4,216 matches
-
un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său, din fericire atât de mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați; apoi se ridică de pe fotoliu și scoase un țipăt. Alex, la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se năpusti pe ușă și se opri la piciorul scării, cu fața scăldată în lacrimi. Cinci minute mai târziu, Hattie ședea în taxi, plângând, Pearl îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați; apoi se ridică de pe fotoliu și scoase un țipăt. Alex, la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se năpusti pe ușă și se opri la piciorul scării, cu fața scăldată în lacrimi. Cinci minute mai târziu, Hattie ședea în taxi, plângând, Pearl îi așezase valiza pe banchetă, lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pe scări se împiedică de pardesiul și pălăria lui Greg. Le ridică, ieși în stradă și trânti ușa după el. După câțiva pași, se opri în tăcerea străzii iluminate de felinare. Rămase locului, așteptând cu groază să audă un înfiorător țipăt de moarte. Dar tăcerea rămase neștirbită. — Haide fetițo, poți să ieși de după pian. Diane se ridică și făcu un pas. George se așeză pe canapea, scoase o scrisoare din buzunar și începu s-o citească. Îi spuse: — Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privea cu sfială. — Hattie, nu plânge, iubito. Ce s-a întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o seară cu bătaia pe ea. Se întâmpla pentru prima oară de când închiriaserăm acea mică locuință din casa lor și avea să fie și ultima. Blajina doamnă Ștef își ieșise din fire. Din odăița alăturată se auzeau prin perete țipetele fetei. Bătaia nu mai contenea. Mama a ascultat îngrozită un timp țipetele fetei, dar la un moment dat n-a mai putut răbda. S-a repezit pe ușă afară dând fuga la odaia doamnei Ștef și s-a pornit să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de când închiriaserăm acea mică locuință din casa lor și avea să fie și ultima. Blajina doamnă Ștef își ieșise din fire. Din odăița alăturată se auzeau prin perete țipetele fetei. Bătaia nu mai contenea. Mama a ascultat îngrozită un timp țipetele fetei, dar la un moment dat n-a mai putut răbda. S-a repezit pe ușă afară dând fuga la odaia doamnei Ștef și s-a pornit să lovească disperată cu pumnii în ușă: "Doamnă Ștef! Doamnă Ștef! Ce faceți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ascultat pe fiecare, să vadă ce ne poate capul. Și? - a fost și mai curioasă Maranda. Ei. Pe urmă am așteptat să se afișeze rezultatele. Și ce au spus rezultatele celea? - nu s-a lăsat Toaibă. 170 Să vezi foială, țipete de bucurie, plânsete ca la mort, leșinuri, chiuituri ca la nuntă, mutre ce priveau în fundul dracului în neștire... Ce mai? Potopul lui Noe nu alta! Da’ tu ai reușit? - a presat, cu sufletul la gură, Maranda. Apoi, până ce să aflu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întregul text este ludicironic, ca și desenele care-l însoțesc și care sunt tot creația lui Petrache Plopeanu, acesta poate fi citit în bună măsură ca un sinonim în spațiul literaturii al Strigătului lui Edward Munch și, în realitate, al țipătului oricărui eu suprasensibil care-și construiește, totuși, o platoșă de nepăsare - falsa cocoașă - pentru ca, la o privire superficială, să nu-i fie văzută vulnerabilitatea. Această artă poetică, în care se constituie întreaga carte, traduce, de aceea, neliniștile celui care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se umple aerul cu visuri // când plâng / cad din ramuri / pădurile virgine... Trăiri regresive, ca și drumul înapoi, spre obârșie, străbat peisajul sufletesc al lui Victor Sterom, poetul susținând că înfrigurarea / întoarcerii acasă / se scrie doar cu / rădăcina subțire / a țipătului... Între realitate și reflectarea ei în oglindă, amintirea se înfiripă transfigurată: oricum aș spune / tot oglinda îmi redă / amintirea..., iar nostalgia este sentimentul dominant din poeziile care compun volumul, determinată, între altele, de prefigurarea unei iminente, inevitabile margini, care nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face - în ambele sensuri - frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea lui