29,010 matches
-
făcut și noi, adaugă. Am căutat o alternativă. Miti Matái își cântări răspunsul, aprobă cu o ușoară înclinare din cap și, în cele din urmă, se întoarse către Hiro Tavaeárii, care rămăsese, la fel ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea atâta dreptate, ca până și încercatul Miti Matái rămase mult timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă vasul spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să plec, răspunse. Dar știi la fel de bine ca nu mai putem continua în felul acesta. —Ai vreo idee mai bună? Am putea muta prizonierii cei mai importanți pe peninsula din nord, unde am putea să ne apărăm mai ușor, în așteptarea navelor... În caz că s-or mai întoarce! Căpeteniei Războinicilor nu-i trebuiră decât câteva minute de gandire ca să accepte ideea, astfel că zilele următoare fură zile de activitate febrila, căci trebuiau depozitate alimente și apa în micuța peninsula, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când vor pătrunde în insula. Curând după aceea, vârful Cârligului lui Maui își făcu apariția la orizont și, cum acesta era semnalul convenit, Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că Te-Onó erau convinși că dușmanii lor se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că nu-și luaseră nici elementară precauție de a menține o santinela lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici elementară precauție de a menține o santinela lângă ambarcațiuni; nici pentru o clipă nu le trecuse prin minte că cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament atât de imprudent depășea chiar și cele mai optimiste așteptări ale lui Roonuí-Roonuí, care se mulțumi să facă de pază, în cazul că s-ar fi apropiat cineva, în timp ce tovărășii lui se grăbeau să taie - cu ajutorul inestimabil al cutițelor ascuțite ale spaniolilor - câte opt din fiecare zece legături ale catamaranelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a sorții, aceiași producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie “Investiții video” în căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înjurături pentru tine - nimeni n-o să te bage în seamă. Ar putea face asta pentru tot restul vieții lor. Cercetașul și Inky se gândesc să se înscrie pe lista solicitanților de locuințe sociale. Vor să piardă vremea în săli de așteptare și să primească asistență stomatologică gratuită de la studenți de medicină tinerei și atrăgători. Vor depune o cerere pentru metadonă gratis și își vor croi încet încet calea spre heroină. Vor urma cursuri de perfecționare vocațională pentru adulți. Vor frige hamburgeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bancar a cărui valoare crește mereu. Și nici măcar nu-i valoare estetică: doar culorile se șterg în maroniul florii soarelui a lui Van Gogh, vopseaua și lacul crapă și se îngălbenesc. Sunt mereu mult mai mici în realitate decât în așteptările oamenilor care stau toată ziua la coadă să le vadă. Așa funcționează piața de artă de secole întregi, a spus criticul. Dacă Terry hotăra să nu preia această primă „comandă” adevărată, nu era nici o problemă. Dar avea înainte un viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tanti Anda strigând. Aștepta, nerăbdătoare să iasă. Intra apoi la Ema. Și Luana aștepta. Până se sătura, pentru că moșul uita să-și mai facă apariția. Încălța cizmulițele și dădea buzna, de-a binelea, în cărare. După alte minute încărcate de așteptare, începea naveta între ușa ei și ușa mătușii Vanda. De fiecare dată, Bica ieșea afară și-o privea cu ochii triști. Cum aștepți tu, fată dragă, în fiecare an, ceva care nu mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dacă ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan și Luana schimbau impresii la gura sobei. Din vorbă în vorbă băiatul o întrebă: Tu mai crezi în Moș Crăciun? Fata își încruntă sprâncenele, să prindă sensul întrebării. Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
relaș căzu ca o binecuvântare asupra părinților cărora le amorțiseră oasele. Ai văzut-o pe Ema ce dulce era? Sau Dan. Nu știam că recită așa de frumos. Cu toate ieșirile ei, Luana asta a ta, Sando, e dată dracului. Așteptarea se prelungea și Anda se grăbea să plece să întoarcă friptura. Ați uitat de noi? Când e gata? Speriați de nerăbdarea celor mari, copiii dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de un deosebit interes față de soarta nepoatei. La ieșirea din spital Luana cântărea treizeci și șapte de kilograme, arăta pierdută și ascundea în suflet un profund resentiment față de toți aceia care purtau halat alb. Reîntâlnirea cu colegii a fost peste așteptări. Au primit-o cu o atenție și grijă deosebite. Văzând-o atât de slabă și plăpândă, băieții o ajutau până și să urce scările. I-au dat maculatoarele să-și copie lecțiile, au ajutat-o la teme. Singurul care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezamăgească. Se învârtea prin cameră, cu degetele înfipte în părul încâlcit, întrebându-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de l-am înșelat pe Ștefan?" Îi părea rău de tot ce făcuse, fusese preocupată doar de cerințele și așteptările ei, neștiind că viața în doi înseamnă concesii, răbdare, acceptare a năzuințelor și speranțelor celuilalt. O înnebunea singurătatea, una mult mai cruntă decât cea dintâi, dar nimic n-o împovăra mai tare ca regretele. Îi era dor de Ștefan. