2,782 matches
-
am mai văzut una mai jegoasă de atât... Dumnezeule, în ce hal arată locul ăsta! E bun pentru poza cu „Așa arăta locul înainte“ din Builder’s Weekly 1. —E destul de curat, zisei eu, fără chef. Doar că e cam aglomerat. —Și încă cum. Se uită în sus, la mobile. —Hmmmm, interesant. Hawkins se ridicase de pe scaun și-l măsura pe Hugo din cap până-n picioare, cu brațele încrucișate și cu picioarele depărtate, ca și cum Hugo ar fi fost adus să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum trebuie, adăugă ea cu regret. Dar trebuie urmate procedurile standard. — Absolut, zisei eu. Bun, atunci te las. Sunt sigură că ai de lucru până peste cap. Îmi zâmbi și-și aranjă ochelarii mai bine pe nas. — Da, sunt cam aglomerată, recunoscu ea. Și vin la prima avanpremieră mâine seară, deci mă grăbesc un pic. Am schițat un semn de „la revedere“ și am luat-o în jos pe scări. Nu era nimeni jos, cu excepția ajutorului electricianului șef, care se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dar în ultimii câțiva ani numai asta văzuse. Oriunde mersese, văzuse necontenit același lucru și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atentă la bărbatul care o conducea. Era un fel de capcană? Sari Aweida o dusese la agresorii săi? Acest om avea să facă același lucru? Se gândi să fugă. Dar unde? S-ar pierde imediat pe străzile astea. Erau din ce în ce mai aglomerate acum, când intrau în souk, în piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
capăt și șirurile de scaune dispuse de-a curmezișul, cu pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre, Mademoiselle și Miss Greenwood) părea aglomerată și mirosea a aer Închis. În stânga mea, una dintre verișoarele cele mai neastâmpărate, o mică blondă vaporoasă de vreo unsprezece ani, cu un păr lung ca Alice În Țara Minunilor și un ten roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acel moment Albastru, verde și portocaliu, uimiți De frumusețea și norocul lor, Peste o stâncă curcubeul s-a lăsat Și-a prins acolo o gazelă demnă. Trebuie să adaug că În timpul acelei ședințe de duminică și a celor următoare, mai aglomerate și mai oribile, mă urmăreau ecourile unor povești de familie pe care le auzisem. În primii ani ai deceniului al optulea, bunicul din partea mamei, Ivan Rukavișnikov, negăsind pentru fiii lui nici o școală particulară pe plac, Întemeiase o academie proprie, angajând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În sfârșit, ușa a cedat. În zorii celei de-a treia zile, la o scurtă oprire, am profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să iau o gură de aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
viteza cu care operasem, m-am uitat spre case și aproape m-a apucat disperarea văzând cât de ocupate erau. Ăsta e un alt lucru de care sunt mândru: abilitatea mea de a alege coada cea mai rapidă la casele aglomerate. Le-am privit înțelept și am dat peste una vizibil mai scurtă decât celelalte și - desigur, acesta este un punct vital al aprecierii mele privind cozile - cărucioarele nu păreau a fi deosebit de pline. M-am îndreptat razant spre ea, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trebuie să mergi până la capăt. Hai, vino, vom privi din spatele lucrării lui Dan Flavin. Hai să mergem, insistă, mergând, cu discreție, pe urmele Sophiei. Sophia alesese pentru Întâlnirea ei secretă cea mai populară galerie din muzeu. Sala era atât de aglomerată, că de-abia o mai puteam vedea. Ascunse de orice privire În spatele uriașului perete multicolor al lui Dan Flavin, nu era nici un pericol ca Sophia să ne observe. O dată ce ne-am văzut acolo În siguranță, am tras cu ochiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de câini pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi trecut prin cap o asemenea inițiativă revoluționară, din cincizeci de guri asudate izbucnea același strigăt de luptă : „Trageeee !...”. Pe de altă parte, am călă torit și în India cu autobuzele și trenurile lor, de zeci de ori mai aglomerate decît ale noastre, și pe călduri și mai mari. Doar că acolo autobuzele nu au geamuri, iar trenurile fie au ventilatoare din metru în metru (la clasa întîi), fie merg cu toate geamurile deschise (la clasa a doua). Pe ei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Un borfaș care, de câte ori dădea peste el, îl jumulea ca pe-un clapon. Mereu, orice încercare de apărare i-a fost zădărnicită, la fel țipetele, așa că Nicu, după ce cântărea situația, ori o lua la fugă, când era în zone mai aglomerate, ori se lăsa buzunărit și umilit. Sandu zis Botosu’, clientul polițailor, era unul din cei prezenți în toate