spre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apoi privirea în ochii speriați ai bătrânei domnișoare și îi mușcă sălbatec sandwichul pregătit pentru pauza de dimineață. Violul gastronomic smulse fecioarei cel mai superb răcnet auzit în redacție în ultimii 100 de ani ai nou înființatului ziar. De pe înălțimea țipătului alunecară în sistem usla circa douăzeci de bărbați sportivi și gazetari de mare perspectică care reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe nefericitul gazetar Ghelasse dedat la promiscuități. Domnule, somă pentru a doua oară portarul înarmat cu o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la interesele generale ! Dixit. Dixit, mixit, să pledeze și doamna. Conform Ordonanței de Urgență, ne-am autosesizat că dumnealui, ca ce s-a spus că este, se folosește de postul public pentru a induce în mase și printre ascultători, prin țipătul sfâșietor al pisicii trasssse de coadă, ideea subliminală că e greu, așa nu mai merge și așa mai departe. De ce n-a apelat dânsu, dacă e așa de gazetar, la o coadă de leu ca cei de la Metro Golden Mayer
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
uza” la două dintre cele mai faimoase academii hispano-americane din Turcia. L-am găsit înconjurat cu frenezie de câteva zeci de tineri, desigur discipoli sau, oricum, admiratori ai distinsului academician prin corespondență. Privindu-i de la distanță, urmărindu-le gesuturile largi, țipetele entuziaste, mi-au dat lacrimile.Iată, care va să zică, îmi spuneam, cel mai superb tablou al setei de cunoaștere ! Iată dovada dragostei, stimei și respectului acordat de tinerele mlădițe faimosului stejar academic ! Copleșit, inundat încă de rușinea de a desmembra cromatica grupului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să tragă. Îmi ridic duhul de la pămînt, Îl curăț de praf și mi-l așez la rever, dar un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și, Împovărînd primăvara cu o altfel de Înmugurire, abia atunci el nu va putea fi povestit sau explicat... Asta e sigur. Aș putea lua Înfățișarea unui zeu decadent..., dar cîtă spaimă aș produce-atunci, cînd dinspre el se va auzi un țipăt ivit ca dintr-un staul Însîngerat. De ce miroase, În jur, totuși, a sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de se strecoară el prin ușa crăpată a primei evanghelii. Numai atunci cînd Îl
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de păunițe: „veniți căci teascurile sunt pline și hîrdaiele dau pe afară! veniți voi cei care ne- ați cunoscut Îndeajuns În paturile voastre, voi cei care ne-ați dezgropat ca pe argint și ne- ați cunoscut ca pe o comoară
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În mormînt am dezvirginat moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am Îmbrăcat broderia de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte, pregătit să zămislesc cifrul Încuietorilor ultime, care-mi arată că În acest loc voi Învinge și mă voi cutremura. Pentru că astăzi nu, dar mîine va
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Eu o vedeam numai pe ea. A stat câteva clipe fără să spună nimic, privind fix spre partea din fund a frizeriei. Apoi deodată s-a congestionat și a început să strige. Și pe măsură ce striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vedeam numai pe ea. A stat câteva clipe fără să spună nimic, privind fix spre partea din fund a frizeriei. Apoi deodată s-a congestionat și a început să strige. Și pe măsură ce striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
început să strige. Și pe măsură ce striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și mai mult m-a înfricoșat faptul că în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și mai mult m-a înfricoșat faptul că în acest timp nimeni din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înfricoșat faptul că în acest timp nimeni din frizerie n-a întors privirea spre locul acela. Ca și cum tot ce vedeam și auzeam erau născociri ale imaginației mele. Pentru ceilalți, femeia aceea tăcea în continuare la garderoba ei sau plecase. Înțelegeți? Țipătul ei nu exista. În zadar țipa, nimeni nu vroia s-o audă. Inclusiv eu, de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]