3,221 matches
-
vizitează Parisul și Elveția. La Luvru este atras de pânzele marilor peisagiști Ruysdael și Poussin și nu-și poate înăbuși observații de pătrunzătoare și autorizată subtilitate. Face numeroase schițe după Rafael, Correggio, Guercino, Domenichino și Tițian. Impresionat totodată de peisajele alpine, notează: "" Pe scurt, aceste țări sunt mai frumoase decât Țara Galilor sau Scoția"". Din această perioadă datează tablourile :"Pescari pe coastă în bătaia vântului" (în care marea agitată, surprinsă pe viu de o memorie prodigioasă, relevă deja calitățile picturale și instinctul
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
biografi, rupturii legăturii cu Sarah Danby. După ce în 1807, atras de peisajele Tamisei, se mutase la Hammersmith Mall, în 1811 se mută la Sion Ferry House, în Isleworth. În 1812 realizează "Coliba distrusă de avalanșă", proiecție halucinantă a unui dezastru alpin. Grandioasa "furtună de zăpadă" numită " Armata lui hanibal traversând Alpii" îl contrazice și îl confirmă totodată: ""În afara întoarcerii la viziunea apocaliptică, ne aflăm în prezența unei compoziții nu numai răscolitoare, dar în care efectul răscolitor ia un chip cumplit. Spațiul
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
muntos de pe Pământ, situat în Asia Centrală între câmpia Indo-Gangetică (la sud) și Podișul Tibet (la nord). formează o barieră naturală, în special climatică, între deșerturile muntoase ale Asiei Centrale și zonele tropicale ale Asiei de Sud.. Sunt munți tineri, formați în orogeneza alpină. Versanții sudici sunt alcătuiți din conglomerate și gresii, iar cei nordici din gnaisuri, granituri, șisturi cristaline și filite. Munții cei mai înalți din lume cu vârful Everest au luat naștere prin ciocnirea plăcii tectonice indiene cu placa asiatică a podișului
Himalaya () [Corola-website/Science/303899_a_305228]
-
marmora sau gneisurile, peste care s-au suprapus calcarele, în timp ce în regiunea piscurilor s-au suprapus magmatitele ca de ex. riolitul. Prima escaladare a muntelui a fost realizată la data de 3 august 1811 de către Hieronymus Meyer, condus de ghizii alpini Joseph Bortis și Alois Volker. În vorbirea populară a apărut zicala „Fecioara neprihănită a devenit madam Meyer”. Escaladări clasice: La data de 12 iulie 2007 șase recruți aparținând trupelor de munte „RS Andermatt” s-au prăbușit 1.000 m în
Jungfrau () [Corola-website/Science/312030_a_313359]
-
12 iulie 2007 șase recruți aparținând trupelor de munte „RS Andermatt” s-au prăbușit 1.000 m în jos pe ghețarul Rottal; cauza acestui accident mortal n-a putut fi clarificată. Planul de a construi pe munte o cale ferată alpină a fost abandonat. Pe creasta de NE a fost montată o antenă pentru telecomunicații.
