3,167 matches
-
semenii aceștia, cum mă doare victoria lor asupra singurătății! Soarta le e blândă și frumoasă, visele lor sunt orientate, practicabile și coincid cu realitatea; o simetrie impecabilă regizează destinele acestor oameni. (Râsul tăcut) În loc de liniștea geometriei, predomină un sentiment al abisului; starea de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Râsul tăcut) În loc de liniștea geometriei, predomină un sentiment al abisului; starea de a fi a poetului este "un impas plin de terori". Textele lui Emil Botta tind spre un vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul de virtuozitate fiind terminat, reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de congestionați după care dispăreau În abisul Întunecos...! Era sigur, acest spectacol Îi este cunoscut și, privind la o altă sumedenie de reptile ce se succedau Într-un tempo amețitor, forță memoria pentru a-și aduce aminte. Nu reuși. Cum putea să uite atât de repede...? Dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără Înțeles. Atunci Îi făcu un semn negativ cu mâna În timp ce privirea lui bolnavă Îi cerea Îndurare. Carla Însă, În furia ei oarbă nu Înțelese ori nu vroia să Înțeleagă primejdia de moarte În care Tony Pavone se scufunda În abis cu fiecare secundă consumată!! Se dezlănțui. „De la un timp te porți foarte urât cu mine, recunoști? Te Întreb și mă Întreb. Cu ce m-am făcut vinovată? Dacă nu mai corespund pretențiilor tale,spune...! Eu nu sunt obligată să-ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre ce-i vorba. Avea senzația unor halucinații În timp ce cuvântul „Liber” venea din abisuri de necuprins. Se desprinse din Îmbrățișarea Maistrului, privindu-l neîncrezător. „Vă ține-ți de glume...?” „Departe de mine gândul...!” - ripostă Maistrul de șantier hotărât. „Judecătorul de recurs a apreciat nevinovăția dumitale, anulând decizia instanței de fond! Nu mai Încape discuție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
profesie care-l doreau dispărut din rândurile lor ca nu care cumva Lct. Col. Tudose Ion să-i treacă prin cap să i-a la Întrebări profesionale pe careva din cei prezenți, Tony Pavone intră cu toată ființa lui În abis...! Dar atunci când totul părea pierdut iar el urma să i-a din nou decizia „To be, or not to be...!!”, norocul lui În care-și pierduse Încrederea și care În mod sigur era departe de-al părăsi, Îi veni În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
soluție de compromis, o modalitate de autograficare. Este o imagine puternică, una care obligă. Astfel văzută, poezia nu mai mântuie lumea, pentru că nu mai mântuie nimic. Poezia ca ultimă patrie este o limită a existenței: nu un refugiu, ci un abis. Acesta este sensul grav, apăsător, al poemelor Marianei Codruț. Mariana Codruț, Ultima patrie, poezie, Paralela 45, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Milcovelul și câinele Vrancea. Mera. La doi pași e muntele Răiuț, de unde cică ar fi pornit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
la viață să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
tîrîndu-mă pe sub aceleași furci caudine ale rușinii și urii și singurătății. Sigur, se spune că scriitorul pierde cu fiecare vis povestit câte un cititor, că visele plictisesc într-o povestire, fiind doar o metodă comodă și învechită de punere în abis. Rareori, într-adevăr, un vis este semnificativ pentru celălalt, în plus, scriitorii uzează câteodată de contrafaceri, construiesc visul la calibrul cerut, care să reflecte și să ordoneze realitatea difuză a povestirii, așa cum, dacă pui un capac de stilou în mijlocul unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de spus. De fapt, până în noaptea când am visat ceea ce vreau să vă povestesc, am fost convins că nu există nimic în viața mea care să merite să fie scos la lumină. Deci nu încerc să fac o punere în abis, ci vreau doar să iau lucrurile de la început, pentru că sânt convins că, și în viață, și în ficțiune, începutul dă tonul și în nebunie; îmi amintesc cum a început s-o ia razna un fost prieten al meu. A venit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi important pentru semnificația romanului, ci capacitatea rară a tânărului autor (rămânem, deocamdată, la ipoteza scriitorului Agheev, pentru că, așa cum am spus, nici unul dintre presupușii autori consacrați nu și-a revendicat romanul) de a sonda cu