cloncănesc cuburile de gheață din paharele cu whisky. Cu siguranță nimeni nu-și mai aduce aminte de cei doi tineri ai orașului, unul înalt, lălâu și trist, nici el nu știa de ce, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau albastre sau negre ale ochilor din lumina verde sau albastră sau neagră a gândurilor din portocaliul cu zimți roșii strălucitor al poftelor sexuale în repaos, rotindu-se în sensul universal al acelor de ceasornic, cu artileria gândurilor tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spuse cu superioritate. Fericită, Mara? Da. Sper că nu vom încasa gloanțele Gardienilor fără să le răspundem, nu? întrebă Sergiu. Bineînțeles că nu. Cineva trebuie să-i instruiască cât de cât pe ai noștri. Fiecare trebuie să știe cum să țintească și cum să împuște pe cineva. Cine? Mă ofer eu, Corvium, zise tot el. Dar mi-ar trebui arme și muniție pentru că nu putem să învingem cu creta. Am impresia că se va rezolva problema asta cel târziu mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treceam pe lângă clasele ale căror uși erau deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu lunetă la fiecare zece, cincisprezece metri ce privea pe geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de clasă preocupându-mă cu diverse treburi, cum ar fi ridicarea moralului, spunerea de bancuri la care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru se auzeau constantele bufnituri și nelipsitele sunete de crăpătură. Ce obositor! Nu reușeam să mă odihnesc, așa că am pornit din nou pe holuri și tot acolo, cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica deranjantă se opri subit și la fel făcură și lunetiștii, care nu mai încercau zadarnic să crape tablele noastre. O voce autoritară bubui apoi din acele boxe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
albe... Nu! spuse Hagar. Urangutanul sări spre un alt copac, rămânând suspendat în aer pentru o clipă. Gorevici trase. Auzi șuieratul gazului și sunetul săgeții trecând printre frunze. — L-am ratat. Ridică din nou carabina. Nu face asta ... — Gura! Gorevici ținti, trase. În copacii de deasupra, zgomotul produs de mișcarea crengilor se întrerupse pentru o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar. Gorevici așteptă. Foșnetul frunzelor și crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cam 80 % sunt botezate. Au un preot stabil aici și tare de treabă. Numărul copiilor care merg la catehism este în scădere și pentru că presa vorbește de multe cazuri de pedofilie în rândul preoților catolici. Ii spun că această presă țintește anumite cazuri, generalizând și falsificând realitatea și nu ia în considerare faptul că majoritatea preoților sunt ca parohul lor, demni, la datorie. Este de acord cu mine și pare convins de rolul pozitiv pe care îl are biserica și preoții
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
înfiorătoare cuprinse în scrisoarea d-lui Mouton, care m-a anunțat de asemeni de pierderea d-lui Raimondi, fostul meu dragoman..., și de imposibilitatea de a obține ajutor sau remedii, sucombând toți [!] medicii, ca și farmaciștii. Voi adăuga că holera țintește a nimici ce a mai rămas din populația Iașilor. Din 5 000 de locuitori, cât mai sunt numărați acum, mor zilnic aproape 200. Drumurile care duc spre acest nefericit oraș sunt mărginite de trupurile moarte ale indivizilor care au încercat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și, dintr-odată, trupul să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-un zbor transparent de libelulă. fața apelor abia să ating, aerul să-mi încingă visarea, să mă tragă spre somn și s-adorm ca și când m-ar ținti, cu otrava-i suavă, un sunet pe moarte. stafie neobosită dacă ne-ar fi dat să atingem fibra timpului ca pe un țesut expus chirurgical, oare ce am vedea din alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
doua zi. Au fost situații când am listat lecțiile din caietul de clasă și le-am trimis pe Mail, pentru a fi la curent cu toate amănuntele la materie respectivă, ca, în momentul în care o viroză urâtă m-a țintit la pat cu febră și frisoane două săptămâni, nici unul dintre „prieteni”, după ce i-am sunat și i-am rugat, trei zile la rând pe fiecare dintre ei, să-mi comunice titlul lecției, pagina și numărul exercițiilor, mi-au răspuns ba
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
pe săptămână. Adăugați kilogramele pierdute luna asta - adică zece - la cele șase pierdute luna trecută și vă veți da seama că Jemima Jones are acum șaptezeci și cinci de kilograme. Paul i-a spus Jemimei că la 1,70 ar trebui să țintească spre șaizeci și trei de kilograme, dar Jemima Jones a ignorat acest lucru și a hotărât să cântărească cincizeci și trei de kilograme, chiar dacă ar fi să moară pentru asta. Jemima stă în baie, își dă jos toate hainele și se privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
puțin probabil. Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercarea de a ieși din acest circ. Ideea este contrazisă de refuzul de a pleca cu Tipătescu, de împăcarea cu lumea după stingerea conflictului <footnote „Zoe suferă de un bovarism sui-generis, de factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p. 215. footnote>. Conchidem, deci, că Zoe este o reprezentantă a mediului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de urinat, aprinzând sau neaprinzând lumina în veceu (e rău oricum: dacă n-a aprins, face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată așa, trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
surprindere ceea ce părea să fie stângăcia tehnicii lui. Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale pe o farfurie - și mă supăra că farfuria nu e rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a unui țel în care te aștepți să găsești eliberarea definitivă de duhul care te chinuie. Te văd ca un pelerin etern către un altar care poate că nici nu există de fapt. Nu știu către ce Nirvana de neatins țintești. Te cunoști pe tine însuți? Poate că ești în căutarea Adevărului și a Libertății, și o clipă ți s-a părut că ai putea găsi eliberarea în Dragoste. Cred că sufletul tău obosit și-a căutat odihna în brațele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]