Jungfrau () [Corola-website/Science/312030_a_313359]
-
Schilthorn și mai ales Jungfraujoch. Unde se poate ajunge cu trenul, telefericul sau cu autovehicole prin trecătorile Susten și Grimsel. Linia de cale ferată, Montreux-Berner Oberland-Bahn (MOB) face legătura dintre Saanenland și regiunea Geneva. Tot aici se pot întâlni trenulețe alpine ca: Berner Oberland este caracterizat prin existența a mai multor văi care pornesc de la Alpii Bernzi și au căderea spre nord. Toate văile se varsă în Aare care își obârșia în estul regiunii. In nordul regiunii sunt lacurile Brienzersee și
Berner Oberland () [Corola-website/Science/312028_a_313357]
-
La nord se înalță abrupt lanțul Stockhornkette (1422 m). Berner Oberland cuprinde cursul lui Aare cu afluenții săi. O linie trasă din Valea Gental peste localitățile Meiringen, Grosse , Kleine Scheidegg, Sefinenfurgge, Hohtürli, Kandersteg, Adelboden până la Lenk împarte Oberland în zona alpină cu Finsteraarhorn (4'274 m), Eiger (3'970 m), Mönch (4'107 m), Jungfrau (4'158 m) și prealpină a regiunii cu altitudinea maximă de 3'000 m. Văile din Berner Oberland sunt modelate de ghețari, ca de exemplu la
Berner Oberland () [Corola-website/Science/312028_a_313357]
-
schiului. Este una dintre cele mai vechi din Carpații românești, având o istorie destul de zbuciumată. A fost ridicată în 1882 (prima cabană din Bucegi) de către SKV ("Der Siebenbũrgische Karpaten-Verein", Asociația Transilvănenă a Carpaților) în poiana de mai jos de golul alpin, la o altitudine de 1.570 de metri (mai jos de zona numită „La Blide”), aceasta fiind un ultim popas în drumul spre Vârful Omu, dar poate fi și o destinație în sine. Începută la 7 mai 1882, construcția este
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]
-
o nouă cabană, odată cu Drumul lui Deubel, refăcut în această perioadă. În anul 1923 o cumplită avalanșă, pornită dn jgheaburile Bucșoiului, a distrus cabana. N-a mai fost reconstruită pe același amplasament. Resturile adăpostului au fost cărate sus, în golul alpin, fiind folosite la ridicarea unei alte cabane. În anul 1924 aceeași asociație turistică a ridicat „Casa Mălăiești” pe noul amplasament, la o altitudine de 1.720 de metri, la adăpostul Padinei Crucii. A fost mărită în anii 1938 - 1939, iar
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]
-
Roșu, apoi pe bandă roșie (cam 6 ore) sau dinspre Vârful Omu; chiar și în verile caniculare există porțiuni pe care veți întâlni depuneri de gheață și zăpadă Tot de la Mălăiești se desprind trasee de acces spre importante obiective turistice, alpine și de schi din zonele Coștila, Omul, Morarul și Bucșoiul. Familia Stănilă, din Râșnov, a creat primele generații de cabanieri. Primul om ce a avut grijă de acest adăpost a fost Ioan Stănilă (fiul unui cunoscut vânător de urși), râșnovean
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]
-
fost observat până la Altunișania la nord. Leopardul zăpezilor este un reprezentant tipic al faunei munților stâncoși înalți din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Dintre felinele mari, leopardul zăpezilor este singurul locuitor permanent din zonele muntoase. El este un locuitor predominant în zona Alpină, stâncile fără păduri, regiunile muntoase, masivele pietroase, și este des întâlnit în zone înzăpezite. Dar, în același timp, în o mulțime de raioane leopardul zăpezilor locuiește la înălțimi mult mai mici, populând zona unde sunt copaci și tufișuri. Populând centura
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
leopardul zăpezilor locuiește la înălțimi mult mai mici, populând zona unde sunt copaci și tufișuri. Populând centura de sus a munților înalți, leopardul zăpezilor preferă zonele deschise unde sunt platouri mici, pante puțin abrupte și văi înguste, acoperite cu vegetație alpină, care se intercalează cu defileele muntoase, grămezi de pietre și grohotișuri. Culmile, unde de obicei sunt văzuți leoparzii zăpezilor, se diferențiază prin pante foarte abrupte, defilee adânci și aflorimente de roci. Leoparzii zăpezilor pot să apară, de asemenea, în zonele
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
el poate fi întâlnit la înălțimea de 600—700 metri deasupra nivelului mării. În lanțul muntos Kungei Alatau, vara, leopardul zăpezilor se întâlnește foarte rar în regiunea pădurilor de molizi (2100—2600 metri deasupra nivelului mării) mai ales în cele alpine (care sunt la o înălțime de până la 3300 m d. n. m.). În munții Trans-Ili Alatau și Tian-Șan vara leopardul zăpezilor urcă până la înălțimi de 4000 metri și mai mult, uneori iarna coboară până la înălțimea de 1200 m d. n. m. Cu
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
trăiesc caprele și argalii. La înălțimile de 600—1000 metri deasupra nivelului mării, leopardul zăpezilor este obișnuit să trăiască tot anul în pintenii munților. Vara, fiind pe urmele prăzii sale pricipale, leopardul zăpezii urcă până în zona subalpină și în cea alpină. Iarna, când se ridică stratul de zăpadă, leopardul coboară de la înălțimi mai mari la înălțimi mai mici, de cele mai multe ori în pădurile de conifere. Migrații sezoniere sunt destul de stabile, mai ales migrațiile ungulatelor — prada principală a leopardului zăpezilor. În cele mai multe
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Willomitzer la inițiativa lui Sigismund Zois. Cele mai cunoscute lacuri din rezervație sunt Lacul Bled și Lacurile Triglav. Alpii Sloveni au ajutat la dezvolatrea alpinismului, care este unul dintre cele mai vechi și mai populare activități din țară. Înființarea Societății Alpine Slovene a avut un rol important în trezirea conștiinței de sine a slovenilor în timpul ocupării Austro-Ungare. Parcul, de o frumusețe rară, oferă multe activiăți plăcute turiștilor (pescuit, echitație, ski). Se spune că dacă nu mergi la Aljazev Stolp, aflat în
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
localitatea Brig și trece pe lângă un Hospiz (cămin) situat aproape de vârf. Pe partea sudică a trecătorii se află satul Simplon și localitatea de graniță Gondo. Pe teritoriul Italiei urmează localitățile Iselle, Varzo și Domodossola. Pe traseul trecătorii sunt 2 lacuri alpine (Rotelsee, Hopschelsee), iar pe partea sudică se poate vedea vârful Fletschhorn acoperit de ghețari.
