198,372 matches
-
cu care m-a onorat unul din șefii Securității din Timișoara, un „jidănit”!). Nimeni nu va putea șterge, însă, niciodată, diferența esențială dintre noi: în timp ce eu i-am denunțat și îi denunț pe antisemiții, xenofobii și rasiștii din România pentru că așa îmi dictează conștiința, domnii Katz și Florian fac același lucru pe bani! E regretabil că o instituție de prestigiul lui Anti Defamation League din SUA se bazează pe indivizi a căror calități — umane și intelectuale — sunt atât de dubioase (despre
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
cu un baston agățat de umăr. Nu-l mai văzusem niciodată cu baston. Arăta îmbătrânit și schimbat. Avea același zâmbet delicat, dar obrajii îi erau supți, de parcă ar fi rămas fără dinți. Se îndrepta spre masa noastră cu pași mici. - Așa stau deci lucrurile? făcu el cu o voce înăbușită și-și scoase trabucul din gură. Zău, Țuțik, încep să cred în puterile tale ascunse... Puse trabucul pe scrumiera de pe masa noastră și continuă: Treceam prin dreptul restaurantului și ce mi-
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
vorba de Țuțik. Mi-am zis în sinea mea: „Ce să facă el aici atât de devreme? Vine numai împreună cu Sam Dreiman și niciodată în cursul dimineții”. Eram gata să-mi continuu drumul, dar picioarele m-au adus aici pentru că așa au vrut ele. Țuțik, ar trebui să-ți fie rușine. De ce te ții departe de prietenii tăi? Te-am căutat peste tot - Haiml, Celia și eu. Cred că te-am sunat de vreo douăzeci de ori, dar menajera mi-a
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
în Coney Island vulgaritatea este de un soi aparte - prietenoasă, de o anumită toleranță, care pare a spune: „Eu îmi fac jocul meu, tu ți-l faci pe al tău”. Când mă plimbam pe acele străzi mâncând un „hot dog” - așa-i zic ei unui cârnat -, avem impresia că văd viitorul omenirii. S-ar putea chiar spune: vremea venirii lui Mesia. Într-o zi, toată lumea își va da seama că nu există decât o singură idee pe care am putea-o
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Sunt convins, doamnă Slonim, că ați vizitat Coney Island nu numai o dată. - Da, dar nu am ajuns niciodată la concluziile dumneavoastră filozofice. ș...ț - Doctore Feitelsohn, Țuțik și-a găsit o mireasă pe strada Krochmalna. Feitelzohn își lăsă jos furculița. - Așa stau, deci, lucrurile? Judecând după felul în care obișnuiai să-l ridici în slava cerului pe nebunul de Otto Weininger, am crezut că ai să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar Betty mi-a luat-o înainte: - Ar
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Johanna / Aus Lothringen, - dov’è Giovanna / Burnt by the Britons à Rouen; / Díme, Tú, Madre soberana / Dónde estàn hoy las nieges d’antan? Envoi: Sweet Prince, eu nu zic omnia vâna, / Cât despre, însă, antean- / nua nix, întreab-o pe Morgana, / Așa: Où șont leș neiges d’antan?” Ce să zic, no more comments! Șerban Foarță - Clepsidra cu zăpadă / Introducere, antologie, traduceri, adaptări, pastișe, ilustrații de Angela Rotaru-Serbenco, Editură Polirom, Iași, 2003. 176 p.
