5,168 matches
-
stocare de grăsimi, grețuri, prolaps al stomacului și al organelor genitale. Tratament • 12VC • 36S • 20V între D11 și D12, 1,5 cun spre exterior • 22V între L1 și L2 (dacă alcoolismul a produs edeme) Căldură plenitudine în intestinul subțire Simptome Agitație psihică, afte, dureri în gât, surditate, dureri abdominale, sete, urină închisă la culoare și uneori urinări dureroase. Tratament • I8 • 5IS în dispersie • 39S (1 cun sub jumătatea gambei, 1 cun în exterior) Foc în ficat Simptome Iritabilitate, înroșirea feței, agitație
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
Agitație psihică, afte, dureri în gât, surditate, dureri abdominale, sete, urină închisă la culoare și uneori urinări dureroase. Tratament • I8 • 5IS în dispersie • 39S (1 cun sub jumătatea gambei, 1 cun în exterior) Foc în ficat Simptome Iritabilitate, înroșirea feței, agitație, comportament coleric, constipație, cefalee temporală, sete, hipertensiune, epistaxis. Tratament • 2F • 3F • 20VB Căldură umiditate în VB Simptome Grețuri, vărsături, dificultăți în digerarea grăsimilor, dureri în hipocondru, sete fără dorința de a bea. Tratament • 12VC • 34VB • 18V Gleră căldură sau gleră
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
temporală, sete, hipertensiune, epistaxis. Tratament • 2F • 3F • 20VB Căldură umiditate în VB Simptome Grețuri, vărsături, dificultăți în digerarea grăsimilor, dureri în hipocondru, sete fără dorința de a bea. Tratament • 12VC • 34VB • 18V Gleră căldură sau gleră foc la inimă Simptome Agitație psihică ce poate duce la delir, palpitații, episoade maniaco-depresive, confuzie, insomnie. Tratament • I8 • F2 în dispersie • 40S • 6Sp sau 7 Si Protocol de masaj în cazul dezechilibrelor energetice în sindromul toxico-maniacal Consecințele toxicomaniei sunt: tulburări de comportament, tulburări de creștere
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
insulină, febră vesperală, dureri lombare, scaune tari, constipație deseori gravă, infecții renale și șocuri renale care pot ajunge până la insuficiență renală totală, spaimă și lipsă de încredere în sine. Tratament • 1R • 3R • 6R • 8F • 18V Dizarmonie inimă/rinichi Simptome Palpitații, agitație mintală, somn perturbat, tulburări de memorie, amețeală, acufene, surditate, spermatoree, febră vesperală, anxietate, tristețe, depresie, rupturi între conștiința corpului și psihism. Tratament • 8I • Yin Tang • 24VG C. Tratamentul Principala cauză a picioarelor umflate este stagnarea: • energiei; • sângelui; • lichidului organic. Semne
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
provoacă intrarea în Yu Zheng. Sindromul dominant ne permite clasarea patologiei. Depresii cu dominanta vid Depresiile de tip vid sunt caracterizate de slăbiciune, introvertire, vulnerabilitate la frig, perioadele de prăbușire fiind mult mai frecvente și mai lungi decât cele de agitație. Pulsul general este lent și slăbit. • Vid energiei renale. • Vid Yang-ului splinei. • Vid sângelui ficatului. • Vid energiei plămânilor. • Vid Yang-ului în inimii. • Vid sângelui. Depresii cu dominanta plenitudine Depresiile de tip plenitudine sunt caracterizate de iritabilitate permanentă sau frecventă, bufeuri
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și slăbit. • Vid energiei renale. • Vid Yang-ului splinei. • Vid sângelui ficatului. • Vid energiei plămânilor. • Vid Yang-ului în inimii. • Vid sângelui. Depresii cu dominanta plenitudine Depresiile de tip plenitudine sunt caracterizate de iritabilitate permanentă sau frecventă, bufeuri de căldură, senzație de agitație internă. Pulsul general este rapid și slăbit. • Blocaj al Qi-ului din ficat. • Glere pe vezica biliară. • Glere pe inimă. Distingem trei nivele de afecțiune : Yu Zheng Biao Dezechilibru autoreglabil cu caracter temporar sau cronic. O îngrijire igieno-terapeutică este benefică. Punctele
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
creierul nostru, care conduce spiritele animale În mușchii ce fac să se coboare pleoapele. ART. 14. Diversitatea existentă Între spirite poate diversifica și traseul lor Cealaltă cauză care participă la conducerea În mod diferit a spiritelor animale În mușchi este agitația inegală a acestor spirite și diversitatea componentelor lor. Căci, atunci când unele din componentele lor sunt mai mari și mai agitate decât altele, ele ajung mai departe În linie dreaptă În cavitățile și În perii creierului și, datorită acestui lucru, sunt
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