o luciditate dusă la limită abisurile minții și ale sufletului omenesc într-o scriitură care, atingând intensitatea interogației dostoievskiene, urmează liniile unei logici strânse și ale unei forme simple și clare. Îngemănarea aceasta fericită dintre abisal și logic este favorizată de perspectiva dinăuntru a viziunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiar să facă să apară pe un mic ecran imaginile unor întâmplări care se petreceau departe, dar de aici și până la un instrument care să le permită să știe în ce loc exact din lume se aflau, putea fi un abis sau doar un mic pas, și așa ceva nu erau capabili să-și explice. De aceea, clipele care au urmat au fost oarecum stânjenitoare, până când, într-un sfârșit, Marcel Charrière rupse liniștea apăsătoare spunând, în timp ce se apleca să-și mai toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare, avu senzația că se scufundă pe veci într-un abis fără fund. Gacel îl lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele. Lăsă o parte din animale să bea, convins că stomacurile lor erau în stare să digere uleiul fără să se îmbolnăvească, și oricum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Celuilalt e una imaginară. Sandu nu privește numai prin Irina, așa cum remarca Al. Călinescu, ci privește prin toți Ceilalți. Eul își impune abominabila sa dominație asupra Tu-ului, nu mai crește la umbra acestuia, ci îi transmite acestuia spaima de abis. Tu-ul ca nivel dialogic al textului este transformat într-un simplu pol retoric, într-o entitate superfluă. 6. Tehnica scrisului. Antilirism, anticalofilie, sărăcia epicului Anton Holban putea figura la fel de bine ca membru al tribului Marcel, cât și ca membru
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ființării, deoarece «temeiul» (Grund ) nu este accesibil decât ca sens [...]“. Însă, în același loc, urmează ceva ce pare să scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis al lipsei de sens“. Acum, lipsa de sens este profund resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică profund înțelesul lipsei de sens. Întradevăr, unele fenomene pot să apară cu totul stra nii, ca și cum ar trimite către o altă lume. Rudolf Otto invocă la un moment
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintre cele două propoziții („non pudet, quia pudendum est“) nu e neapărat cauzală. Aș spune mai curând 156 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare, mai întunecată și mai presus de celelalte. Legea se adâncește la nesfârșit în sine, ca întrun abis ce scapă oricărei priviri și oricărui semn. O astfel de interpretare, desigur, e posibilă. Numai că iarăși avem de a face cu o certitudine inflexibilă: vidul oricărui sens. Conștiința se fixează iarăși în adevărul unei idei. Nietzsche, la timpul său
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
11, 18, 25, 26, 62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chiar de la primul spectacol, Lebensraum - spațiu vital (Studioul Casandra). La nivel structural, Alexandra Badea concepe spații fizice și virtuale interconectate, care le dau actorilor posibilitatea asumării unor identități multiplicabile, fragmentate și în același timp unitare. Spectacolele regizoarei sunt puneri în abis ale identităților jucate și dejucate într-o rețea performativă care se construiește de fiecare dată sub ochii privitorilor-participanți. Alexandra Badea știe să-și țină spectatorii implicați și interesați de link-urile activate în montaje video-dramaturgice. Senzația de proces live primează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
clipă. Ai păcătui mai mult decât cât ai păcătuit față de mine dacă ai crede că vreo idee preconcepută sau vreo speranță mă îndeamnă a-ți // scrie, nimic, numai singura plăcere pe care o am în minutul în care scriu. Ce abis este sufletul meu și în genere al oricărei femei! Noi punem sufletul pe hârtie. Ce puneți d-voastră bărbații, scumpul meu Eminescu? Ca un adânc cugetător, ca un scrutator al inimei omenești cred că mi-ai putea răspunde. În scrisorile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag și în ce măsură umpli golul acestei vieți neînțelese și cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse și în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambiția cavalerismului încetarea unei corespondențe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]