10,591 matches
-
LUNGU, Alexandru D. (8.IV.1928, Miorcani, j. Botoșani), prozator și dramaturg. Absolvent al Institutului de Artă Cinematografică, secția actorie (1954), L. se va remarca în montări după I. L. Caragiale. Concomitent începe să scrie, mai întâi la revista „Albina” (1958). Debutul editorial are loc în 1960, cu volumul de nuvele Hotar. Nuvela Ploaie curată va fi premiată de „Gazeta literară” în 1964. Prozatorul reprezintă o combinație fericită, având „candoarea moldovenească și umbra de umor regățenesc” (D. R. Popescu). Este
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
Melun ș.a., versuri epigonice în paginile publicațiilor ieșene „Floare albastră”, „Evenimentul literar” ș.a. Mai frecvent colaborează cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu cronici dramatice, articole politice sau despre religie etc. în „Viața literară”, „Curentul”, „Arhiva”, „Albina”, „Lumina”, „Convorbiri literare”, „Sburătorul literar”, „Minerva”, „Convorbiri critice”, „Universul literar și artistic”, „Gorjanul”, „Glasul Argeșului”, „Muscelul”, „Voința națională”, „Zorile Romanațiului” ș.a. De asemenea, își dă concursul la tipărirea revistelor „Calendarul nostru” pe anul 1918 și „Florile dalbe”. Din punct de
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
poetului rus V. A. Jukovski, i-a fost sfătuitor. Era prieten (și rudă) cu Alexandru Hâjdeu, avea legături cu Gh. Asachi, Nicolae Dimachi, Costache Conachi și Mihail Kogălniceanu. Câteva poezii îi apar „desțăratului din Moldova” în revistele și almanahurile vremii: „Albina românească” (1830), „Dacia literară” (unde a inaugurat rubrica de poezie), „Almanah pentru români”, „Foiletonul Zimbrului”, de sub tipar ieșindu-i volumele Povestea povestelor (1843) și Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei (1868). În 1866, când se constituie Societatea
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Filologie a Universității bucureștene. Activitatea sa jurnalistică se desfășoară la „Tânărul scriitor” (șef de secție, 1954-1957), „Luceafărul” (redactor, 1958-1966), „Viața studențească” (redactor-șef, 1966-1974), „Flacăra”, „Tribuna României” (redactor-șef adjunct, 1974-1977), „Urzica” (redactor-șef din 1982). Debutează cu versuri la „Albina” în 1950, iar în volum în 1957 cu Fierul dracului. Poezia lui S. răspunde comenzilor ideologice ale momentului sau urmează formula tradiționalistă, de inspirație rurală. Constante ale volumelor Fierul dracului și Fișă personală (1963) sunt festivismul, stilul direct, retorica patetică
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și alta Despre păcatul originar (De peccato originali); acestea le sînt trimise lui Albina, Pinianus și Melania care, la Ierusalim, încercaseră să obțină de la Pelagius rectificări ale doctrinei sale privitoare la păcatul originar și la har, iar Augustin reia marile direcții de dezvoltare ale controversei; totodată, neobosit, el trimite numeroase scrisori cu instrucțiuni prietenilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să evite mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l aduce la îndeplinire. Chiril conchide că exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să adune lucrurile din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic nu are nevoie, crede Chiril, de interpretarea alegorică pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nazianz (Epist. 2, 44). într-adevăr, Isidor scrie foarte îngrijit, iar epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rînd din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și autorul însuși teoretizează, recurgînd la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgînă ceea ce e util și poate conduce „către filozofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Iosephus, pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Academiei Române, sunt fiii săi. Debutează în 1865 la revista „Aurora română” din Pesta, scriind apoi la „Familia”, ca și Mihai Eminescu, căruia i-a fost prieten și cicerone la trecerea prin Sibiu. Va colabora și la publicațiile de dincolo de Carpați („Albina Pindului”, „Traian”, „Columna lui Traian”, „Revista literară și științifică” ș.a.). O energie deosebită cheltuiește în redacția a două periodice: ziarul „Orientul latin”, editat în 1874 la Brașov de Aron Densușianu (unde semna și cu pseudonimele Narcis și Nouraș), și „Albina
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