priviți acest obiect ca pe o poșetă mai specială; una de dimensiuni sensibil mai mari, care este goală la intrarea în piață și plină cu alimente la ieșire. * Apropo de sacoșe, vreau să vă scutesc încă de pe acum de o agitație inutilă: nu e cazul să căutați produse de firmă; marile case de modă nu s-au implicat în realizarea acestor accesorii gospodărești; dacă vedeți sacoșe D & G ori YSL, să știți că sunt falsuri ordinare. Câteva precizări mai trebuie făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
piesa durează vreo patru minute, dar el era cu mult mai rapid. Avea niște finish-uri de o precocitate înspăimântătoare, nici nu mă mira că nevastă-sa apelase la altul. Recunosc totuși că, în lipsă de altceva, îmi prindea bine și agitația lui sterilă; motorul îi pornea greu și se oprea repede, dar măcar îl învățasem ce-i ăla un preludiu de calitate și mi-l tot oferea în reluare. După ce obosea, trebuia să mă încui în baie și, cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cum e: plăcerea fără pasiune e ca deflația fără excedent de cont curent: are viață scurtă. Relația noastră s-a stins încetul cu încetul: s-a ofilit pe nesimțite, apoi am eutanasiat-o prin înțelegere tacită... Coabitarea noastră stârnise o agitație foarte mare și la trattoria, unde colegii mă priveau ca pe protejata șefului: pe față erau toți numai un zâmbet, dar pe la spate îmi puneau bețe-n roate de câte ori puteau... Constatam cu amărăciune: ce mi-e o multinațională cu trei sute
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Câteodată mă gândesc că sunt propriul meu supraviețuitor, că am depășit de mult felia de timp la care avem dreptul, că sunt un fel de fantoșă caraghioasă (ce perfect redă limba noastră nuanțele penibilului!). Șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (438). De două
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau mai bine la Șanta, să mă fac pădurar”. Tot de aici, din eșecul ipostazei sale esențiale, admirația pentru geniile anonime și „ratate” istoric, pe care le invocă adesea, sau contemplația a ceea ce există fără conștiință, în afara istoriei și în afara agitației unui ego. Orice frustrare a eșecului s-a mutat în beția lui. Iată: „Spectacolul mării te îmbogățește mai mult decât dacă-l predai pe Buddha” (476). Îi scrie lui Jeni Acterian: „De un an și jumătate am călătorit șase luni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
altceva în afară de ceea ce este. „În alte condiții m-aș fi putut întoarce la Rășinari, sau mai bine la Șanta, să mă fac pădurar”, spune într-un loc (6 octombrie 1974 Ă 254). Sau, iată: „șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (11 iulie 1972
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
accepți că viața asta e pură aparență, că în fond e ireală Ă altminteri nu te poți resemna să mori” (I, 337). Să suporți moartea? „Credința în irealitatea lumii nu abolește frica” (I, 80), spune el. În fața morții lui Adamov, agitația oamenilor i se pare ridicolă. „Adamov a devenit indiferent la toate astea” (III, 167), își spune. Apoi încearcă următoarea experiență: „Azi, în pat, am încercat să mă apropii de starea în care se găsește scumpul nostru Adamov. Am închis ochii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
II, 30). Altundeva, amintindu-și de voința de scandal din tinerețe, invocă o „isterie irepresibilă”: „În tinerețe, oriunde mă duceam, îmi plăcea să semăn dezordine. La dineuri, întâlniri, adunări literare, în medii intelectuale sau burgheze, peste tot produceam haos și agitație prin sarcasme sau provocări. Toate astea nu țineau la drept vorbind de o voință premeditată de scandal, ci de o isterie irepresibilă, de o sete de autodistrugere îndreptată spre exterior” (II, 76). Da, probabil că aceasta este explicația cea mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
superficiali. În apetența sa către mortificare, datorată poate tocmai neputinței de a acționa, Cioran își dorește refugiul din fața oricărei angajări: „De ani de zile, singurul meu scop se reduce la acesta: să nu mă mai agit. Ă Să trăiesc fără agitație și aproape fără faptă. / Pentru Heraclit, lumea era «veșnic vie». // țelul meu: să exist pe lângă acest «foc veșnic viu». În afara oricărei fierberi cosmice. Imperativul de a mă răci” (III, 186). Merge până acolo încât își identifică ființa cu această absență
