6,858 matches
-
care contau era obediența totală de care dădeau dovadă în fața lui. Prelungiri ale propriei voințe. Cine vroia să știe în ce ape se scaldă Kaan, trebuia să-i observe cu atenție gorilele. Erau oglinda lui personală. Iar acum, acestea erau agitate. De când îi veniseră ordinele de rigoare precum și informațiile adiacente de la Comandamentul General al Forțelor Militare Federate, în a cărui subordine directă se afla, Kaan stătuse ca pe jar. Răsucise problema pe toate părțile, făcând planuri peste planuri și chibzuind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
aceste „poezii” despre România. Dar în pofida tuturor, până la urmă, soții Ceaușescu au fost înmormântați creștinește în cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu adus lui Ceaușescu și sunt de părer,e că și prea împușcatului i-ar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aibă mobilul Închis? Era total necaracteristic ei. Și extrem de enervant pentru mine. ― Ok, știi ce? zise Maria. Ești mult prea stresată. ― Ce vrei să fac? Nu răspunde! ― Ok, va răspunde mai târziu. Între timp, ai putea să nu te mai agiți atât? ― Nu știu, Maria, e destul de dificil. Maria râse. ― Îmbracă-te! ― Ce? Nu era deloc În firea ei să fie atât de...spontană. ― La felul În care arăți și te porți, sunt sigură că ți-ar face bine o porție
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de droguri! Tot ce a zis mama a fost „Mmmm?“, după care a continuat să se uite la Ricki Lake și la porcăria aia cu plete lungi și cu parcarea pentru rulote. Da’ știu asta, a adăugat ea. Ce te agiți atâta? — Nu, a spus tata enervat. Nu e o glumă! Nu mă refer la Anna, ci la Rachel! Pe chipul mamei s-a ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica împleticindu-se. Apoi, sub privirile nervoase ale tatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost un soi de balsam pentru eul meu interior. în ciuda faptului că pe bărbații ăia nu-i puteai urni nici măcar cu parul. De fapt, Brigit și cu mine deveniserăm așa de populare încât Melinda a plecat supărată nevoie mare, agitându-și poponețul de copil de șase ani. Curva norocoasă! După câteva secunde, Tamara și-a luat și ea tălpășița. Uitându-te după ea te așteptai să i se frângă bețele alea de picioare în orice moment. —Blonda care conduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și, la prima vedere, n-am văzut pe nimeni care să fie, clar, o vedetă pop. Ce păcat! Așa cum nimeni nu părea desprins din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mare păcat! De fapt, alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și limba. I-am întors spatele, dar Brigit și-a schimbat și ea poziția, proțăpindu-se din nou în fața mea. Ăăă, nu, nu cred, am bolborosit răspunzându-i lui Luke. Vezi tu, eu, ăăă, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am simțit că începe să-mi tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi fost în stare să ucid ca să pun mâna pe un produs care să-mi poată modifica starea de spirit. Orice fel de produs. Nu trebuia să fie neapărat Valium. Mi-ar fi fost suficientă și o sticlă de coniac. Agitată la culme, m-am decis să mă ridic și să mă duc să-l confrunt pe doctorul Billings, să insist să-mi citească chestionarul. Stai jos, mi-a ordonat Celine cu o voce dintr-odată foarte fermă. —Pof...tim? — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră și a spus: — Am nevoie de un bărbat masiv și puternic. Când turma de porcari între două vârste a început să se agite, de parcă era ora mesei la cocină, Misty a ridicat mâna și a zis: — Dar în lipsă de-așa ceva, trebuie să mă mulțumesc cu tine. După care a întins brațul, a aruncat către mine un rânjet, care voia să spună „e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
douăzeci de trompetiști. Era violent de veselă, aducându-ți pe retină soarele, nisipul, Rio, fetele din Ipanema și băieții ciocolatii cu ochi strălucitori. Bărbați cu cămăși cu mânecile cu volane, pălării mari de paie, cravate din șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un invitat. Soneria a sunat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întotdeauna spuneam chestia asta, fiindcă nu era nici un pericol. Eu eram aia săracă, deci tot ceea ce trebuia să fac era să țin pentru mine cei câțiva bănuți pe care-i aveam. Și nici nu încălcam înțelegerea cu Dumnezeu. Ne-am agitat în felul ăsta până noaptea, târziu. Am făcut tot ceea ce se face de obicei în situații din astea. Am ridicat receptorul ca să ne asigurăm că telefonul funcționează. L-am sunat pe Ed și l-am rugat să ne sune înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea bătrân ca să-i mai poarte părinții de grijă. Și mai e ceva... Știu, am întrerupt-o. —A mai fost la Cloisters o dată. Acum patru ani. Știu, am repetat eu cu o voce deliberat liniștitoare. Mama începuse să se cam agite și deja era prea mult pentru mine. Mi-a spus. — Din cauza lui, Philomena aproape c-a avut o cădere psihică, a zis mama cu o voce ascuțită, din care îți dădeai seama că era pe punctul de a izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gol, apoi te oprești brusc. Faci patru pași înapoi și din nou te oprești brusc. Doi pași în direcția inițială, te oprești, apoi o iei înapoi. întorci agitat capul către stânga, apoi, la fel de agitat, către dreapta, după care întorci capul agitat în toate direcțiile. Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De ce se face atâta tam-tam apropo de îngrozitoarele probleme pe care le are Dublinul cu drogurile, m-am gândit furioasă. Cea mai îngrozitoare problemă e cum să faci rost de nenorocitele alea de droguri! într-un final, după ce m-am agitat pe-acolo o oră întreagă, m-am forțat să mă opresc și să aștept. Doar să aștept. Să stau, pur și simplu, la un colț de stradă și să arăt ca și cum aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai puțin de douăzeci și patru de ore, am fost din nou acasă, în apartamentul meu. Unde am aflat că Margaret și Paul veniseră de la Chicago ca să mă ducă la un centru de dezintoxicare din Irlanda. Nu reușeam să înțeleg de ce se agita toată lumea așa. în afară de faptul că mă simțeam de parc-aș fi fost bătută și aș fi înghițit lame de ras și mi-era teamă să nu mor de sete, în rest eram OK. Aproape bine. Nu fusese nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atras de mine“. M-am străduit, rapid, să-mi compun o imagine șic. Dar nu mai aveam aproape nici o haină. Un an și jumătate de salarii la limita supraviețuirii avuseseră grijă de asta. Așa că n-am fost obligată să mă agit prea mult probând haine pentru ca apoi să le arunc de pe mine. N-a fost nevoie să recurg la cârpe aruncate pe podea în timp ce următoarea era extrasă. Eram condamnată să port fusta de blugi lungă și un tricou scurt. Ceea ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcusem ceva ce-mi plăcea la nebunie și-mi savurasem independența. Așa că, până la urmă, balanța se echilibra. Dar acum balanța era pe cale să se dezechilibreze. Jackson dispărea din peisaj. și, sinceră să fiu, și eu cam obosisem să mă tot agit de colo-colo. James fusese o experiență epuizantă, dar, de fapt, cam așa fuseseră toate aventurile mele din ultima vreme. De ceva timp aproape că mă străduiam să mă conving singură că tipul cu care mă văd nu e A) un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
idei - și abia apoi erau înglobați autorul potrivit și scriitorul-fantomă. Era destul de incitant - să clădești conceptul corect, să aduni echipa și să găsești cea mai bună metodă de abordare - iar în felul ăsta, orele zburaseră. Cu toate astea, eram puțin agitată la gândul că trebuia să sun la biroul lui Vivian, pentru raportul de la ora 10:00 - în fond, nu reușisem să mă ocup decât de jumătate din lista pe care Vivian mi-o mitraliase cu o seară în urmă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru copii din țară - ca să-mi aleg cinci cărți. Cei de la librărie fuseseră întotdeauna foarte generoși și ne ajutaseră cu seara de poezie a tatei. Asta ar fi grozav, draga mea, dar ești sigură c-o să ai timp? s-a agitat mama. Abia ai început munca la noul serviciu. De ce nu lași, anul ăsta, totul în seama mea? Nu-mi plăcea să recunosc, dar mama avea dreptate. Nu eram la Grant decât de o lună, dar lista mea de proiecte creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că sunt o prietenă potrivită pentru fiul lor? Nu puteam să îndur mai mult de un atac strivitor pe săptămână, la adresa ego-ului personal- și, mulțumită lui Vivian, îmi luasem deja porția, cu o seară înainte. — N-ai de ce să fi agitată. Mama e absolut încântată că mă întâlnesc cu fiica Patriciei Truman, a insistat Randall. Crede-mă, e cel mai frumos vis al ei devenit realitate. Din scaunul șoferului, Randall mi-a cuprins umerii cu brațul, după care mi-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mă că te sun la ora asta, numai că toată ziua n-am avut nici o secundă liberă, dar am vrut să știi c-o să-ți dau manuscrisul editat până la sfârșitul săptămânii viitoare. Scuze că a durat atât... am fost cam agitată în ultima vreme. — Accept ambele scuze, care oricum nu sunt necesare, dacă vii să bem un pahar împreună, mi-a răspuns Luke. Pe fundal, se auzeau oameni. — Sunt pe Perry Street, destul de aproape de unde stai tu. Vrei să ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
volum, m-a încurajat Luke. — Sper. Mă întristam numai gândindu-mă la asta. I-am dat prosoapele lui Luke, iar el mi-a zâmbit, închizând ușa băii. * * * Oamenii mănâncă supa de piure de unt cu crema de cidru? s-a agitat Harriet. Suzanne, ți-am spus că e o greșeală să servești supă la un bufet - nimeni nu poate să care toate farfuriile și castroanele alea! — Ei, scuze, a cotcodăcit Suz, deși nu arăta deloc cum că i-ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în piesa ultimelor douăzeci și patru de ore. În primul rând, din cauza ei, nu putusem să aterizăm decât abia la 2:00 a.m. Randall se foise teribil. Se ridicase în picioare și se plimbase în sus și-n jos prin avion, se agitase pe ideea că nu putea să se odihnească așa cum trebuie înainte de o săptămână cu un program nebunesc. Ne hotărâsem să ne întoarcem devreme de la Paris, ca să evităm riscul de a ne bloca în trafic în afara New York-ului. Randall trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu o ajuta să umple golul lăsat în viața ei de lipsa de succese din viața lui Henry Wilt. Pe de altă parte, în fantazările lui, bărbatul trăia o viață agitată. Eva însă, care era complet lipsită de imaginație, trăia agitată în realitatea concretă. Se arunca asupra lucrurilor, a situațiilor, a prietenilor noi, a grupurilor și a evenimentelor cu o nepăsare nechibzuită, ce ascundea faptul că îi lipsea forța emoțională necesară să stăruie asupra vreunui lucru mai mult de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]