Albina Pindului”, „Traian”, „Columna lui Traian”, „Revista literară și științifică” ș.a.). O energie deosebită cheltuiește în redacția a două periodice: ziarul „Orientul latin”, editat în 1874 la Brașov de Aron Densușianu (unde semna și cu pseudonimele Narcis și Nouraș), și „Albina Carpaților”, revistă scoasă în 1877 la Sibiu de Visarion Roman. Susținând cu entuziasm ideea „daco-românismului”, L. afirmă într-o serie de articole politice, social-educative și culturale nevoia abandonării provincialismului și a recuperării adevăratei identități istorice, culturale. În versurile lui, cuprinse
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
lui A. Gallice, secretar de redacție, autor al primului articol editorial și cel mai activ dintre semnatari. S.m.-r. ilustrează astfel mai curând punctul de vedere al lui Gallice, decât pe cel al lui Asachi. Într-un prospect tipărit în „Albina românească” și redactat de Asachi, se anunța un program promițător, subliniindu-se preocuparea redacției pentru „literatura națională” și pentru „productele cele mai însemnătoare a literaturelor străine”, precum și intenția de a face cunoscute „descoperirele științelor, a frumoaselor arte și a industriei
SPICUITORUL MOLDO-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
frumoaselor arte și a industriei”. Asachi ar fi vrut ca noua gazetă să înlocuiască „Dacia literară”, de curând suspendată, dar, din motive necunoscute, el lasă în seama lui Gallice grijile redacției. S.m.-r. republică în primul număr Prospectul apărut în „Albina românească”, însă Gallice dă și un confuz articol introductiv care, în bună parte, era plagiat după Histoire de la Valachie de Mihail Kogălniceanu. Cele mai multe texte sunt reproduse fie după reviste și gazete străine, fie din „Albina românească” sau din „Curierul românesc
SPICUITORUL MOLDO-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
primul număr Prospectul apărut în „Albina românească”, însă Gallice dă și un confuz articol introductiv care, în bună parte, era plagiat după Histoire de la Valachie de Mihail Kogălniceanu. Cele mai multe texte sunt reproduse fie după reviste și gazete străine, fie din „Albina românească” sau din „Curierul românesc”. Gallice este autorul unui articol în care scoate în evidență meritele directorilor teatrului românesc din Iași (C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri și P. M. Câmpeanu) și al unor cronici dramatice referitoare la spectacolele teatrului francez
SPICUITORUL MOLDO-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
profesor de științele naturii la gimnaziul internat de băieți (1851-1852). A condus trupa românească de teatru din Iași, în stagiunea decembrie 1839-martie 1840. Reprezentațiile modeste, oferite în condițiile dificile ale vremii, au constituit obiectul unei polemici violente între S. (în „Albina românească”) și Mihail Kogălniceanu (în „Dacia literară”). Pătruns de spiritul vremii și luându-l ca model pe Gh. Asachi, S. avea preocupări variate - profesor, autor de cursuri și manuale, om de știință și publicist -, fiind interesat totodată de literatură, teatru
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
Gh. Asachi, S. avea preocupări variate - profesor, autor de cursuri și manuale, om de știință și publicist -, fiind interesat totodată de literatură, teatru, folclor. Dintre preocupările literare, nesemnificative sunt poeziile ocazional-omagiale (dedicate lui Grigore Al. Ghica, Lascăr Rosetti), apărute în „Albina românească”, „Zimbrul”, „Jurnalul de Galați”. Povestirea Un vis: cine de ce se teme nu scapă („Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1849) este o satiră la adresa justiției corupte. Pentru repertoriul de teatru, traduce comedia Nepotul răposat de August von Kotzebue, reprezentată
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
culturală o conduce din 1961. Este pensionat provizoriu, pe motiv de invaliditate, în 1965, iar definitiv în 1969. Cu literatură debutează în 1966, la revista „Argeș”, iar prima carte, Ferestre spre azur, îi apare în 1970. A mai colaborat la „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. Consecvent convențională și lipsită de mari pretenții, poezia lui S. rimează marotele unui clasicism de manual. Atemporală încă din momentul publicării, ea oferă totuși, în succesiunea volumelor ce o compun, datele unei perfecționări
