3,053 matches
-
Sud. Aici mi-a incendiat retina și mi s-a cristalizat pentru totdeauna În memorie cel din urmă rest de lume, de spațiu, de cosmos, o linie de aur, găsită cu greu și pierdută Îndată, o rază indirectă, devia tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna august. În a doua jumătate a lui septembrie, cu siguranță, nu mai vedeam nimic, dar faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă privește, iubeam cu toate fibrele din mine Valea aceea a unei Mării, iată, de neuitat prin Însuși numele firului domol de apă galbenă. Petrecusem vreo șapte veri mai mult pe malurile și prin nămolurile ei decît acasă. O singură adiere de gînd mi-a dat fiori după, ce mai!, o viață de om... Pe Ionel Caița nu-l mai Întîlnisem de vreo patruzeci de ani. Îl căutasem În cîteva rînduri traversînd În mașină Răteștii cînd spre Sătmar, cînd de acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sex opus generează În percepția mea lăuntrică Încarnări ale eternului feminin În floare. Pot să stau liniștit de vorbă cu o distinsă doamnă În vîrstă, pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o bandă magnetică mare cît un sombrero. Se descolăcea Înainte iar textul cărții odată cu ea nevăzut dar pretutindeni auzit pretutindeni simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiind pusă sub semnul întrebării. În acest context, un gând rămâne constant pentru orice ființă rațională ce trăiește pe acest pământ: pregătirea în spiritul ocrotirii naturii, începând de la vârsta fragedă a copilăriei. Natura îți oferă pretutindeni frumuseți și candoare-cântecul păsărilor, adierea vântului, susurul apelor, culorile vii și parfumul florilor - care este la îndemâna copiilor din școală, iar noi învățătoarele trebuie să-i învățăm să o vadă cu ochii simțului și ai rațiunii, să o înțeleagă și să o prețuiască. Educația ecologică a
Coronița prieteniei by Inst Bera Mihaela, Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93016]
-
și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de asemenea, că veșmintele îndrăgostiților trebuie să fie neapărat foșnitoare, mâinile - fremătătoare și săruturile - arzătoare. Această aglomerare de frumusețe convențională transformă proza ei într-un kitsch. Termenul de comparație care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
romanul Ulise al lui James Joyce. Din nefericire fluxul de cuvinte din CFR este de o prolixitate monotonă, astfel încât cititorul rămâne nerăsplătit după ce face efortul descifrării lui (operație care, oricum, nu-i reușește decât parțial). Foarte rar apare câte o adiere de poezie în acest discurs obositor: „Ora 7,30, în rapidul Suceava - Mangalia, la Roman am ajuns întârziat și a trebuit luat rapidul, pietriș-fier-argilă-cupru, de neînțeles amestecul de materiale răscolite la calea ferată față de verdele de vegetație, în dreapta eu, în stânga
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Își luase sacul, Închisese cu grijă ușa camerei și ieșise În cea de-a treia curte interioară. Liniștea nopții cădea parcă din Înaltul unui cer plin de stele. Deasupra pădurilor se ivea, Încet, luceafărul de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea spre seară, dar nisipul rămânea cald. Un vânt ușor porni din imensitatea galbenă. Amir ridică mâna În aer, ca și cum ar fi vrut să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul necunoscut fusese ajutat de vânt. Deșertul Gobi era vestit prin ucigătoarele furtuni de nisip care Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul necunoscut fusese ajutat de vânt. Deșertul Gobi era vestit prin ucigătoarele furtuni de nisip care Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă, asemeni adierii care bătea chiar atunci, direcția vântului fusese de la est la vest. Nisipul le intrase În ochi. Dar asta nu explica viteza incredibilă cu care se mișcase luptătorul. La capătul văii, șeful Bordjighin mai descoperi ceva. Scurmă cu vârful cizmei până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Anda Încerca să pună ordine În tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă marinarul de cart. - Câtă vreme galerele de război rămân nemișcate, spuse Morovan, mai e o șansă, dar una foarte mică. Până la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fluidă, nu se zărea aproape nimic. - Misiunea Istanbul a fost anulată din ordinul lui Ștefan, iar decizia a fost aprobată de mine. Catastrofă În țară este momentul În care tot ce ai construit se poate nărui la cea mai mică adiere. Dispariția tatălui tău este un astfel de moment. Alexandru trase puternic frâul. - Dispariția... cum adică?! Ce s-a Întâmplat? Unde? - Îmi pare rău... Mai rău decât Îți poți imagina. Acum aproape o viață, l-am luat pe tatăl tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Unde e? - Speram să nu mă Întrebi... șopti căpitanul. În drum spre casă. Spre Murgeni. Îl duc răzeșii de pe Valea Bârladului, care știu drumurile ascunse prin păduri. -La Murgeni... repetă Erina, cu privirea pierdută. Când?... -Peste trei zile. La apus. Adierea dimineții culcă ușor iarba Înaltă a câmpiei. La o sută de pași, Apărătorii Își pregăteau caii de plecare. Nimeni nu Întreba nimic. Se știa doar că un ultim mesaj venise de la măria sa. Iar acel mesaj era doar pentru căpitan. -Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
