3,791 matches
-
turbat. Zefirul aducea cu el amintirea îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă trezeam în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spui ce părere ai despre textul ăsta. Îmi arunc privirea peste text și încerc să i-l desființez cât de politicos sunt în stare, deși Jean-Claude s-a obișnuit de-acum cu stilul meu abrupt. De fapt, îl suspectez că adoră în secret să-i desființez textele, iar asta nu pentru că aș fi eu foarte bună la retorică, ci pentru că probabil e un mod de a se autofelicita că m-a adus în preajma sa, automăgulindu-se. Ascultându-mă, se încruntă și privește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de la niște cartofi. Janet insistă că sunt buni, mama vrea să-i arunce la gunoi, sunt pătați. Ușa de la camera mea e închisă, dar prin pereții subțiri ai blocului vocile se aud de parcă ar fi în aceeași cameră. Încerc să adorm. mă fac din ce în ce mai mică sub plapumă, îl strâng în brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mic, chel, gras, nașul borcănat, ochelari groși, o pată pe timpla stingă. Spre 50, îmbrăcat fără gust și cam jerpelit, cu mătreața pe guler... se vede că nu are mulți bani <maya>: ești imposibil! <vic50>: de ce? Tipul te iubește. Adoră să te audă bilbiindu- te la el. Puțin timid, spiritual, educat... să zicem, ceva cercetător într-un institut de stat <maya>: <vic50>: într-o zi își ia inima în dinți și vine la masa ta. E prima dată cînd îl
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
născuți din dragoste, dar erau pe lume și nenumărați copii zămisliți prin violență ori din Împreunări Întîmplătoare; nu, iubirea nu era o condiție obligatorie; Thomas știa bine că părinții lui nu se iubiseră, ajunseseră chiar să se urască. Dar Îl adoraseră, chiar dacă, mai tîrziu, tatăl se arătase, deseori, nemulțumit de odraslă. De sus, din cer, sau de unde ajunseseră, se gîndeau Încă la el. Nu se gîndeau, pentru că Thomas nu credea În viața de apoi. O inutilă criză de conștiință, și-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În Ingrid; și cîteva dintre femeile pe care le cunoscuse ar fi gustat, fără să știe, din el, născînd fii și fiice care i-ar fi semănat. Neștiutul lor Înaintaș fusese onest. Nu furase, nu omorîse, Își respectase bunica, o adorase, le predase studenților etica. Fusese bun cu animalele. Zburdalnic În tinerețe, dar și unii dintre sfinți - se știa - fuseseră, În junețe, ajunși de păcat. Nu-și Împărțise viața cu nimeni: Nu-mi face nimeni program! Trebuia totuși să fie punctual
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nepotrivite, s-ar fi putut mai degrabă spune. Antonia era convinsă că Jesper Îl stricase pe Thomas, părinții lui Jesper erau siguri că, de fapt, Thomas le făcuse fiul să o ia razna de tot. Nepotul Își iubea bunica, o adora oarecum bolnăvicios, o socotea cea mai importantă ființă de pe pămînt, dar la vîrsta lui de atunci planeta era mică, pînă puțin dincolo de Odense, unde mergea În vacanțe. Dragostea lui pentru Antonia era un semn că știa să prețuiască dăruirea, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Păreri oarecum eronate ; era ceva paralel Între ei, adevărata lor Întîlnire ar fi putut să se petreacă doar la infinit, așa cum geometrii lăsau credulilor impresia că s ar putea Întîmpla cu dreptele echidistante. Nu iubesc... Antonia era nepămînteană, Thomas o adora, nu putea fi pusă În rînd cu nimeni, era un fel de duh, poate aceasta murise de multă vreme și doar imaginația celui tînăr, uneori prea Înfierbîntată sau dornică de un reazem, Îi dădea consistență, formă omenească. Thomas avea un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În pat se luptă doar doi, un bărbat și o femeie, de obicei, uneori chiar trei - și trînte În grup, mai nou, au loc, dar nu se dușmănesc vreunii: nici nu se iubesc; călăreală; apoi beau; epuizați, de cele mai multe ori adorm. Paradisul. Fără violență! Bine, atunci de ce să moară, cîndva, el, tocmai el? I se părea nedrept. Era sănătos, puternic, cîștigase cursa primordială, decisivă - fusese spermatozoidul Învingător În cursa spre uter, Împotriva posibililor săi frați; ivit dintr-o ejaculare necontrolată - aflase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în timp real note secrete despre mine chiar și acest poem, abia terminat zboară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-l roage să dea puțin filmul înapoi, dar nu îndrăznea. Ken îi vorbise totuși de un cazinou și de un motel undeva pe lîngă o rezervație de indieni. Ceva o impresionase cînd Ken adusese vorba despre acești indieni care îl adorau pe Kokopelli. Și care îl pictau pe Kokopelli pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
erau „în coadă de pește”. mama era capabilă, eventual, să accepte un film trist în care un erou exemplar murea la sfîrșit (russell Crowe în Gladiatorul) dar nu accepta nici un final „în coadă de pește”. Chiar dacă, în sufletul ei, îl adora pe marcello mastroianni, îi era imposibil să-l accepte integral în La dolce vita, de exemplu. Și aceasta pentru simplul motiv că nu și-ar fi dorit ca eu să ajung un jurnalist people, afemeiat și aventurier, precum personajul interpretat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că sute, mii, zeci de mii de oameni știau acum totul despre mine, că mă puteau examina ca și cum aș fi fost înfipt într-un insectar - o ființă monstruoasă expusă în toată goliciunea ei, interioară și exterioară. n-am reușit să adorm deși aveam nevoie să-mi refac forțele pentru a pleca în căutarea Domnișoarei ri. m-am răsucit de pe o parte pe alta, m-am forțat să-mi țin ochii închiși, dar auzeam în creier un fel de hohote de rîs
