3,667 matches
-
a te face de râs. * La 27 august 1520, un om scria însă în jurnalul său despre lucrurile aduse din Mexic de emisarii lui Cortes: Niciodată în viața mea n-am văzut ceva care să mă tulbure atât ca aceste admirabile obiecte de artă". Autorul acestei mărturisiri se numea Albrecht Durer. Dincolo de acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină. Paharul de xtabentun mă așteaptă tot plin. Mai există și azi triburi care cred că beția pune
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ia sufletul, s-a izbăvit în ultima clipă lungă cât toate timpurile iluminat de Pantocratorul ce stătea pe boltă deasupra lui, ținându-l în preacuratul fascicol de lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai imaginat în toate detaliile, chiar și lumina de-afară cu frunzele galben-aurii ale toamnei, Taci! Nu-ți permit să te vâri cu pliscul tău ascuțit în gândurile mele cele mai intime, Dragul meu, Nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca aceasta să o scape de grijă. Dar expresia Lisei rămânea neschimbată. La finalul primei săptămâni, lui Ashling îi era clar că Lisa era o conducătoare de sclavi care avea planuri mărețe pentru această revistă. Ceea ce era, din multe motive, admirabil, dar nu și dacă erai persoana care trebuia să pună în aplicare, fără nici un ajutor, ideile Lisei. — Nu are nici un rost să îi rogi pe inutilii ăștia să îl repare, arătă Trix către Gerry, Bernard și Kelvin. Nu ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
însă tot instinctul îi sugerase că mintea lui nu trebuia lăsată nesupravegheată. Avusese chiar impulsul de a pune să fie ucis. Simțea cum dinaintea lui, a împăratului, mintea acelui tânăr rămânea activă și rece, fără să se sperie. Era aproape admirabil, dată fiind condiția lui. Hotărâse să-l lase în viață și să-i dea treburi umilitoare, care aveau să-i dezvăluie adevărata fire. Sclavul cel cult era cufundat în meandrele Villei Jovis. Însă - fiindcă, așa cum spunea Zaleucos, zeii se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pupilă de foc de sub o sprânceană neagră ce se fixează pe mine ca un soare. Ea era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot ce ieșea din gura ei era o bâlbâială, sacadată și dezordonată de jumătăți de propoziții. După trei gafe În trei zece minute, umilința ei era totală și abia mai putea să lege două cuvinte. Surprinzător, Butoiaș s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-o manieră părintească și Îi spuse să nu se Îngrijoreze pentru că asemenea lucruri se mai Întâmplau. Dar ei Îi era ușor să ghicească din zâmbetul jovial și părintesc că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
către Augusto -, cine sunteți?... — Doamnă, sunt Augusto Pérez, fiul răposatei văduve a lui Pérez Rovira, pe care s-ar putea să o fi cunoscut. — Fiul doñei Soledad? — Chiar așa, al doñei Soledad. — Cum să nu, am cunoscut-o bine pe admirabila doamnă. A fost o văduvă și-o mamă exemplară. Felicitările mele. — Mă felicit și eu că datorez fericitului accident al căderii canarului posibilitatea de a face cunoștință cu dumneavoastră. — Fericit! Numiți fericit un accident ca acela? — Pentru mine, da. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să dispară, Augusto simți că valul de foc îi străbătea corpul, inima îi bătea ca un ciocan în piept și capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-am avut mamă, n-am știut ce înseamnă s-o ai până când soția mea, pierzându-și-l pe fiul ei și pe-al meu, s-a simțit mamă a mea. Tu ai cunoscut-o pe mama ta, Augusto, pe admirabila doamnă doña Soledad; dacă nu, te-aș sfătui să te căsătorești. Am cunoscut-o, don Avito, dar am pierdut-o, și acolo, în biserică, mi-o reaminteam... — Ei bine, dacă vrei s-o ai din nou, însoară-te, Augusto, însoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sosi numaidecât. — Uite, unchiule - îi spuse Eugenia -, iată-l pe don Augusto Pérez, care a venit să-mi ceară mâna. Eu i-am dat-o. — Uimitor, uimitor! - exclamă don Fermín -. Uimitor! Vino-ncoace, fata mea, vino-ncoace să te-mbrățișez! Admirabil! — Te miră atât de mult că o să ne căsătorim, unchiule? Nu, ce mă miră, ce mă extaziază, ce mă subjugă e maniera în care s-a rezolvat afacerea asta, voi doi singuri, fără mijlocitori..., trăiască anarhia! Dar e păcat, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