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
oameni care se simțeau sufocați de societatea tradițională, încorsetată de convenții. Sînt cei care migrau, de obicei, de la sat, din lumea patriarhală, spre oraș, unde se simțeau mai liberi, apărați de anonimatul pe care-l conferă apartenența la o mulțime. Așa a apărut, în spațiul de limbă germană, expresia „Stadtleben macht frei”, care a avut o carieră lungă, dar care, la origine, s-a impus ca un fel de stindard al nonconformiștilor de orice fel. În rest, convențiile sînt o necesitate
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
dacă nu crezi că acest domeniu a cam fost supraevaluat în ultima vreme. - E o întrebare complexă, la care nu cred că pot răspunde în două fraze. Pentru că mă tem că termenul subcultură încă n-a fost definit destul de clar. Așa încît mă văd nevoit să schițez o istorie a noțiunii. La origine, conceptul de subcultură a apărut în sociologie; a fost propus de Școala de la Chicago a anilor ’30-’40 din secolul trecut. Apoi s-a produs o schimbare de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
Basaglia este că da, în regulă, există diferite tipuri de subcultură, unele „intenționate”, altele „neintenționate” (aparținînd unor grupuri sociale care nu-și doresc să fie așa cum sînt: bolnavi, cu handicap psihic etc.). Iar Basaglia spune că, dacă încercăm să căutăm așa-numita „majoritate tăcută”, la care se referă atîta politicienii, observăm că adevărata „majoritate tăcută” constă dintr-o multitudine de subculturi, care se interferează adesea, conform unor modele ușor de imaginat. - Cred că e un punct de vedere viabil. - Firește, dar
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
întâi, toate lucrările a căror primă literă e A, apoi cele a căror primă literă e B etc. În grupa lucrărilor A, cele a căror a doua literă e A, apoi cele a căror a doua literă e B. Și așa mai departe. Se observă imediat că un catalog ar trebui să menționeze, pentru a descrie și a situa o lucrare anumită, toate literele aceste lucrări. Cu alte cuvinte, catalogul din Babel, pentru a designa fiecare volum trebuie să reproducă în
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
mituri după mituri, care rescrie cópii după cópii, căci instrumentele pe care le are la îndemână: arta, limbajul, știința nu sunt altceva decât simboluri variate nu din realitate, ci din reprezentările alegorice așezate ca niște măști peste o lume și așa inescrutabilă. Mă văd nevoit să repet, avem aici, în miniatură, cele mai puternice idei ale postmodernismului. Borges merge și mai departe decât structuraliștii: nu doar moartea autorului, ci chiar moartea autorilor. Paradoxal, scriitorul argentinian scoate astfel literatura din câmpul de
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
și mai departe decât structuraliștii: nu doar moartea autorului, ci chiar moartea autorilor. Paradoxal, scriitorul argentinian scoate astfel literatura din câmpul de interferență al oricăror teorii ce-i prezic moartea. Căci depersonalizarea creatorului cu biografie, al autorului istoric presupune înnobilarea așa-zis transcendentală a oricărei creații artistice căreia îi lipsește însă tocmai iluminarea prin revelație. O concesie stranie între formația intelectuală clasică a lui Borges și previziunile, intuițiile postmoderne. Borges adaugă deseori „tocmai atunci când nu avem habar de un lucru tocmai
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Argumentul funcționează deocamdată și pentru Mai nimicul nostru (Jurnalul din Noaptea 1949-1989). Prin subtitlul dintre paranteze Mihai Bogdan, autorul, m-a făcut să cred că este vorba despre un excurs prin istoria diabolicului regim comunist, dar lucrurile nu prea stau așa. Politicul ocupă un loc nesemnificativ în jurnal, cel mult un background ce se ridică din când în când din zona subliminalului. Așadar, lunga Noapte este ori o contextualizare a producției diaristice prin amprentarea temporalului cu o semnificație politică indirectă, fie
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
ochi. Inman a rămas descumpănit, pentru că imaginația lui făurise povestea unui conflict disperat, sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-ai avut niciodată ochi? - Așa a fost să fie. - Mă rog, a comentat Inman. Pari foarte liniștit. Mai ales pentru un om despre care
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-ai avut niciodată ochi? - Așa a fost să fie. - Mă rog, a comentat Inman. Pari foarte liniștit. Mai ales pentru un om despre care s-ar spune că niciodată nu s-a bucurat de partea mai bună a vieții. - Poate că dacă mi-ar fi
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