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și iubire. Sf. Petru ne spune că trebuie să fim întotdeauna gata să răspundem orișicui ne cere cont despre speranța care locuiește în noi (cf. 1Pt 3,15). Identitatea noastră de creștini constă în definitiv în efortul de a-l adora numai pe Dumnezeu și de a ne iubi unii pe alții, de a ne sluji reciproc și de a arăta prin exemplul nostru nu doar în ce credem, ci și în ce sperăm și cine este Cel în care ne-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iertați. Desigur, era mult mai greu în acea vreme ca o soră de clauzură să se obișnuiască cu altfel de căi decât i-ar fi fost unui monah precum fratele Marie-Albéric. În viața sa spirituală, fratele Charles citește evanghelia și adoră euharistia. Noutatea și specificitatea nu este doar adorarea euharistică, practicată chiar exagerat în vremea sa, ci lectura personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
inimii. Simion crezu a constata o mare anomalie și zise îngrozit: - E bolnav. Îi bate, cum îmi bate și mie câteodată. - Când n-oi mai fi, urmă Stănică cu glasul stins, vă rog săaveți grijă de Olimpia, pe care am adorat-o, și de fiul nostru. Regret că n-am putut prin muncă sa-i las o situație clară, ăsta a și fost motivul pentru care am insistat atâta să-i faceți Olimpiei foaia dotală... ar fi avut o casă unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te căsătorești cu Otilia? - Da, monșer, cum, nu știi? Văzând însă că Felix se face mai alb la față, Stănică găsi prudent să deplaseze chestiunea. - Așa-s femeile, dragă, nu trebuie să te ambalezi. Uite,Olimpia mea: o stimez, am adorat-o (are, îți spun aici între patru ochi, un corp superb, calități de curtezană excepționale), dar mă plictisește. Îmi taie aripile inițiativei. Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumată, inteligentă. Atunci intră pe ușă o domnișoară sprintenă, foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa și pe dincolo. Dacă știam, nu-i aduceam. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere! Asta e noua generație! Păi, domnule, pe vremea mea fetele erau sfinte! Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta?! Am adorat-o, am cultivat-o, și nu m-am apropiat de ea decât când mamă-sa mi-a încredințat-o cu mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu-i vorbă, intelectuală este și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era privit cu nasul sus. De acum încolo, nu se mai simțea legat de nici o obligație și avea să-și vadă serios de propriul lui viitor. Da, e adevărat că iubise și poate o mai iubea pe Olimpia și că adorase pe Relișor, însă care e scopul nostru în viață, mai presus de sentimentalisme? Să facem fii în dureri (Stănică se gândea, firește, la niște dureri morale), să dăm țării copii pentru apărarea granițelor. Însă nu mai putea fi nici o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cât, sub control și să merg mai departe. Spuneam cu glas tare: "Trebuie să mănînc!", dacă trebuia să mă spăl și corpul, păcălit, o lua într-o parte, iar eu puteam să-mi văd liniștit de treburi. Dacă voiam să adorm, rosteam: "Important ar fi să citesc!" și astfel prezentate lucrurile, în aproximativ trei-cinci minute, reușeam să întind peste mine o pojghiță subțire de somn. Trebuia să mă tund, dacă voiam să mă încalț, trebuia să-mi trag ghetele peste mâini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-însa ucenicele n-ar fi făcut, din când în când, curățenie. Ci împuțită de la mirosul de om înfășurat în bulendrele lui, care nu se mai hotărește o dată să recunoască cum că îmbătrînește. Dar nu adora să facă amor în această încăpere. Acum însă sprințara sa gazdă se trăsese probabil undeva să îmbătrînească, se va întoarce cu toate mirosurile sale normale puse la loc și încăperea va putea fi dinamitată. Dacă nu dinamitată, măcar aerisită. Dădu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cu fruntea pe sâni, te despămîntenești cu tot pământul. Orice-ai face, pentru femeie nu poți avea decât un cult, chiar misogin fiind. Și apoi, adorația are un prestigiu mai înalt cu cât nu se aplică unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci ceea ce ești prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul. După femei alergi din frică de singurătate și rămâi cu ele dintr-o sete egală acelei frici. Căci mai mult decât în orice, în iubire ești putred
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asasin este acela de a nu-i acorda satisfacțiile unui infinit al remușcării. A-l lăsa în viață este a-i acorda libertatea de a ne întrece. Adâncimile răului conferă o superioritate iritantă. Se prea poate ca oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu și o aureolă. Nu e ca și cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și cu care n-ai ce să faci. Încerci zadarnic să te înșeli, dar soarele-l întinde, noaptea-l îngroașă, și crește, crește ca un untdelemn ce zgîrîie pe luciul temerii tale. De unde au clipele atâta greutate? Cum de nu adorm ele în vecinătatea oboselii noastre? Și omului, când îi va răpi Dumnezeu timpul? De-ai fost o singură dată trist fără motiv, ai fost toată viața fără să o știi. Curios cum căutăm să uităm prin dragoste ceea ce nu putem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritului și din parfumul dizolvant al lucidităților crepusculare. Fecunditatea lor este însă departe de a fi echivocă, ea înrădăcinîndu-se în temeliile unei culturi. În clasicism și în romantism, Franța și Germania și-au întins o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele mari de cultură, triumfă un Eros spiritual. Este o oglindire în propriul abis de fecunditate și de iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și Schlegel, Germania s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]