interior, nu-i așa?, pro formula, nu altfel decât pro formula. Căci eu unul știu că vă considerați de pe-acum soț și soție. Și-n orice caz, eu, eu singur, în numele Dumnezeului anarhic, vă cunun! Și e de-ajuns. Admirabil! Admirabil! Don Augusto, de azi înainte casa asta e casa dumitale. — De azi înainte? Ai dreptate, da, așa a fost întotdeauna. Casa mea... a mea? Casa asta în care locuiesc a fost întotdeauna a dumitale, a fost întotdeauna a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-i așa?, pro formula, nu altfel decât pro formula. Căci eu unul știu că vă considerați de pe-acum soț și soție. Și-n orice caz, eu, eu singur, în numele Dumnezeului anarhic, vă cunun! Și e de-ajuns. Admirabil! Admirabil! Don Augusto, de azi înainte casa asta e casa dumitale. — De azi înainte? Ai dreptate, da, așa a fost întotdeauna. Casa mea... a mea? Casa asta în care locuiesc a fost întotdeauna a dumitale, a fost întotdeauna a tuturor fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o colosală stupiditate - Stupidität e cuvântul folosit de el - în rândul învățaților. Și adaugă: „Niciodată oamenii n-au fost atât de proști ca în ziua de azi.“ Și altădată vorbește de partidele prostiei - Parteien der Dummheit -. Expresia „partidele prostiei“ e admirabilă! Și să se mai spună că prusacii sunt lipsiți de simț psihologic! Cert e că Wundt, cu psihologia lui experimentală sau fiziologică - psihologie pură! - nu a descoperit ideea cu partidul prostiei, dar a descoperit-o Treitschke, care a fost tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și nici din universul întreg și din nesfârșitele vicisitudini și calamități ale lucrurilor create nu va rămâne nici urmă, ci doar o tăcere goală și-o liniște atotprofundă vor umple spațiul imens. Și așa, înainte de a fi explicat sau înțeles, admirabilul și înfricoșătorul arcan al existenței universale se va șterge și se va pierde.“ Dar nu, căci o să rămână cântecul cocoșului-sălbatic și susurul lui Iehova cu el; o să rămână Cuvântul care a fost începutul și va fi cel din urmă, Suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră de scriitor”, deși am vocație, mai adăugase Ramses Ferdinand Sinidis, repezindu-se la geamantan, pe care îl deschise, ca să arunce în el cu febrilitate nejustificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
primi oaspeți... sufrageria, frumos proporționată, nu ți se pare?... dormitorul mare... dormitorul pentru musafiri... bucătăria și camerele pentru servitori. Fenimore clipi puțin la ultimele. — O să ai servitori care să locuiască aici? Un majordom și o bucătăreasă-menajeră. Am angajat un cuplu admirabil, domnul și doamna Smith. El a lucrat Înainte la un conte. — Vai, Henry! exclamă Fenimore. Ai urcat pe scara socială - mataforic, ca și literar. El zâmbi satisfăcut și o conduse Înapoi În salon, unde deschise ușile de sticlă, scoțând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pentru prima dată, șirul de cuvinte și propoziții nu tocmai corecte din punct de vedere gramatical părea justificat retoric. Scrise: „SUCCES MAGNIFIC TRIUMFĂTOR FĂRĂ REZERVE FELICITĂRI UNIVERSALE MARI OVAȚII PENTRU AUTOR VIITOR MĂREȚ PENTRU PIESĂ COMPTONII STRĂLUCIȚI ȘI JOCUL LUI ADMIRABIL SCRIU HENRY“. Rezuma perfect sentimentele sale față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la Wolverhampton, unde era programată să joace la Grand, În următoarele șase zile. Henry li se alătură pentru călătoria care, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