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în partea plină de viață a lui. Deschise ochii pe neașteptate. Ștefan îi văzu pleoapele ridicate și nu realiză că această cortină, ridicată după atâtea și atâtea așteptări, înseamnă împlinirea rugilor lui fierbinți. Privea în ochii ei negri cu adorație, cu gândurile împrăștiate în amintirile unei vieți trecute. Luana îi zâmbi, știind că s-a întors acasă. Lumina zilei o făcu să clipească și-atunci el se dezmetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vă vedeți de treabă. Doamna Noia ne părăsește. Și-a dat demisia. Nuța Cordel se uită la el buimăcită. Nu înțeleg. Directorul își pierdu răbdarea. Ce nu pricepi? Vrea să plece. Cordel clipi des, aiurită. Nu putea accepta că îndelungata așteptare, plină de planuri și măsuri severe, fusese în zadar. Domnule director, așa ceva nici nu intră în discuție. Femeii ăsteia nu i se vor mai face toate mofturile. Acum, când ne-am lămurit cu toții cum stă treaba, trebuie să luăm atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end, în afară, pentru săptămâna următoare. S-au despărțit, nu înainte ca Ștefan să-i promită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adoptase o poziție de superioritate specifică membrilor familiei regale britanice, cu bărbia împinsă înainte și mâinile aduse la spate. Pe măsură ce imaginile curgeau, palma urca spre încheietura mâinii prinse, ajungând la cot, semn clar că Veber se simțea frustat, înșelat în așteptări și făcea eforturi să-și ascundă nervozitatea. După reacțiile non-verbale pe care le avea, înțelese că oscila între clasic și modern, între naivitatea desenelor animate și precizia emisiunilor de știință. Trase concluzia că acest individ trebuia surprins cu o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu subînțeles: Ai grijă să nu te îmbeți. La brațul lui Ștefan și în prezența familiei Darie, Luana trăia unul din cele mai fericite momente ale vieții ei. Încununarea, cu o astfel de forță, a ideilor sale, fusese peste măsura așteptărilor. Oameni de afaceri importanți și tineri întreprinzători se întreceau în a programa întâlniri și a încheia mici înțelegeri. O stare de bine, de euforie generală, îi învăluia și Luana simți o relaxare binefăcătoare așa cum nu mai simțise de foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o cunoască suficient, să știe că era genul de om pentru care munca în echipă se afla la rang de credință. Gestul de a-și oferi sclipirea minții colegilor care nu fuseseră la fel de inspirați avusese scopul de a împlini așteptările și aspirațiile întregii companii. Era foarte simplu. Bariu privise altfel problema. Când Robu, sufocat de glasul conștiinței, de miraculoasele așteptări pe care le citea în ochii celorlalți și de care nu se simțea capabil, veni să se destăinuie, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de credință. Gestul de a-și oferi sclipirea minții colegilor care nu fuseseră la fel de inspirați avusese scopul de a împlini așteptările și aspirațiile întregii companii. Era foarte simplu. Bariu privise altfel problema. Când Robu, sufocat de glasul conștiinței, de miraculoasele așteptări pe care le citea în ochii celorlalți și de care nu se simțea capabil, veni să se destăinuie, el se simți trădat. Fusese pus în situația de a rămâne fără replică. După terminarea grandioasei sărbătoriri, se retrăsese în decorul intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și întoarcă fața spre cel care o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
foarte bine. Adaptarea e cheia existenței umane, așa le spunea studen ților. Capacitatea de adaptare era una dintre forțele ei, alături de descifrarea stărilor de spirit și de rezistența la instabilitatea emo țională. Dar uite unde ajunsese, neclintită În timp, În așteptarea revenirii orașului la ceva pe care să-l poată recunoaște. Numai că asta nu se Întâmpla. Ea cunoscuse țara altfel, mai binevoitoare, Își Închipuia. Nu putea să sufere cuvântul ăsta, pentru ea era lăcrămos, Îi amintea de felul În care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de migrenă. Voia să plece acasă. El rămăsese tăcut și o privea. Margaret Își zise că era gata să stea acolo și toată noaptea În așteptarea răspunsului ei. În cele din urmă, el a rupt tăcerea. — Îmi pare rău, ai dreptate, nu-i locul potrivit să stăm de vorbă. Tot nu vrei să intri pentru Încă o bere? Nu, nu, ești obosită, firește. știi ce, treci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus, spre lumina prăfoasă; iar suprafața tăcută a Oceanului Pacific, pe care Adam Îl iubea nespus, punctată de insule (Fiji? Tahiti?), zăcea pe pardo seala crăpată de ciment, În așteptarea cuiva care s-o calce-n picioare. La sfârșitul acelei prime zile de școală n-a mai fost În stare să se Întoarcă până acasă pe bicicletă. Pe ultima parte a drumului nisi pos a descălecat și a Împins bicicleta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]