dezordinile din Capitală, și la ultimele evenimente, la manifestările din strada Carol, devastase câteva prăvălii. Cum îl apucă de mână, răsucindu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un foarte bun prieten, i-aș spune că este un mare scriitor. Și călăii se cred justițiari. Aparent, drumurile spre Dumnezeu par foarte aglomerate. Dragostea rămâne cel mai mare producător de deziluzii. Libertatea este o Golgotă autentică, nu turistică. În orice orășel tronează câte un poetozaur. Ne fascinează scaunele înalte. Fiindcă nu intuim genunea de sub ele. Omul nu putea bănui că avatarurile lui pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-se în urma trenului. Între timp stomacul începu să i se revolte și să-și ceară drepturile sale legitime. Setea și-o potolise, dar foamea? Gândul la mâncare îl chinuia din ce în ce mai intens, în special după plecarea trenului. Pe coridorul lung și aglomerat cu ferestrele deschise, zgomotul locomotivei și al roților de fier, ce rulau cu viteză pe șine, acoperea încercările de revoltă ale stomacului. În tren situația era în favoarea lui, nu ca la Biblioteca Centrală de Stat. Acolo, într-o solemnă sală
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și ambiția sa de a reuși, iar asta cât mai repede și mai bine cu putință. Astfel că, fără a mai sta deloc pe gânduri, el intră direct. Locul era de-a dreptul ticsit. Cu siguranță că era mult mai aglomerat, oricum, decât locașul sfânt din vecinătate. Iar lucrul acesta, între paranteze fie spus și pe scurt, nu este deloc o noutate nemaiîntâlnită. Eroul meu, strecurându-se printre mese foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
loc, Gerard decise să revadă întregul traseu, având tot timpul senzația că n-o să se mai poată descurca și deci, n-o să găsească ușa fosei. Așa că descuie ușa din dos, a Casei de Cultură și pătrunse în holul lung și aglomerat de tot felul de obiecte fie aranjate, fie aruncate așa, în viteză, unele peste altele, ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-o prezentase Valy prima oară. Fiind descuiată, ușa se lăsă deschisă ușor. Auzi imediat șoapte și un scârțâit scurt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise să-i răspundă ceea ce credea de cuviință, fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Marrakech, Tunisia, Algeria sau Mauritania, ci acolo în Arabia, aproape de orașul sfânt Mecca, unde orice credincios trebuie să meargă în pelerinaj cel puțin o dată în viață, se spune că ar fi trăit, cu mult timp în urmă, în înfloritorul și aglomeratul oraș Mir, gloria califilor, trei negustori isteți ce adunaseră, după mulți ani de afaceri împreună, o mare sumă de bani pe care au hotărât s-o investească într-un nou negoț... Se pare, totuși, că acești negustori nu prea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului, ca niște minarete, cupole sau domuri ale orașelor În cauză, fără să ofere găzduire permanentă unuia din rasa lui. Conductorul, după cum se și așteptase, era un individ posac. Trenul e foarte aglomerat, spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu un ochi la galeria aglomerată. Dacă merge, se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să aleagă cu grijă. Câteva poșete aproape că i se Îndesară singure În mâini În sala aglomerată, atât de neglijent erau ținute, dar proprietarele lor păreau a fi prea sărace sau prea pierde-vară. Prima categorie va avea doar câțiva șilingi, celelalte, mai mult ca sigur, nu țineau În poșetă nici măcar mărunțiș, ci doar un tampon de pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
José Correcaminos? Probabil că pentru fiecare medicament, albii aduceau o boală. Iar boli nu erau doar tuberculoza și pojarul...; boală era și monstruoasa mașinărie a existenței omenești în plin secol al XX-lea. Boală erau și proletariatul, marile fabrici, orașele aglomerate, fumul, poluarea și milioanele de tone de gunoaie. Și tot boală era și lipsa libertății. O lipsă atât de totală și de absolută, încât milioane de oameni se nășteau, creșteau și mureau fără să știe ce înseamnă să fie liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Raluca. Du-te tu. Eu încă n-am dispoziție pentru așa ceva. Să mă duc singur? Te mai relaxezi și tu puțin. Dacă nu te superi... Nu mă supăr. Bucuros nevoie mare, Doru iese din curte și dispare în traficul, deja aglomerat, din România. Peste patru ore Raluca primește un telefon: Doamna X? Da. Sînteți soția lui...? Da. Soțul dumneavoastră este la Spitalul Județean Bacău. A avut un cumplit accident. Raluca nu poate plînge. Durerea ei n-avea margini. Hai la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]