13,876 matches
-
cocoș în mega-dosarul Microsoft. Purecați aripile afacerii Microsoft, întinsă pe atîtea guvernări, fără ca instituțiile abilitate, prinse în mreje, probabil, să reacționeze! Așa ar trebui să procedeze un intelectual de rasă! Oare cum s-a întîmplat ca intelectualul român să-și abandoneze misiunea istorică? De ce nu scrieți despre ingineriile mafiote în fraudarea banului public, practicate de politicieni, guvernanți și clientela aferentă? Aceste probleme acute de corupție, domnule critic, au tras România cu 50 de ani înapoi ! Robi, sărmanul, căruia îi dedicați ode
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
Non-educația (Unbildung) triumfătoare. Altfel spus la violența, grobianismul, mârlăniile și explozia analfabetismului în raport de care, la noi, nimeni nu se mai alarmează. Trecutul nu mai are loc în preocupările noastre căci, incontestabil, epoca pare tot mai dispusă să se abandoneze Uitării (Vergessen). Deloc întâmplător istoricul englez Tony Judt (profesor la New York University) își mărturisea surprinderea în fața insistenței perverse cu care contemporanii încearcă „..din răsputeri mai degrabă să uite decât să-și amintească.5” Iată așadar problemele la care a devenit
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
ieri ,e rece acum ,dar poate că îți face bine, îl îndeamnă, punându-i în față farfuria cu brănza de oaie prăjită pe grătar. Putea să fie și de-o lună ! Era enorm de mulțumit că foamea leșinată o să-l abandoneze. Bătrănul îl privește cum înghite, îmaginea ușor ilară a tânărului care înfulecă acum cu zece guri, îi amintește de copilărie. - De unde ești ? - Din România ! Deja nu îi mai e simpatic. Niște țigani români îi furaseră portofelul în piață,cu o
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
poartă, pe drumul spre Roma. — Era sediul unei chinovii de călugări augustini, cu mulți ani În urmă. Se vorbea despre ea la Santa Croce, la lecțiile franciscanilor... Bucuria acelor zile Îi reveni În minte pentru câteva clipe. — Credeam că e abandonată, conchise. — Așa și este. Sau, mai bine zis, era. Augustinii au părăsit-o cu mulți ani În urmă, și de atunci a căzut În ruină. Mai apoi, o congregație a hotărât să o restaureze. Am auzit că va fi sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a le mulțumi, dar se simțea doborât de slăbiciune. Membrele refuzau să i se supună. Tot trupul parcă i se restrânsese la unica insulă a minții, Înconjurată de o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută abandonată de orice corabie, părăsită până și de cântecul sirenelor. N-ar fi știut să spună de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau Înlăuntrul lui. Din când În când, i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alt registru... — Cine restaurează San Giuda? Și pentru ce? Omul Își scormoni o clipă prin memoria bine rânduită. Apoi Începu, ca și când ar fi citit dintr-o arhivă nevăzută: — Biserica și edificiile anexe le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a concede edificiul ca sediu pentru Studium-ul general. — De la Roma? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
porților pieței de la Orsanmichele era obișnuita aglomerație din zilele de lucru. Fu surprins să zărească, prin mulțime, siluetele lui Augustino și Antonio, stând de vorbă cu cineva Întors cu spatele spre el. Îl recunoscuseră la rândul lor. Veniră spre dânsul, abandonând dintr-o dată acea atitudine confidențială, În timp ce necunoscutul se Îndepărta cu repeziciune, fără să-și fi arătat fața. — Messer Durante! Te afli pe aici cu treburile dumitale oficiale? Întrebă Antonio. — Sau pe urmele asasinului? adăugă celălalt. — Și una și alta, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cercetărilor domniei tale? Și ce pagubă i s-ar trage moștenitoarei triumfătoare a lui Hristos dintr-o Înșiruire de morți deja Înfrânți și eliminați din veac? Tonul acela sarcastic avu efectul unei plesnituri de bici. Fără să mai reflecteze, priorul abandonă orice prudență. — Înfrânți, dar nu eliminați. Poate că meșterul nu voia să celebreze doar generațiile trecute, ci și pe cea prezentă. — Ce vrei să spui? Despre care generație vorbești? Ești nebun? — O uiți pe cea de a cincea fiică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl fixă În ochi. Nu, messer Durante. Am auzit vorbindu-se despre asta În orașul dumitale, nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de vorbe. Îți voi arăta ce s-a găsit, pe fundul unei bărci abandonate pe coasta pisană de un pescar din partea locului. Un agent de-al nostru a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să se mai gândească. Făcu dragoste cu dansatoarea cu fața vopsită, care În umbra camerei se suprapunea peste amintirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe dușumea: era una din brățările Antiliei. Se aplecă să o ridice, lăsând veșmintele să cadă Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât de diferită era schema lucrării de proiectul inițial. Nu exista nimic din aeriana armonie de ierburi și de păsărele, de plante și de flori ale Edenului. Ambrogio nu abandonase prima idee a lui Arbor vitae pur și simplu pentru că această idee nu existase niciodată. Cu măiestria și cu gustul său extraordinar pentru culoare, el dăduse formă unei alte imagini, cu mult mai senzuale. Secretul pe care trebuia să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În glasul său era o curiozitate sinceră. Parcă nu știa ce să facă, sau parcă aștepta pe cineva care să Îi acorde un sfat ori să Îi dea un ordin. Poetul Își Întoarse ușor capul, arătând spre mantia care zăcea abandonată sub schele. — Îmi Închipui că e a dumitale. Aparții de Ordinul templierilor. Veniero schiță un surâs palid. — Cum ți-ai dat seama? — Nu din asta. Nici din pricina pumnalului pe care l-ai pierdut la San Giuda, când ai Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