neliniște Îi cutreieră pe tânărul care, până atunci, se dovedise un tovarăș plin de voie bună și de inteligență. - Îl vom scăpa, Alexandru... Îi spuse. Ai Încredere. - Știu, măria ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
departe. Sufletul Îi spunea că Întâlnirea e din ce În ce mai aproape. Dar și că tatăl său era bolnav. - Acum ne despărțim, Mahomed. Ne vom vedea, dar... Tânărul se opri, cu ochii ațintiți asupra unei frunze care Începuse să fluture, mișcată de o adiere slabă. Peste dealurile Sucevei Începea să bată un vânt ușor. - Nu... șopti Ștefănel, străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu În acest an... Trebuie să plec. Pe curând, Mahomed! - De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu Înțeleg de ce a declanșat atacul... - Eu Înțeleg. Fiindcă a Început să bată vântul. Pietro Încercă să deslușească cuvintele voievodului, dar nu reuși. Ridică privirile și spuse: - Poate. Dar acum a stat. Alexandru nu mai văzu că fusese doar o adiere de vară care se oprise repede. Linia primilor călăreți turci se apropia vertiginos. Simțea calul alergând Încordat, se gândi că are cele două buzdugane de o parte și de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel de pantomimă lentă. Se lăsă, treptat, milimetru după milimetru, să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să cadă În genunchi. Acea lentă cădere cerea mușchi de oțel În picioare. Alexandru avu impresia că Ștefănel nu cade, ci trage după el o greutate imensă, ca o cortină. Odată ajuns cu genunchii În nisip, tânărul deschise larg brațele. Adierea deveni vânt. Vântul crescu În intensitate. Ștefănel rămânea nemișcat. Dar respirația lui, sau concentrarea lui, sau forța lui interioară produceau un efect inimaginabil asupra naturii. Biciuite de vânt, valurile deveneau mai mari. Spuma lor acoperea deja toată plaja de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cupă de vin. Oaspeții aveau să rămână acolo peste noapte, căci signor Gianluca Fontanelli dorea să cunoască locurile. Alexandru ieși În pridvor, privind cum soarele cobora Încet spre asfințit. Fusese o zi senină și călduroasă, dar căderea serii aducea o adiere răcoroasă. În spatele lui veni Ștefănel. - O nouă călătorie... murmură Alexandru. - Ești nebun, spuse la fel de Încet Ștefănel. Se află la capătul lumii. Și Zidul nu poate fi trecut. - Cum o cheamă? - Midori... - Ce nume ciudat... frumos... În limba română seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la ușă și privise afară, cocotierii unduiau În toate părțile, cu toate că nu se simțea nici o adiere de vânt. Simțea că nu mai e sigur pe picioare, iar pentru o clipă n-a mai știut dacă nu cumva era chiar el cel care se leagănă, și nu copacii. Pisica roșcată cu pete albe, care Își petrecea ziua
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret Înainte să fi lăsat să cadă pe birou numărul din acea zi al cotidianului Harian Rakyat, după ce l frunzărise. În cameră era liniște, iar aerul fierbinte, până și cu obloanele larg deschise. Ventilatorul din tavan abia dacă stârnea o adiere care făcea să fluture ușor paginile ziarului. Titlul articolului de fond era STUDENȚII PROTESTEAZĂ ÎN SĂLILE DE CURS. — Protestează tot timpul, a Întărit ea. Nu-și prea dăduse osteneala să citească. Era prea cald, iar știrile de fiecare dată aceleași
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe sub fâșiile rotitoare ale norilor, mai degrabă un soi de mortăciune cleioasă care i se lipea de piele pe tot corpul, o simțea până și pe pleoape. Umbra săracă din becak nu făcea față acelei agresiuni și nu simțea nici o adiere. I se părea că e strâns tot mai tare de gât. și-a tot mijit privirea, nu se simțea În stare să se confrunte cu imaginea orașului, lucrurile erau cu totul diferite de ceea ce Își imaginase. A trecut un câine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori, privind vitrina vreunei librării de lângă Sorbona, și-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba. S-a dus să vadă casa unde locuise, pe o stradă Îngustă plină de imobile Înalte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]