5,899 matches
-
are rost să-ți irosești forțele pentru ceva care este contra naturii. Înțelegi ce vreau să spun? Ar fi mare păcat. Vârsta de nouăsprezece sau de douăzeci de ani este foarte importantă în procesul de maturizare și dacă acum te abați de la ceea ce este normal, o să suferi mai târziu. Crede-mă că e adevărat, așa că te rog să te gândești bine. Dacă vrei să ai grijă de Naoko, atunci ai grijă și de tine. I-am promis că o să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu, pentru că am test. — Când se termină? — La două. — Bine. Ce-ar fi să vii cu mine în oraș să bem ceva? — Să bem la ora două? am întrebat eu. — Ca să-ți mai schimbi starea de spirit... pari atât de abătut! Hai cu mine ca să-ți mai transmit un pic de energie! Eu asta aș vrea... să bem ceva și să-mi mai revin și eu. Ce zici? — Bine, hai să mergem! am zis eu, oftând. Te aștept la ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șervețele am udat astăzi? Apa vărsată în bar pare să aibă deodată un sens simbolic - lacrimi deviate. Dar am sfârșit plângând, oricum. Pare destul de grav, continuă Davey, fără să renunțe. —A fost doar un șoc, am susținut încercând să-i abat atenția. De exemplu, cum te-ai simți dacă ai întoarce capul și ai vedea-o pe Jenna stând lângă tine? — Dar nu ar fi ea, subliniază el. —OK, cineva care arată ca ea. Probabil ai dărâma și tu ceva. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care tocmai paginam, bunăoară, la masa din față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale, și se lăsa furat de vreo evocare, având grijă să tragă imediat cortina atunci când vedea că Îl iau prea În serios. Reevoca propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cunosc dintr-ăștia.” „Imbecilul e foarte cerut, mai ales În ocazii mondene. Îi pune pe toți În Încurcătură, dar după aceea oferă material de comentariu. În forma lui pozitivă, devine diplomat. Vorbește În afara paharului când gafa au făcut-o alții, abate discuția În altă parte. Dar nu ne interesează, nu e niciodată creator, colportează, deci nu vine să ofere manuscrise la edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de câine. Vâră bețe-n roatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
regăsit o ediție din a sa Steganographia, hoc est ars pers occultam scripturam animi sui voluntatem absentibus aperiendi certa, Frankfurt, 1606. Arta de a-ți deschide, cu ajutorul scrisului ocult, propriul suflet către persoane de departe. Personaj fascinant și acest Trithemius. Abate benedictin din Spannheim, trăitor Între secolele al XV-lea și al XVI-lea, un Învățat care știa ceva ebraică și caldeeană, limbi orientale ca tătara, având contact cu teologi, cabaliști, alchimiști, În mod sigur cu marele Cornelius Agrippa din Nettescheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l cunoască. În cercul de la Picatrix era cineva care-l pusese pe colonel să dispară, pentru a-l face să tacă, acest cineva Își dăduse seama că Belbo dorea s-o Întrebe pe fată, și o eliminase. Apoi, pentru a abate cercetările, Îl eliminase și pe amantul ei și instruise un turnător al poliției să povestească istoria cu fuga. Așa de simplu ar fi fost, dacă ar fi existat un Plan. Dar oare exista, dat fiind că abia noi aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noastre de tandrețe. În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătându-ne prin subteranele Agartthei, prin piramida lui Isis Dezvăluită, noi intraserăm În Gebura, sefirotul teroarei, momentul În care mânia se face simțită În lume. Nu mă lăsasem sedus, nici măcar pentru o clipă, de gândul Sophiei? Spune Moise Cordovero că Femininul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-au intoxicat grav și au venit în țară să revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind, ne-am trezit în fața unui grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. - Fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta! - He, he, băi sulică, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
neputincioasă în fața unui destin crud, chiar dacă la vârsta aceea habar n-avea ce este destinul. Ar fi fost prea frumos ca să se bucure de viață așa ca până acum. Nu a fost să fie așa pentru că o mare tragedie se abate asupra familiei ei,când viața Paulinei este curmată de o nenorocită comoție cerebrală. Se plânsese ea în ultimul timp de amețeli și de dureri de cap trecătoare, dar nici ea și nici cei din jur n-au dat importanță acestor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
funcții, teoreme, etc.. nu ne înclinăm și spre poezie? — Printre atâtea definiții, logaritmi, ecuații mau au loc versurile? — Poezia și matematica nu sunt chiar atât de diferențiate cum par la prima vedere. De exemplu dacă vorbim despre abatere, ne putem abate de la regulile matematice dacă vrem să rezolvăm o problemă? Nu. Nici în poezie nu ne putem abate de la regulile stilistice. Jonglarea cu noțiunile matematice este un exercițiu benefic pentru mintea omului ca și jonglarea cu imaginile artistice. Deci și într-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
