65,481 matches
-
am în vedere ansamblul de tip cameral. Ne aducem aminte, în compania Orchestrei de Cameră Radio, realizarea ciclului integral al suitelor, al Concertelor brandemburgice bachiene, s-a constituit într-o reușită importantă, experiență ce nu a mai fost atinsă, însă, acasă, alături de Orchestra de Cameră a Filarmonicii bucureștene, cu prilejul realizării concertelor pentru două, trei și patru piane de Bach; ansamblul corzilor a sunat ritmic dar greoi, consistent, puțin diferențiat timbral. Sunt experiențe de pe urma cărora mulți pot învăța. Tot la Ateneu
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba în cărțile ei. Magda, eroina romanului Mai întîi cenușiu, apoi alb, pe urmă albastru, își părăsește soțul după zece ani de căsătorie, fără nici o explicație. Revine acasă după doi ani, ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Narațiunea se structurează în jurul încercărilor soțului de a desluși partea nevăzută și nerostită a vieții Magdei... Romanul următor, Virtuosul, este povestea unui amor imposibil între tînăra contesă Carlotta
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
la gara din Râmnic de tatăl și de mama mea și că acest lucru se întîmpla în noiembrie 1939. Mă văzuse, așadar, pe la opt luni și jumătate, în burta mamei. Așa se explica salutul de întîmpinare. Am mers la el acasă (țin minte că avea un birou minuscul, năpădit de cărți) și am vorbit cîteva ore despre literatură. Firește, în trecere, și despre ai mei, și despre Pompilia Eliade, colegă și prietenă cu Bădescu și cu părinții mei, pe vremuri, apoi
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
Tompa Gabor, ori Livada de vișini a lui Cehov în regia lui Vlad Mugur etc.) S-a instituit astfel un paradox greu de soluționat: pe de o parte, Teatrul e premiat la marile Festivaluri din țară sau din Europa, însă acasă nu-și regăsește publicul "de limbă". Nu spun "de cultură", știindu-se prea bine că teatrul, cinematograful, artele plastice și muzica n-au frontiere. Or, lucrul acesta pur și simplu nu place. Anularea "frontierelor" culturale nu e pe placul grosului
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
trăsături de caracter și de fizionomie în faimosul portret al lui Pomponescu, din Bietul Ioanide (celelalte împrumutate, se pare, de la profesorul Ion Petrovici). Cafeneaua literară a epocii știa că, la o vreme de la apariția romanului, invitat imperios și de urgență acasă la G. Călinescu, Ralea șovăise, bănuind că romancierul voia să-i studieze și alte trăsături pentru o operă viitoare. În realitate, gazda fusese informată de o iminentă arestare a lui Ralea și intenționa să-l ascundă la ea în casă
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
altele mai mari le înlocuiseră. Pierindu-i cheful de odihnă porni atacul și mai furios. Numai că numărul lor în loc să scadă creștea încontinuu. Nici nu mai știa câte doborâse când îl strigă un vecin cu glas ridicat: Părinte, părinte, sunteți acasă? Și neprimind pe dată răspuns dădu buzna în bucătărie zicând: Au năvălit muștele. Ce muște, care muște, îl întrerupse părintele-obosit. Niște muște mari cât nuca părinte. Zău că nu te mint, adaugă el văzând uimirea pe fața acestuia. Popa sfârșit
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
căruțe sanitare trecură pline cu trupuri de oameni către spital. Un monstru se zbătea neputincios sub prelată, în timp ce doi infirmieri îl hăcuiau cu topoarele. Adrian alergă și mai tare. Simțea că-i sar plămânii afară pe gură. Voia s-ajungă acasă. Să se închidă în cămăruța lui. Se simțea fără adăpost. Și monștrii erau mai mari, din ce în ce mai mari. Unii cădeau fără vreo cauză anume. Probabil din cauza mărimii lor, gândi Adrian continuând să alerge. În curtea preotului aceiași mulțime furioasa. Preotul însuși
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
vezi Vatra, nr. 5, '99), în care vorbesc inclusiv de senzațiile mele în procesul scrierii. Într-un cuvînt: fac gesturi! Mă tem de înțepenire... M.V.: Cum, cu ce, cînd scrie Emilian Galaicu-Păun? și ce senzații/trăiri are (atunci)? E.G.P.: Scriu acasă, unde "îmi miroase a mine" (sunt un scriitor olfactiv!); între 4 pereți de cărți. Nu am ore preferențiale (cîndva lucram doar nopțile), fiindcă de obicei trebuie să-mi fac timp (ce expresie!) pentru scris. Scriu cu tot corpul, altfel spus
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
