3,329 matches
-
așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau niciodată la preț, nici n-aveai de ce te tocmi, prețurile erau și așa foarte mici. Din piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu vei fi pionier. Peretele unei case cu o singură fereastră. Fără nici o ușă. Fereastra are obloane. Obloanele se deschid numai după-amiaza. Înăuntru este o tarabă. Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul de nucă ți-l pune În sticluță cu o pâlnie mică. Îți pune de cât cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asistase sau la care se gândise vreodată. I se păru că În aer zboară, prin praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe cusătură. „Tot așa să-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un ban, Bitancu pleacă pe la alte sate și dacă Îl vezi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem. Sigur carne, gătită cu mult usturoi. Va trebui să mănânc bomboane mentolate toată după-amiaza înainte de a ajunge acasă, unde voi putea să mă spăl pe dinți. Și să-mi curăț dinții cu ață dentară. Și să fac gargară cu apă de gură. Am inspirat adânc, gata să-i spun vestea proastă cu milă. M-am oprit, dându-mi seama brusc că nu mai făcusem asta niciodată. Nu am trăit niciodată experiența formatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așa așezate pe jos, țigăncile mamei scărmănau lâna pentru plăpumi. Iat-o pe Manda, cu cafele ca odinioară, doar că atunci maica mare le comanda tuturor, acum mama îi luase locul. Maica mare spune că nu mai vede să bage ața în ac, stă în jilț, cu măsuța cu cafele lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o favoare personală și să mai scoată un peșcheș? Evident, Mihai Cantacuzino este la mâna lui vodă și este obligat să-i dea informații de când cu șaua calului lui Ștefan. Dar și împiedicatul prințului și scrântitul mâinii sunt cusute cu ață albă. Deci vodă știa că Ștefan nu trebuia să încalece. De unde? Ștefan nu știa, pentru că nici acum nu i-a trecut supărarea. Are sentimentul că este pionul care trebuia sacrificat înaintea unei mutări importante, mi-a spus Selin aga despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când una din surorile sale cernite povesti cât de bolnavă este doamna, Ștefan se oferi să-și conducă fratele în mica odaie de dormit a mamei lor. Doamna Marica deschisese obloanele grele din lemn de stejar și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
teamă și confuzie. Uneori se trezea noaptea din somn cu bătăi de inimă și șuvoaie de lacrimi pe obraz, fiindcă o visase pe Lizzi purtându-și cu nonșalanță pe chip un surâs zeflemitor. Imagini fugare se înșirau ca mărgelele pe ață, dar în mod haotic, fără vreun sens deocamdată. Richard o lua în brațe și o liniștea de fiecare dată. Era tulburată, dar nu știa de ce, și-n cele din urmă a renunșat să mai înșeleagă ceva. - Indiferent de pot, ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
uneori de n-ar mai fi avut mult până să se ia de păr. Fi-ți-ar curvele ale dracului, Mirelo, vă iubeați mai mult decât v-or fi iubit vreodată bărbații voștri pe care-i înșirarăți ca mărgelele pe ață. Erau prea înfierbântate ca să-și întoarcă spatele și, oricum, mereu rămânea ceva de spus, de completat... Nu s-ar mai fi terminat povestea asta. Ce s-ar fi făcut fără prietenele ei perverse și profitoare, care mai cu seamă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică, de mare folos sufletului său. Păcatele vieții lui întregi ar fi trecut cu toatele asupra celor care l-ar fi omorât. N-or fi fost deloc ușoare păcatele alea, de vreme ce simțea cum îl trage ața spre școală. Frica îi redeștepta dorul de madam Ortansa. Fugea spre școală, și fuga lui prevestea parcă o ejaculare nesfârșită, susținută de o vagă părere de rău. O parte din el rămânea acolo și-i spunea să revină a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văzându-l cât de repede devine neajutorat și are nevoie să fie mângâiat și consolat într-un anume fel, fără să i-o arăți, iar tu parcă ai fi izbutit să-i fii pe plac și d-aia îl trăgea ața aici. De fiecare dată când îl aștepta și el nu mai apărea câte o săptămână întreagă, își amintea de seara aia când se întorsese de la cantină și-l găsise la ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
las cu Roberto, să ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul ăsta dintr-un film american pe care-l văzuse la televizorul ei alb-negru în ziua când îi dăduseră drumul la curent. Cu trei zile până-n Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unui om: diagnoza mea este justă!) Pe când ne aminteam cu Timotin de profesorul de matematici, "dascălul de răcan", care explica trei luni în șir la tablă, fără să se întoarcă spre noi o singură dată, adunând, scăzând, înmulțind și împărțind ațe plus bețe (acșbc), în timp ce noi jucam cărți, citeam romane proaste și redactam scrisori în proză și în versuri către duducile de prin vecini, un glas de violină anunță din cerdac: "V-am adus poșta!", și în ușa deschisă apăru o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care-și bătea baba ca să-i facă borșul limpede. Și biata babă, ucisă cum era, ce să facă, lega snopușorul de buruiene și-i da drumul cu ața în oală. După fiert îl trăgea afară ș-așa-i da moșneagului borș curat. - Ce i-aș fi dat cu fliuștiucul peste gură ! Auzi tu, fa, borș limpede ! - Apoi și baba zuraleaucă că se potrivea... Deodată, ușa de-afară se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi. Toată noaptea îl duruse un dinte și dis-de- dimineață și-a legat dintele bolnav de clanță cu o ață. Când lelea Ghența, care venea de la găini, a tras ușa, dintele zbură însângerat cât colo. Cu trăsături moi și suferinde, neras de-o săptămână, Petrache mergea acum cu umerii plecați și cu năframa la gură. Din când în când scuipa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac în ciudă. Văzându-l așa trist m-am gândit să-i mai îmbrac o dată puloverul, așa cârpit, să văd cum vine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am ridicat din pat și mi-am luat o foaie de hârtie și un creion. Poezia a răsărit fără veste peste cursurile mele prăfuite, izvorând probabil din șiragul de mărgele din sâmburi de piersică pe care-i înșirasem pe o ață într-o după-amiază de duminică. Poezia a fost primul pumn zdravăn în învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea fi aruncat într-o zeamă caldă și primitoare peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de ceață. Dar priviți: pe puntea Giuliei se mai desfășoară acum ceva. Ceva multicolor, ce se deșiră peste apele din Pireu. La acea vreme, exista un obicei: ca pasagerii care plecau spre America să-și ia la bord gheme de ață. Rudele de pe chei țineau capetele libere. Când sirena Giuliei sună și vasul se Îndepărtă de doc, câteva sute de fire de ață se Întinseră peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acea vreme, exista un obicei: ca pasagerii care plecau spre America să-și ia la bord gheme de ață. Rudele de pe chei țineau capetele libere. Când sirena Giuliei sună și vasul se Îndepărtă de doc, câteva sute de fire de ață se Întinseră peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care n-aveau să-și amintească. Elicele scoteau spumă, batistele fluturau, iar sus, pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care n-aveau să-și amintească. Elicele scoteau spumă, batistele fluturau, iar sus, pe punte, ghemele de ață Începeau să se deșire. Roșii, galbene, albastre, verzi, se Întindeau spre chei, la Început Încet, o rotire la fiecare zece secunde, apoi din ce În ce mai repede, pe măsură ce vasul prindea viteză. Pasagerii țineau de ghem cât puteau de mult, menținând legătura cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]