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vreuna trebuie să citesc mai întâi o biografie a lui Napoleon...” (II, 321). Și totuși, există momente în care aceste modele sunt abandonate și Cioran își regăsește ființa și sensul în refuzul de a acționa, de a participa: „Model de agitație zadarnică: Napoleon. Ă Cum i-am putut admira atâta vreme pe cuceritori?” (III, 281). Este momentul în care Cioran descoperă sensul negativității. Astfel, rezumă: „Tânăr fiind, îi iubeam pe Nietzsche, pe Spengler, pe anarhiștii ruși din secolul al XIX-lea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în fond, cât de neașteptat reproșul că oamenii nu aspiră la Dumnezeu și nu refuză să se manifeste. Finalmente, el însuși va refuza să se manifeste, dar ca o consecință nu a contopirii cu Dumnezeu, ci ca un refugiu din fața agitației lumii, consecință a naturii sale sfârtecate de contradicții. Uneori, însă, ieșirea din timp și asumarea insignifianței înseamnă o cucerire a extazului. După ce notează „Ideea de a trece pe pământ fără să lași nici o urmă este, în sine, cât se poate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adâncire în sine până la anularea propriei identități: „Aș vrea să dispar în mine însumi ca un melc sau ca o broască țestoasă, ori să imit mizantropia ariciului” (II, 210). Sunt momente în care marea împlinire constă în renunțarea totală la agitație socială: „Ideea de a trece pe pământ fără să lași nici o urmă este, în sine, cât se poate de exaltantă. În răstimpul în care o gândești te simți mai pur și mai înțelept decât ceilalți” (III, 144). Numai că, împotriva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe gînduri. Dacă le treci cu vederea, nu ai decît să iei de bună agitația cu iz festiv. Nimeni, din cei ai casei, nu se îndoiește că profesorul va fi ales rector și asta, bineînțeles, se cere sărbătorit cum se cuvine. Dar, neplăcuta surpriză, socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele de la Universitate. Sărbătorirea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la masa din sufragerie, își toarnă din cînd în cînd în pahar și se pare că e amuzat; Maria, tot la masă, cu bărbia în palme și-atît; Mihai, înregistrează pe rînd fiecare din aceste puncte ale încăperii; ascunzîndu-și starea de agitație, se îndreaptă de cîteva ori spre ușa de la intrare, o dată vrînd chiar să pună mîna pe clanță; renunță și se întoarce cu un plus de nervozitate și neputință; spre sfîrșitul acestui moment, vine bunica și udă florile) Bunica: (vorbindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se reaprinde și prin draperia transparentă se văd siluetele celor patru vecini așezați în jurul mesei rotunde; în sufragerie, Mihai află așezat pe un scaun situat undeva pe lîngă ușa principală; Alex exersează acorduri rusești(!); Maria și Irina se mișcă, între agitație, oboseală și îngrijorare, prin fața unei ferestre prin care ar putea să vadă cînd se întoarce Val) Maria: (lui Mihai) Sper că nu dormi? Mihai: (cu gîndurile lui) Nu, nu dorm. Maria: Nu m-ar mira. Trebuia să te duci tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ovidiu, așa-i că mă înclin? Așa-i că mă clatin? Crezi că n-o să cad... că o să mă împotrivesc? Oh, Ovidiu..., îți spun numai ție... Mi-e teamă că toată zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt... Mă tem că fac numai puțină gălăgie... Lasă, nu mă încuraja... Hm! Noapte bună..." PARTEA A DOUA (Pe banca din preajma cortului, stau Costache și Marieta; vorbesc cu grijă..., pentru nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu introduceți file în dosar; 5. Întrebați Supraveghetorul în legătură cu orice nelămurire (dă fiecăruia cîte un exemplar din regulament și se retrage la postul lui de observație; imediat se aude pe bandă regulamentul; personajele reacționează la presiunea benzii sonore fie prin agitație pe scaune, fie trîntind dosarele pe masă, fie schimbînd în tăcere priviri între ele) Obiectiv nr.: (după ce se oprește banda) Dom'le, țiuie ceva..., parcă țiuie ceva pe aici... pe undeva... Dosar nr.: (după o pauză) Îți țiuie ție în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întrebare adesea neglijată în administrație este: „Cum poate fi administrată legea în mod înțelept, cu echitate, eficiență, fără fricțiuni” (pp. 482-483); răspunsul la această ultimă întrebare se găsește în independența administrației. „Domeniul administrației este asemenea domeniului afacerilor. El este dincolo de agitația și luptapolitice.” (Wilson, 1941, pp. 493-494) Este văzut ca un domeniu tehnic, ale cărui principii de funcționare trebuie însă atent studiate și implementate. El vorbește astfel despre „sanctitatea” funcției publice, nesupusă partizanatului politic ca garanție pentru eficientizarea serviciului public. „Administrația
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]