7,836 matches
-
lui, o negare de sine, conștientizarea faptului că trebuie să te separi de rău și să te reîntorci la bine, să dorești redobândirea virtuților pierdute. Prin acest efort interior, persoana sa afirmă pe sine. Atât negarea de sine, cât și afirmarea de sine sunt acte de voință dictate de conștiința vinovăției, dar și de datoria anulării acestei vinovății. Din acest motiv, orice restaurare a ființei morale devine un act strict personal, care depinde de conștiința și de voința persoanei. Nimeni nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sinuciderea lui G. D. trebuie considerată un act moral. Acest caz ne Întoarce la modelul clasic al morții, precreștin, amintindu-ne atât de Socrate, cât și de Cato din Utica, și Seneca. Avem de-a face, În acest caz, o afirmare a persoanei, care Își hotărăște singură destinul, ca moment final al existenței. Este sentimentul de a fi propriul tău stăpân dincolo de mizeriile vieții biologice sau de acceptarea unui sfârșit dezonorant. Nu este numai o sfidare a morții inevitabile, ci este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece dincolo de ele, În registrul spiritualității. Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
felul acesta, morala devine o doctrină despre persoană, iar centrul vieții morale se Întemeiază pe ideea de persoană. În fapt Însă, persoana nu este o idee teoretică sau o normă abstractă, ci ea corespunde plenitudinii concrete a vieții (N. Berdiaevă. Afirmarea și semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o concentrare a lumii, dar totodată și o dilatare a omului În lume. În felul acesta, doctrina umanistă unifică, În planul valorilor sufletești și morale, omul cu lumea, anulând astfel contradicția dintre ele. Persoana este Însă dinamică, Într-o perpetuă afirmare ca devenire. Acesta este Însăși destinul ei, de Împlinire. Spațiul În care persoana există și se afirmă este lumea, dar ea aspiră permanent dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este Însăși destinul ei, de Împlinire. Spațiul În care persoana există și se afirmă este lumea, dar ea aspiră permanent dincolo de aceasta. Tendința persoanei este de a se integra În lumea spiritului. Prin aceasta ea Își caută propria realitate interioară. Afirmarea persoanei Își are Însă, În mod paradoxal, sursa În negarea de sine. A deveni Înseamnă a fi altfel. Orice negare este un act de depășire, atât a sinelui, cât și lumii. Surprinzând acest aspect, pe care-l raportează la destinul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realizarea unor idealuri de perfectibilitate În care este concentrată armonia lumii, de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul creației, care Înalță persoana umană prin realizările sale. Orice creație este un act de Împotrivire, este dorința de afirmare de sine, după cum, În egală măsură, distrugerea este dorința de dominare și acaparare a ceva care Încă nu-ți aparține sau care nu-ți poate aparține, fiind interzis și, prin urmare, inaccesibil. Cele două acte constituie polii oricărei acțiuni psihologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
17Ă Morar V., Moralități elementare, Paideia, București, 2001. INDEX TEMATIC Aspectul tragic al vieții, Ajutorul În Psihologia morală, Acțiunea psihologică, Conștiința, morală, pervertită, Cetatea, ideală, Constrângere, Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desemnează „soția fidelă”, al cărei model mitic este zeița (Dev³, Durg³, Parvatș) care se va arunca În flăcări pentru a asuma și proba fidelitatea față de Ïiva2. Un halo semantic de origine vedică redispune actul „jertfirii” văduvei În zona actelor de afirmare a adevărului (scr. satyakriy³, dar și p³. saccakiriy³), a căror putere e considerată implacabilă, asemănătoare combustiei, și codificată În nenumărate ritualuri 3. Liberalitatea sikhismului a contestat originea sa vedică și a sancționat negativ, de altfel În acord cu poziția recunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vremea”, TR, 1978, 49; V. Pop, „Cultura de fosfor”, CL, 1983, 2; Petru Poantă, „Cultura de fosfor”, TR, 1983, 9; Pavel Pereș, Dans în foișor, SPM, 1984, 28; Codrin Liviu Cuțitaru, „Discursul îndrăgostit”, CL, 1986, 11; Ion Lungu, Avatarurile unei afirmări, RL, 1987, 2; Laurențiu Ulici, Promoția amânată, RL, 1987, 45; Traian Vedinaș, „Mic tratat de miresme”, TR, 1990, 16; Poantă, Scriitori, 50-53; Poantă, Dicț. poeți, 182-184. Ct. C.