triumf, zise el și Îi relată toată istoria. Doar slujnica, bătând la ușă ca să mai aducă niște cărbuni, Îl făcu să Își Încheie narațiunea. Se apropie de fereastră, privind afară, În timp ce Fenimore Îi dădea fetei instrucțiuni privind masa. — O poziție admirabilă, Fenimore, zise el când rămaseră iar singuri. Liniștită, dar nu prea liniștită. — Nu e rea, Îi răspunse Fenimore ridicând din umeri, dar Încep să mă plictisesc de Cheltenham. — „Consumi“ locurile destul de repede, o tachină el blând. — M-am transformat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl anticipase În articolul despre Domnișoara Woolson. Amândoi știau aceasta, iar gândul nerostit dădea naștere unei tăceri jenate Între ei. — Deci te-ai lansat serios și cu bine Într-o nouă carieră. — Știu și eu, nu trebuie, așa cum mă Îndeamnă admirabilul Compton, să zic hop până n-am sărit, dar sper, sper sincer. Am scris deja o a doua piesă... În fapt... dacă nu ți-e prea greu... dacă aș putea să ți-o citesc... parțial... cât sunt aici... Părerea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
procreație, uriașa forță ascendentă care ducea rasa Înainte, spre viitor. Văzu apologia tipărită a lui Symonds ca pe un act nesăbuit, care ar fi putut avea consecințe distrugătoare asupra lui Însuși și a prietenilor lui, iar pe Gosse (un om admirabil, dar al cărui nume Îi evoca mereu o gâscă sau o femeie bârfitoare) ca imprudent, pentru că o punea În circulație. Îi Înapoie exemplarul cât putu de repede, Împreună cu o scrisoare atent compusă, În care Își ascundea adevăratele sentimente În spatele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
corect să Îl oblige să facă o a doua călătorie de la Hampstead la Londra În numai două zile. — Mă gândeam la o friptură de miel? propuse dna Smith. Cu fileu de plătică Înainte. Și o șarlotă cu mere la desert. — Admirabil. Îi semnă comenzile pentru cumpărături și i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ordine convențională. Toate acestea, inclusiv relația ei actuală cu Irving, erau bine cunoscute celor care aparțineau lumii ei, dar Ellen Terry nu făcuse niciodată greșeala pe care o făcea Wilde, de a Încuraja scandalul. Dimpotrivă, se comporta cu o discreție admirabilă și cu o decență exterioară impecabilă, iar Henry, care credea din ce În ce mai cu tărie că numai un sistem elegant și inventiv de minciuni sociale benigne apăra civilizația de la distrugerea cu care o amenințau patimile omenești, o respecta pentru aceasta. Uitase, iertase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
provincii erau indignați că un actor atât de celebru ca el era acuzat de furt și asasinat; dar numeroșii cititori ai ziarelor de după-amiază știau că Gervasio Montenegro era un actor celebru, tocmai pentru că era acuzat de furt și asasinat. Admirabila confuzie era Întru totul opera lui Aquiles Molinari, agerul jurnalist care câștigase un imens prestigiu făcând lumină În misteriosul caz Abenhaldun. Tot lui Molinari i se datora și faptul că poliția Îi Îngăduise lui Gervasio Montenegro să facă această neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apropierea nemijlocită a chipului lui de occidental bărbos, deși, ca să-și aline martiriul, prefera să dea nas În nas cu el În beznă sau la cinematograful Loria. Nobilul regim a legat pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi paraii care Îi rotunjeau portofelul ca pe-un purceluș de lapte. Cu riscul ca vreun cenzor viperin să-l eticheteze de plicticos, el burdușea cu asemenea daruri repetate atât degetele, cât și ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
statistică, orice activitate pur descriptivă sau informativă, presupune splendida și, poate, nesăbuita speranță că, În vastul viitor, niște oameni ca noi, dar mai lucizi, vor deduce din datele pe care le-am lăsat moștenire o concluzie folositoare sau o generalizare admirabilă. Cei care au parcurs cele șase tomuri ale lucrării Nord-Nord-vest de Ramón Bonavena vor fi intuit nu o dată posibilitatea, mai curând chiar necesitatea, unei colaborări viitoare, care să Încoroneze și să completeze opera oferită de maestru. Ne grăbim să avertizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]