versurile? — Poezia și matematica nu sunt chiar atât de diferențiate cum par la prima vedere. De exemplu dacă vorbim despre abatere, ne putem abate de la regulile matematice dacă vrem să rezolvăm o problemă? Nu. Nici în poezie nu ne putem abate de la regulile stilistice. Jonglarea cu noțiunile matematice este un exercițiu benefic pentru mintea omului ca și jonglarea cu imaginile artistice. Deci și într-un caz și în altul este vorba de o adevărată poezie a minții. De aceea unii matematicieni
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu pick-up încorporat. Nu ne este nouă aminte, acuma, de tractir! Da...? Și Silică...? Silică ce are? E abătut? E bolnăvior? E bocciu? E-n carantină? Nu i-ați pus pempărși? Păi, de ce? Mai nou, prizează somnifere? Etnobotanice? Narcotice? Noi obișnuiam să ne drogăm legal. Hmm... Dar Fratele? E picnit și el? E beteag? S-a molipsit? zice Nae
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii înarmate și Cezărel sucombă cu traheea secționată, ca un pui, în somn, asfixiindu-se în spume și clăbuci, cu propriul sânge! Buletin se avântă curajos, într-o secundă, cu palmele goale, încercând să abată sau să devieze șișul. Șobolanul fentează larg, din bicepși, schimbă lama în mâna liberă, i-o împlântă lui Vălică piraterește, pe sub coaste și o și răsucește lent, satisfăcut, înainte de a i-o smulge nemilos, din carne! Apoi trece de Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care au stat, unele mai stau și azi, la Brăila, de pomană, fiindcă n-au avut ce să încarce. Pierderile se ridică la peste treizeci la sută din valoarea mărfii. Și, vârf la toate, criza financiară, stupidă, care s-a abătut așa din senin, a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luase rămas bun, în cerdac, de la soția lui. Tânărul coborî și dădu mâna cu bătrânii și apoi cu flăcăul, mai înalt și mai spătos ca învățătorul. Când să iasă în uliță, flăcăul spuse fratelui său: ― Ar fi bine să te abați nițel și pe la primărie, că, mi se pare, iar umblă să-i bată pe oameni de pomană jandarmii, iar pe pândarii de la arendașul Cosma i-au și bătut. Doamna Dragoș însă interveni înfricoșată: ― Ba să nu te mai amesteci, Ionel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plătește corect chiria, că nu e haimana, că umblă numai între boieri și, fiind ziarist, mâine-poimâine îl vezi deputat, cum a ajuns și Costel Petrescu, care a fost coleg cu bărbatul ei la școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna Alexandrescu, topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțeles?... Să fiți liniștiți și cuminți, copii, că mă întorc numaidecît! Se uită la jandarm, parcă ar fi vrut să vadă pe figura lui ceva. Fața jandarmului nu spunea nimic. Ieșind în uliță, îi zise mai hotărît: ― Trebuie să ne abatem un minut și pe la casa mea, ca să nu creadă nevastă-mea cine știe ce! Doamna Dragoș se îngrozi văzîndu-l cu jandarmul după el. Începu să plângă cu hohote, apoi să afurisească. Soacră-sa îi ținea hangul. ― Stați, nu mă jeliți, că încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi era peste putință. Își zicea că ar da dovadă de mare nesimțire și cinism dacă, în împrejurările acestea, când toate primejdiile roiesc în aer gata să se abată asupra lui, s-ar mai putea gândi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toată "curtea" lui îi apărea sie însuși mai mult ridicolă decât pasionată. Parcă ar fi înțeles subit că e om bătrân și nu-i șade bine să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o secundă de zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să-l omoare, că nu-i nici o pagubă". Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gândea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. Platamonu însă începu să zbiere îngrozit: ― Iartă-l, Chirilă!... Oameni buni, fie-vă milă!... Măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea a zâmbit; cam observase el că, în afară de prietenia lui Predeleanu, ochii frumoși ai domnișoarei Olga Postelnicu nu sunt chiar străini de asiduitățile tânărului Iuga. Pe Gogu Ionescu l-a întîlnit ieri după-prânz. Și el telefonase la Pitești. Era mai abătut și avea ochii mereu umezi, parcă o presimțire i-ar fi ros sufletul, oricât încerca Eugenia să-l liniștească. Firește, Titu Herdelea își împărțise timpul așa încît să fie acasă la cinci, când trebuia să vie Tanța. A venit foarte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu glas muiat în emoție manifestul cu reformele, lămurind pe graiul poporului ceea ce i se părea mai puțin lămurit. Țăranii ascultară cu capetele goale, cu frunțile încrețite, cu priviri ciudate și nedumerite. ― Rămâneți sănătoși, oameni buni, și să nu vă abateți nici în viitor de pe calea cea dreaptă! strigă Baloleanu sfârșind și urcîndu-se în trăsură. Până la Lespezi, o jumătate de oră, nu mai conteni a scoate în valoare meritele acestor bravi săteni care, în mijlocul furiei incendiare ce a cuprins toată regiunea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și să iasă la marginea uliței. În șanț zări pe Gherghina lui Chirilă plină de sânge și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit, dând să se abată în curtea școlii, care se afla mai aproape. Tocmai când ajunse la poartă, din urmă răbufni o nouă salvă. " Vor să ne omoare pe toți, nu le-ar ajuta Dumnezeu!" își zise cu o undă de bucurie că el totuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]