pe cine ați fi vrut să nu-l întîlniți niciodată? Ce relații aveți acum cu colegii de generație din România? E.G.P.: Pînă în 1990 nici nu puteam visa că voi vedea un scriitor român în carne și oase la el acasă, în România. Era important că-i citisem pe foarte mulți, voiam să mă înscriu - prin ceea ce făceam (aveam scrise, de la un cap la altul, Levitațiile) - printre ei. În mai '90 l-am cunoscut pe N. Danilov cu care am rămas
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
foarte mulți, voiam să mă înscriu - prin ceea ce făceam (aveam scrise, de la un cap la altul, Levitațiile) - printre ei. În mai '90 l-am cunoscut pe N. Danilov cu care am rămas prieteni "pă viață". Apoi au venit ardelenii. Eram acasă, în sfîrșit! Dintre marile decepții umane l-aș numi pe A. Păunescu. În vara lui '90 l-am cunoscut la Chișinău. Mai bine plecam pe Marte! Acum, la cca 10 ani de la căderea cortinei de fier, știu că-mi pot
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
de Dumnezeu și de... criticii literari. Marea șansă, însă, a fost N. Manolescu, mentorul lunediștilor. El e ceea ce a fost pentru perioada interbelică un E. Lovinescu, cred. De talentul fiecărui poet nu mai spun nimic - mi-am uitat cîntarul "talent" acasă... M.V.: Cum vă pare antologia lui Alexandru Mușina? Ce (pe cine) ați adăuga și invers, cine n-ar încăpea în antologia generației'80 întocmită de dvs.? E.G.P.: Antologia lui A. Mușina are meritul incontestabil al "primului apel". Că lipsesc mulți
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
suferit în tinerețe pe Marea Neagră când, împreună cu alți șase tineri, a stat în derivă timp de 40 de ore pe o barcă al cărei catarg se rupsese. Ei bine, toți acei tineri, scrie Eliade, au visat continuu: unul se închipuia acasă, pe o bancă în grădină, altul era la Paris, altul cu iubita sau citind dintr-o carte preferată. Acea întîmplare l-a întărit în convingerea că, în paralel cu filmul concret al vieții, noi filmăm un alt univers, al nostru
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
despre cele de mai sus. A fost un succes neașteptat. După conferință, un grup de studenți vietnamezi din sud și de evrei europeni, dintre care unul știa binișor românește, m-au copleșit cu simpatia lor. Mă simțeam între ei ca acasă. A trebuit să mă lupt cu unii care susțineau că americanii ar fi niște aroganți etc., optînd pentru lumea a treia. Blestemul nostru, - a treia! Nu avusesem timp să-i contrazic. Cititorilor le sînt dator cîteva amănunte biografice. Cu Corneliu
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și în Mor să ajung acasă (Portugalia-S.U.A.-Olanda, 1996) prin tribulațiile unei fantome ce suspină după pămîntul natal. În acest mozaic cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca de obicei Carlos Saura l-a avut alături pe
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
continuare - unii până la obsesie - de România. îi interesează soarta ei, dar și propria lor poziție în literatura română. Chiar și cei care își fac un nume în cultura patriei adoptive nu-și găsesc liniștea până nu li se recunoaște valoarea acasă. Este înduioșător - dar și amuzant - să constați, de exemplu, că un autor român din SUA polemizează cu un autor român din Australia în revistele din România. Pe ei îi interesează arbitrajul de aici mai mult decât un eventual succes în
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
la retrospectiva de la Simu. Cînd am ieșit, ploua subțire, copacii de pe acele locuri dădeau coroane sferice cu verde adînc, lucios; pe cerul grisâtre nori subțiri galbeni și violeți. Ne-am agățat de o tînără servantă și am dus-o pînă acasă, lîngă căminul Spiru Haret, o bihoreancă de 26 de ani, chip subțire, ochi mari, flancuri late, spatele picant, picioare albe și nervoase". Reversul e, firește, monstruosul, imaginea bruegheliană copiată după natură fără economie de preciziuni naturaliste: "Un tip foarte interesant
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
altul, ei reprezintă fie trecutul (pe care nu voim a-l ține minte), fie o perspectivă nouă, proaspătă, democratică, europeană (de care ne apărăm, pentru a se păstra competența magistrală veche și, bineînțeles, posturile și fotoliile). "Nu se întorc ei acasă" - declara, cu ani în urmă, un decan de facultate - "pentru că nu-și lasă salariile bune din Occident"... Iată, însă, unii s-au întors "acasă", sperînd să-și regăsească un rol util. Curînd ei au fost nevoiți a face cale întoarsă