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
din Viața sau ca în poemul Războiul, cu infiltrații de tip expresionist: vorbește de o „lume nouă”, exaltând civilizația, dar întrezărindu-i trepidația și haosul, absurdul chiar. Trăsătura dominantă a liricii lui rămâne însă neliniștea metafizică, poetică prin pura ei afirmare, indiferent de densitatea tematică. Ca dramaturg, S. a scris un text antologic, Săptămâna luminată. Subiectul, de inspirație rustic-arhaică, explorează eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule sincretice specifice imaginarului folcloric. Drama (definitivată în 1913, când și
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
Macedonski la G. Bacovia și Ion Minulescu. Al treilea volum este dedicat modernității și vizează evoluția poeziei românești în prima jumătate a secolului al XX-lea. Aici se analizează etapa de „radicalizare a manifestărilor reformatoare” în spațiul „avangardei istorice” și afirmarea unor personalități ale „modernismului moderat” (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu). Deși interpretările și evaluările sunt inegale și, uneori, inconsecvente față de premise, S. realizează reușite schițe de configurare a individualităților poetice (Arghezi, Barbu) pe fundalul și în interiorul „convențiilor” cărora le
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
retrage la un moment dat. Îi succedă, din noiembrie 1988, Mircea Iorgulescu, rubrica numindu-se acum „Poșta literară”. Nicolae Țone realizează consistente convorbiri cu scriitori de valoare. Sunt purtate dezbateri sau organizate anchete pe teme de actualitate, în special privind afirmarea noilor generații de scriitori (de pildă, sub genericul „Cei ce vin”), în speță fiind vizată generația optzecistă. În cadrul unei astfel de dezbateri, în ianuarie 1988, Mircea Martin publică un articol tranșant, în care își exprimă încrederea în tineri, pledează pentru
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
deșert, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC, 1987, 8; Marin Chelu, „Cercuri de aur”, F, 1987, 3; Titu Popescu, „Cercuri de aur”, T, 1987, 6; Ioan Vădan, Ora maturei afirmări, „Pleiade”, 1993, 1; Maria-Elena Ganciu, Lamentarea poetului și a poeziei, ECH, 1993, 6; Mircea A. Diaconu, Melancolii cerebralizate, „Bucovina literară”, 1994, 1; Constantin Cubleșan, Vârste poetice, ST, 1996, 7-8; Ioan Țepelea, O linie a echilibrului și a candorii, „Unu”, 1996
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Anei (n. Drăgan) și al lui Ioan Scurtu, profesor. După absolvirea, ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și pasiunea luptei politice pentru afirmarea idealului național îl determină să se angajeze ca redactor la „Tribuna” din Sibiu. Intrând, însă, în conflict cu unii conducători ai partidei naționale, părăsește Sibiul și ajunge la București, unde va lucra, grație sprijinului acordat de Aurel C. Popovici, ca
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
fi făcut și studii temeinice de limbă, literatură și folclor, căci în 1872, la întoarcerea în țară, devine profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj. Străduințele sale pe plan științific, social sau politic se orientează în direcția afirmării națiunii române. De la catedră propovăduia ideea descendenței nobile a românilor, insuflând discipolilor săi, printre care Petre Dulfu, Virgil Onițiu, Silvestru Moldovan, poate și G. Coșbuc, sentimentul mândriei naționale. Aceleași idei îi însuflețeau și pe membrii Societății de Lectură „Iulia”, pe
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
Aspecte literare (1938). Cea mai importantă contribuție istorico-literară a lui S.-G. o constituie solida și documentata monografie Goethe (I, 1938). Sunt prezentate, în special, momentele biografiei poetului: tinerețea, anii de studii și începuturile literare, perioada avântului și a deplinei afirmări, încununată de creațiile sale reprezentative Goetz von Berlichingen, Suferințele tânărului Werther și Urfaust. Lucrarea debutează cu privirea de sinteză intitulată Imaginea lui Goethe în literatura universală și se încheie cu o amplă bibliografie. Analiza detaliată a operei goetheene urma să