zece minute? Pariez c-ai da o avere. Orbul a rumegat întrebarea. Și-a plimbat vîrful limbii pe la colțurile buzelor. Apoi a rostit: - N-aș da nici un cent indian. Mă tem că dacă aș vedea m-aș umple de ură. - Așa s-a întîmplat și cu mine, a răspuns Inman. Există o sumedenie de lucruri pe care aș fi preferat să nu le văd. - Haide, povestește-mi și mie de un caz în care ai fi preferat să fii orb. De unde
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ai fi preferat să fii orb. De unde să încep? s-a întrebat Inman. Malvern Hill. Sharpsburg. Petersburg. Oricare dintre acestea constituia un exemplu grăitor de priveliște nedorită. Dar Fredericksburg însemnase o zi care i se întipărise cu precădere în minte. Așa încît s-a rezemat de stejar, a început să despice cojile umede ale arahidelor și să-și vîre miezul cărnos în gură, în timp ce-i istorisea orbului povestea lui, începînd cu perdeaua de ceață care se destrămase în dimineața aceea, dînd
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
șal de lînă cenușie. În comparație cu ceilalți doi, arăta ca un negustor de porci. Totuși, din cît își dăduse Inman seama de felul de a gîndi al lui Lee, ar fi preferat în orice moment să lupte sub comanda lui Longstreet. Așa searbăd cum arăta, mintea acestuia scormonea întruna după locul potrivit în care un om să se poată ghemui și să poată ucide după pofta inimii, dintr-o poziție de relativă siguranță. După ce regimentul lui Inman și-a strîns rîndurile, au
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
doar ca să vadă roadele eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri dezmembrate în toate chipurile pe care le poate concepe mintea omenească. Un om care mergea alături de Inman a exclamat: - Dac-ar fi după mine, așa ar arăta tot ținutul de la nord de Potomac. Singurul gînd pe care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
mai întunecată decît cea mai neagră cioară care a zburat vreodată. Inman s-a întors în salonul spitalului, obosit de escapada sa. S-a vîrît în pat, cu gîndul să dormiteze tot restul dimineții, dar nu-și putea domoli mintea, așa încît și-a luat cartea să citească. Citea partea a treia din Călătoriile lui Bartram. După un timp, însă, a constatat că lăsase cartea din mînă și că trasa în minte topografia locurilor lui de baștină. Cold Mountain, cu crestele
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de luptă, ar fi fost expediat îndărăt în Virginia. Cu toate acestea, se bucura că se simte bine, atîta timp cît era atent să nu apară prea viguros în fața unui medic. Primise bani de acasă, precum și o restanță din soldă, așa încît a hoinărit pe străzi și a făcut cumpărături. La o croitorie a găsit un pardesiu negru dintr-o stofă deasă de lînă, care-i venea turnat deși fusese croit pe măsura unui om care murise pe parcursul confecționării. Croitorul i
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de vînat pe un foc înalt pînă la genunchi pe care-l țineau aprins zi și noapte. Mîncarea luneca pe gît scăldată de tot felul de rachiuri de porumb, țuică de mere și o băutură din miere fermentată în alcool, așa încît mulți din grup zăceau beți din zori și pînă a doua zi. Curînd, o ceată de indieni Cherokee s-a instalat pe celălalt versant al muntelui, împreună cu o cireadă de vaci costelive, bălțate, fără vreo rasă anume. Indienii și-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
poate fi ocrotit drumețul singur aflat noaptea pe drum și despre felul în care poți face ca drumul să pară mai scurt. A dus la buze ceașca de cafea și a constatat că se răcise și că aproape se terminase, așa încît a lăsat-o din nou jos. S-a uitat în fundul ceștii și a urmărit cum firicelele de zaț negru se scurgeau în puținul lichid rămas. Nervurile negre s-au rotit, s-au închegat într-un anumit tipar și s-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de azi și că timpul e o cărare care nu te duce nicăieri decît spre o intensă și persistentă amenințare. Nu voia să locuiască într-un univers alcătuit numai din ceea ce vedea el, mai ales că vedea lucruri foarte putrede. Așa încît se agăța de ideea unei alte lumi, a unui loc mai bun, și își spunea că sălașul acestei lumi ar putea fi Cold Mountain la fel de bine ca orice alt punct. Inman și-a scos pardesiul cel nou și l-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
unei galerii de mari eroi shakespearieni, de la Othello pînă la Regele Lear. Și, dacă absolutul înseamnă, cum spuneam, exagerare, ieșire din „normalitate”, ce altceva este subita exaltare, acel violent simțămînt de fericire prin nimic justificat cu care te trezești uneori, așa într-o bună dimineață, cînd ceva din sufletul tău pare să se avînte către înălțimi, gata să spargă toate zăgazurile, cînd o voluptate aproape insuportabilă a plăcerii de a trăi îți scaldă pe neașteptate întreaga ființă ce caută cu disperare
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]