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
pentru a se păstra competența magistrală veche și, bineînțeles, posturile și fotoliile). "Nu se întorc ei acasă" - declara, cu ani în urmă, un decan de facultate - "pentru că nu-și lasă salariile bune din Occident"... Iată, însă, unii s-au întors "acasă", sperînd să-și regăsească un rol util. Curînd ei au fost nevoiți a face cale întoarsă: intraseră în țesutul intern de intrigă individualistă care domnește în țară. 2) Bineînțeles, există dorința "să se revizuiască", dar "să nu se schimbe nimic
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
americane îl ușuraseră, altfel decît făcuseră cu Alaska, pe care o cumpăraseră pe cîteva milioane de dolari - aur de la țarul "imbecil", cum îi spunea în 1985 la Irkuțk poetul Sava Filipovici, bunul meu prieten căruia începusem să-i spun ca acasă Filipescu,.. Filipescule!... Chiar! O fi pus el oare la loc statuia ascunsă a celuilalt țar, cuceritorul, despre care se jura, pe malul fluviului Angara, că o va restaura cînd îi va veni lui la îndemînă? Și uite că-i venise
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
Și uite că-i venise. Și mai mult ca sigur că se ținuse de cuvînt. Din timp în timp, mă duceam la șoferul irlandez, după cum aveam să aflu, și, vorbind cu el, tot făceam Si, Si, ca și cum aș fi ajuns acasă. Iar el începuse să mă aprobe în spaniolă, întrebîndu-mă dacă eram cumva mexican, luîndu-mă de mexican, - da' nu era cazu' - și mă întrebase că de fapt de unde sînt. Cînd îi spusesem, el dăduse repede din cap ca atunci cînd te
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
să rămînă substantive masculine, indiferent de sexul scriitorului: "A o prezenta pe Ileana Mălăncioiu "poetă și eseistă" vădește, pe lîngă lipsă de simț al limbii române, lipsă de respect atît față de poezie cît și față de femeie". Fraza pare absurdă aici, acasă, unde aceste forme la feminin s-au înrădăcinat de ani buni și nimeni nu le percepe nici ca greșite, nici ca urîte. Poetă, prozatoare, eseistă, romancieră, pictoriță, sculptoriță, graficiană, regizoare, scenografă ș.a. - sînt cuvinte la fel de normale în limba română actuală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
de puțin indiferente cînd ne referim la lectură. în avion, se citesc ziare și reviste. Mai rar, cărți. Desigur, cititorul de cărți este o pasăre rară în lumea noastră. Călătorul nu citește cărți pe drum și fiindcă nu citește nici acasă. Dar chiar și călătorii care au biblioteci personale (și ar putea spune ca Flaubert: "Eu și cărțile mele, în același apartament, ca un castravecior în oțetul lui") preferă, în călătorie, revistele. Explicația e simplă: iuțeala deplasării moderne îți dă sentimentul
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
hohote de plîns. La Omsk, avionul făcuse o escală lungă. Am dus-o la bufetul aeroportului, am comandat o citronadă și am început să-i vorbesc, după sfatul unui medic de ocazie, - vorbiți-i, spunea el, - numai de lucruri de-acasă. Ce-nseamnă inspirația! Cum știam pe de rost Albatrosul lui Baudelaire, am început să i-l recite: Souvent pour s'amuser les hommes des equipages... etc. Habar n-aveam că Margot era și poetă, o poetă de stînga. Ea încetase
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
numai pentru chirurgie, ci și pentru interniști". Grija față de bolnavi l-a chinuit toată viața și o retrăiește și azi, cînd e pensionar. Viața este chinuită, se destăinuie reputatul chirurg, foarte chinuită, tensiunea sub care trăiești este permanentă. Eram și acasă urmărit de griji. Telefonul a fost un instrument de tortură. De cîte ori suna, mă întrebam dacă nu s-a întîmplat ceva rău în spital. Sau dacă erau bolnavi gravi - și erau mereu - poate sună medicul de gardă să-mi
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
de regulă după câteva zile învelit în cearceaf și cărat de brancardieri la pavilionul de examinare anatomopatologică, adică la morgă pentru ... necropsie. Tudor cel ce plecase ameliorat am aflat că rudele îl luaseră pe semnătură la cererea lui, ca să moară acasă... Noii mei colocatari nu erau nici ei mai norocoși, noaptea trebuind să ne chinuim să dormim cu lumina aprinsă pentru că, parcă programați, prin rotație în fiecare seară trebuia să-i fie câte unuia dintre noi rău și câte o soră
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]