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
o prețuire infinită, o mândrie jubilantă pentru trecutul eroic, pentru arta populară, pentru datinile strămoșești, pentru creațiile de cultură apărute de-a lungul secolelor, o dragoste fremătătoare pentru frumusețea țării. Dorind să vadă literatura angajată în serviciul cauzei naționale, a afirmării valorilor spirituale specific românești, N. Iorga îndemna scriitorii să producă opere organic integrate în tradiția culturală românească. „O literatură - se spune într-un articol din seria Împotriva clevetirilor - trebuie să afirme sufletul unui popor în forme cari corespund culturii timpului
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
SCÂNTEIERI, revistă apărută la Târgu Mureș, ca lunar, între 15 februarie 1938 și august 1940. Redactor-responsabil: Iacob Timiș. Articolul-program, aparținând lui Iacob Timiș, subliniază înscrierea publicației în demersul de afirmare a valorilor românești, caracteristic Transilvaniei interbelice. Dacă în primele numere versurile incluse în sumar sunt semnate Alfred, Lucian, încet-încet gruparea poetică din jurul revistei se cristalizează, poeții care scriu în mod consecvent în S. fiind Lucian Văleanu, Iacob Timiș, Demostene G.
SCANTEIERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289536_a_290865]
-
între contrarii. Această dispoziție structurală ambivalentă, care se opune principiului imobilității, este reprezentată prin principiul vital. Principiul vital include atât normalitatea, cât și anormalitatea, ca forme egal posibile de a fi ale acestuia, specifice „corpului viu”. El este conform principiului afirmării și negării, în care rezidă însăși condiția echilibrului. Acest punct de vedere lărgește considerabil viziunea medicală a omului, deschizând perspectiva unei înțelegeri antropologice a persoanei umane și în perspectiva igienei mintale a normalității și anormalității psihice. J. de Ajuriaguerra susține
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate, orgoliu nemăsurat, posesiunea egocentrică narcisică; ea reprezintă o afectare a lui „a fi”; competiția sau „situația-cheie” se caracterizează prin dorința de afirmare, de dominare, invidie, ură, gelozie, înclinarea către agresivitate; ea este legată de situația ontologică „a face”. Întrucât suferința este axa experiențelor patice ale vieții, punctul de vedere psihiatric trebuie completat cu punctul de vedere moral și filosofic (M. Scheler, M.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
individul se naște și care poartă amprenta tipului caracterial al personalității acestuia. S. Freud pune instinctele la baza vieții psihice, acordând cea mai mare importanță instinctului sexual. A. Adler vorbește despre tendințele sau instinctele orientate către putere, către voința de afirmare și dominare a individului, valorificând în acest sens aspectul lor psihosocial. Ne vom referi, în continuare, la aspectul cel mai important din punct de vedere psihologic, psihiatric și social al vieții instinctive a individului, reprezentat de agresivitate. Aceasta se află
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
la 30 de ani este etapa în care se fac proiecte și propuneri pentru viața proprie; de la 30 la 40 de ani este etapa de „strângere a energiilor” de la 40 la 50 de ani este etapa angajării depline și a afirmării individului; de la 50 la 60 de ani asistăm la crearea unui nou stil de viață personală; de la 60 la 70 de ani este etapa în care se ia hotărârea de a renunța la activitatea profesională; de la 70 la 80 de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]