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
Întoarcerea în deșert, București, 1969; Elenco, București, 1979. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Pe urmele lui Esculap, „Magazin”, 1965, 427; Ilie Dan, „Asklepios”, IL, 1966, 3; Dragoș Vrânceanu, „Asklepios”, LCF, 1966, 15; Lucian Raicu, „Asklepios”, GL, 1966, 19; Virgil Carianopol, „Asklepios”, „Albina”, 1966, 948; Emil Manu, „Asklepios”, VR, 1966, 4; Ion Biberi, „Asklepios”, R, 1966, 7; Al. I. Ștefănescu, „Asklepios”, „Romanian Review”, 1966, 3; Marian Popa, Asklepios de ieri și de azi, LCF, 1968, 16; Gabriel Dimisianu, „Fanar”, GL, 1968, 16; Nicolae
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
Cântecul gintei latine ș.a.), dansuri populare în costume tradiționale românești. Societatea primea ajutoare din partea unor orașe transilvănene (Deva, Gherla, Năsăud, Zalău, Sibiu, Brașov, Câmpeni, Bistrița, Prundu Bârgăului, Gilău) și din România. Presa acorda atenția cuvenită societății, oglindind diferitele ei manifestări. „Albina”, bunăoară, scria în 1875: „Înainte, junime română, spre cultură și știință, înainte întru deșteptarea conștiinței și mândriei naționale, înainte cu întreprinderi cât mai dese de atari conveniri folositoare”. Un punct de maxim interes era evocarea, în fiecare an, a zilei
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
de o comisie special constituită. Biblioteca S. de L. „I.” a avut inițial șaizeci și patru de volume, iar în 1882, datorită donațiilor, două sute cincizeci. Printre donatori s-au numărat George Barițiu, Grigore Silași, Ioan Bianu ș.a. Numeroase publicații („Transilvania”, „Albina”, „Gazeta de Transilvania”, „Familia”, „Trompeta Carpaților”, „Gura satului”, „Convorbiri literare”, „Foaia scolastică”, „Economul”, „Unirea democratică”, „România literară”) fac, de asemenea, donații. La ocaziile festive membrii purtau o banderolă de mătase tricoloră care avea imprimat numele societății. Emblema, reprezentând „un stejar
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
odihnești de ostenéle”, „ai luat alte ostenéle mai mari” etc. Efectul este incontestabil. Neagoe Basarab continuă demonstrația, izolând un simbol al „osteninței” continue, chemat să sugereze în context hărnicia, mobilitatea, mișcarea fără răgaz, efortul neîntrerupt. „întruchiparea” îi stătea la îndemână - albina. O culege din Fiziolog și o clasifică, asemenea acestui manual medieval de zoologie, dar și de simbolistică, între „păsări”. Nu este exclus ca până la autorul român al învățăturilor să fi ajuns câte ceva din înțelesurile acelei sacralități puse de antici pe seama
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
O culege din Fiziolog și o clasifică, asemenea acestui manual medieval de zoologie, dar și de simbolistică, între „păsări”. Nu este exclus ca până la autorul român al învățăturilor să fi ajuns câte ceva din înțelesurile acelei sacralități puse de antici pe seama albinelor (consacrate Muzelor - zice Proklos, comentând Republica lui Platon), gâze înzestrate cu o „divina mens” (Vergilius) și gata să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
divina mens” (Vergilius) și gata să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de dulcețile florilor nu să poate sătura, nici de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
florilor nu să poate sătura, nici de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea se odihnéște și să răpaosă; încă și alte pasări ale ceriului, toate, și peștii din fundul mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea se odihnéște și să răpaosă; încă și alte pasări ale ceriului, toate, și peștii din fundul mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca nu mi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împotriva proiectului de buget al învățământului. C. Esarcu evidențiază în discursul său că proiectul „lovește în mod grav instrucțiunea și dezorganizează acolo unde nu o izbește direct”. În fața valului de proteste, guvernul este nevoit să renunțe. Ziarele românești din Transilvania („Albina”, „Familia”, „Gazeta de Transilvania”), „Foaia Soțietății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina” salută fondarea asociației, exprimându-și satisfacția față de programul de acțiuni anunțat. În numeroase zone ale țării - „Pe unde a sosit ideea proclamată în capitală a deșteptat entuziasme
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]