Pasul Simplon () [Corola-website/Science/311211_a_312540]
-
statului Alaska, (SUA), cu lungimea de cca. 1.000 km și altitudinea maximă de 6.193 m (vârful McKinley, cel mai înalt din America de Nord). Versanții sunt abrupți, stâncoși, acoperiți cu păduri rare de conifere până la 800 m. Culmile au relief alpin și sunt acoperite de zăpezi veșnice care alimentează numeroși ghețari. sunt un segment din sistemul muntos al Pacificului, care se întinde într-un semicerc, de la Peninsula Alaska până la granița cu teritoriul canadian Yukon. Lanțul muntos este străbătut de "Conducta Transalaska
Munții Alaska () [Corola-website/Science/311256_a_312585]
-
orice infrastructură. Este alcătuit din roci amfibolite și de gnaise. Vârful se află așezat pe cea mai importantă culme secundară ce se desprinde din creasta principală a Munților Godeanu, Culmea Moraru-Gugu, aceasta fiind și cea mai înaltă culme cu pajiști alpine și perspective deosebit de spectaculoase. Culmea este mărginită de văile adânci ale râurilor Șes și Branului. Sub Vârful Gugu se află tăul omonim, lacul Gugu, situat într-o căldare și asociat cu un lac mai mic. Vârful Gugu este singurul munte
Vârful Gugu, Munții Godeanu () [Corola-website/Science/311330_a_312659]
-
secțiunea III - a zone protejate, prevăzută la poziția 2563. Rezervația Biosferei Pietrosu Rodnei este situată în apropierea localităților Borșa și Moisei având suprafața de 3300 ha și cuprinde partea nordică a munților Rodnei. Cele 3300 ha ale rezervației ocupă golul alpin și pădurile de conifere sau amestec din Masivul Pietrosu Rodnei în care se remarcă vârful Pietrosu Mare cu o înălțime de 2303 metri. Limitele ariei Pietrosu Rodnei sunt formate în Nord din formațiunile Culmea Hotarului și Piatra Albă în Est
Pietrosul Mare () [Corola-website/Science/311372_a_312701]
-
Aria naturală înclusă în Parcul Național Munții Rodnei prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice deosebit de pitorești (cascade, lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
privind constituirea unui număr de 13 parcuri naționale printre care și Parcul Național Rodna. Acest ordin a provocat o oarecare confuzie deoarece se refera doar la suprafețele de fond forestier din parcurile naționale, nu și la suprafețele ce conțin goluri alpine. Suprafața actuală este cea stabilită în anul 2002 de către Ministerul Apelor și Protecției Mediului. Din suprafața totală de 46.399 ha a PNMR, 3,300 ha au fost declarate Rezervație a Biosferei în anul 1979. Parcul național se suprapune atât
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Izvorul Albastru al Izei. Munții Rodnei prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Pajiști boreale si alpine pe substrat silicios, Fânețe montane, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Păduri
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Pajiști boreale si alpine pe substrat silicios, Fânețe montane, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]