smucindu-se amarnic, să se elibereze din strânsoare, și din nou lama rată, deviind dinspre inima spre care se Îndrepta și afundându-se În mușchiul umărului. Simți cum forța adversarului său cedă pe neașteptate, ca și când spiritele vitale l-ar fi abandonat. Ridică Încă o dată mâna, dar ceva Îl apucă de braț, Încercând să Îl oprească. Se Întoarse din instinct, ca să lovească noul adversar care Îl amenința din spate, În timp ce cu stânga continua să strângă gâtul lui Veniero. Antilia era aplecată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
studiului istoriei este să caute cu Încăpățânare și credință această Lege. Ideea era că și Spengler - cu circularitatea mișcărilor istorice, și Herder - cu evoluționismul și devenirea perpetuu ascendentă a umanității, și toți cei care, pentru a nu părea că se abandonează spațiului simplist și simplificator al aleatoriului, complică lucrurile În considerații abisale de toate soiurile și nuanțele nu fac altceva decât să evidențieze rezultatul, efectele, nu și cauza, rațiunea primă ori ultimă pentru care ceea ce se Întâmplă pe pământ de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac prudent: - Am impresia că și dumneavoastră sunteți dornic să vă confesați - așa Îmi spun mie al șaselea simț și bătrâna logică aristotelică. Pentru ce altceva m-ați fi așteptat? A surâs indulgent: - Raționament corect, concluzie falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mașinii... - Amândouă puteau fi potrivite intenționat să arate o anumită oră, și nu neapărat cea exactă. Avea dreptate, dar tot nu Înțelegeam unde vrea să ajungă. - Sugestia mea - amicală, dacă-mi dați voie - ar fi ca, deocamdată, cel puțin, să abandonați orice preocupare pentru calcule, deducții, probabilități și alte forme de detectivism - e un mod inutil de a pierde vremea și de a vă irosi energia. Veți afla la timpul potrivit tot ce doriți și alte câteva lucruri mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a lui Zoran, pe care bilețelul Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai deștept lucru să te abandonezi farmecului unei impresii și nici amăgirii unei speranțe clădite pe dorință sau interes. M-am decis să-l abordez pe fizician. Îmi dădea ghes curiozitatea de a vedea cum reacționează sau poate doream să-mi verific o intuiție, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o din nimic, fără vreo rațiune inteligibilă, n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și francezii la ceva: le lipsește profunzimea, dar sunt sclipitori și memorabili În exprimare - geniu lingvistic latin și, ca bonus, femei accesibile... Bingo! Franța... femei... Eveline... - Cu părere de rău pentru speranțele tale umaniste (eram per tu, la propunerea ei abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fi existat călători la Roma, deprinși să vorbească latina sau care știau măcar un număr oarecare de cuvinte. Alegerea unei vocabule dintr-o limbă străină era chiar potrivită pentru o organizație secretă, iar Centrum suna destul de bine, nu? Am abandonat chestiunea veridicității asasinării lui Alexandru cel Mare În Împrejurările acelea stranii: om trăi și-om vedea ce și cum, atunci când circumstanțele vor fi favorabile formulării unei concluzii judicioase. Până una-alta, mai incitant Îmi părea faptul că oculții din antichitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de un motiv serios. Care e Întrebarea? - Ce cauți tu aici? Nu aceasta era Întrebarea și nici chestiunea care mă preocupa cel mai tare În clipa aceea. Din păcate, am constatat a nu știu câta oară cât de ușor mă abandonam În voia cuvintelor și cum mă lăsam condus de ele, În loc să le conduc eu. Dar, În definitiv, și aceea putea fi o Întrebare la fel de bună ca oricare alta. - Mi-e greu să-ți răspund - și sincer, pe deasupra - În absența elucidării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că dacă una din opt ore de program era afectată destinderii sub diferite forme, randamentul lucrătorilor În cele șapte ore rămase era mai mare decât ar fi fost În opt ore de muncă neîntreruptă. - Nu știu Însă dacă nu au abandonat povestea asta după câtva timp, am adăugat. - A, nu pot să cred așa ceva. Păi, cum altfel au ajuns să atingă acel formidabil ritm anual de creștere economică - nouă la sută, parcă, nu-i așa? - dacă au renunțat să mai sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]