2,714 matches
-
axiologice autoasumate și recunoscute de cel În cauză. De aceea, nu-mi pot propune să „semăn” cu mine Însumi, ci cu „altceva” sau „altcineva”. Progresul și Împlinirea În plan axiologic sunt incompatibile cu situările uninivelare, tautologice. Modelarea presupune acceptarea unei alterități, care mă Întrece valoric (sau, cel puțin, așa cred eu despre aceasta). Există Însă riscul ca În această devenire și acaparare a trăsăturilor modelului să pierd din vedere distanța care trebuie s-o păstrez față de el. Acapararea totală a unui
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mă poate desființa ca entitate, ca personalitate. Nu toate notele modelului sunt transferabile sau benefice pentru mine, și nu toate trăsăturile mele se lasă modelate În sensul cerut de model. Modelarea este, de fapt, o negociere Între eul propriu și alteritate. Aceasta este un fel de fericită Întâlnire ce cauzează o revelare a unor calități pe care le posed deja, dar care sunt „trezite” abia În timpul căutării, de o regăsire a mea pe drumul către model. Încăpățânarea de a deveni identic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
descoperire și delimitare a eului cultural Nu se poate vorbi de identitate de sine fără raportarea la celălalt sau la evoluția noastră În timp. Suntem ceea ce suntem ca individualitate și prin „lipsa” pe care o căutăm sau o găsim În alteritate. Celălalt este un prilej de descoperire și conștientizare a propriei identități, căci, În căutarea celuilalt, ne deslușim pe noi Înșine, ne dăm seama de ceea ce suntem, sperăm, merităm. Frumusețea existențială ne este dată de celălalt, de miracolul ieșirii din sine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
față de propriile valori, dar și entități atributive, modificabile și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea cu alteritatea poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din alte puncte de vedere. Calitatea relaționării cu ceilalți nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea cu alteritatea poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din alte puncte de vedere. Calitatea relaționării cu ceilalți nu este Întotdeauna precisă, definitivă. Poți foarte bine să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de vedere cultural (oare știm cu adevărat În ce constă cultura lor?), ci anumite comportamente cotidiene care par a fi diferite de cele ale majoritarilor (o anumită „aplecare” speculativă, un anumit „gust” artistic etc.). Exotismul Înseamnă exaltarea unor aspecte despre alteritate, care trădează de fapt o ignoranță crasă. A privi spre celălalt mistificându-l, a valoriza Îndepărtatul sau raritatea, deformându-le În funcție de visuri și fantasme, acestea constituie forme de Întrupare ale exotismului. Tentativa exotică de luare În seamă a celuilalt pare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
conștientizare a diferenței de coduri, de sisteme de valori, de obișnuințe. În legătură cu această distanță necesară, nu trebuie creată iluzia abolirii, ci a temperării, a potențării, a stăpânirii acesteia În limite acceptabile. Nu trebuie avută ambiția transparenței, a „dezgolirii” totale a alterității culturale. Merg spre celălalt nu cu gândul să aflu totul despre el, să intru (spiritual) În el, să devin ca el. O astfel de gesticulație conduce nu la delimitare, ci la... desființare! Raportarea interpersonală și interculturală pune În evidență jocul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și transparenței. Putem, În fine, să arătăm, fără teamă, cine suntem. Dacă În perioada anterioară minoritățile de tot felul erau exagerat și programatic desconsiderate, iar problemele lor erau ascunse „sub preș”, iată că astăzi Învățăm să fim mai atenți față de alteritate, din toate punctele de vedere, cu noi, cu marca majoritară, cu tipicul, cu obișnuitul, chemare pe care o acceptăm și pentru care facem pledoarie. Discursul, ca și comportamentele adiacente ce vizează coexistența, necesitatea contactelor culturale, evidența apartenențelor minoritare s-au
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
regăsire! Deplasările În contextul fizic, sociocultural, al emergenței unor valori străine sunt de o mare eficacitate În comunicarea dintre culturi. Imersiunea corporală, În modurile concrete de viață, În peisaj, În economia existenței celuilalt reprezintă o modalitate de a face din alteritate o parte sau o experiență a vieții personale, intime. Una este să cunoști din cărți, de pildă, istoria și cultura Italiei, și alta e să pipăi, să adulmeci această revărsare spirituală la ea acasă. Una e să exersezi o limbă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Grande sau pe malul lacului Leman?”). Călătorim și din dorința de a ne etala ființa și de a o pune În valoare. E o modalitate de anunțare că și noi existăm, și noi contăm. Prezența noastră are altă greutate În raport cu alteritatea atunci când suntem lângă ea, În balans cu ea. Expansiunea personală primește o altă consistență când se produce În teritoriul (spațial, psihologic, cultural) altuia. Călătorim și pentru a evada din timpul actual, pentru a plonja, prin regresiune, În timpuri și spații
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
intercunoaștere. Trăim Într-o cultură a schimbului În care fiecare este liber (și obligat!) să arate ce este, pentru a fi perceput de celălalt. Pe de altă parte, și celălalt este interesat să cunoască și să se raporteze permanent la alteritatea de lângă el. Este evident că ortodoxia românească stârnește un interes din ce În ce mai mare În spațiul spiritual apusean. În ciuda unei aparente „Înțepeniri” În trecut, Ortodoxia este descoperită de alte confesiuni creștine ca o Biserică ce a păstrat enorm de mult din etosul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Nobel În speranța că, mai apoi, ar lupta din toate puterile pentru a-l merita și a-l obține cu adevărat. Educația profesată prost și excesiv cultivă iluzia că altcineva poate să facă ceva În locul tău, că există permanent o alteritate mai presus de tine care trebuie să vină și să valorizeze ceea ce Întreprinzi, că cineva dinafară trebuie să-ți dea permanent un imbold sau un semn. Or, se știe că nici măcar Dumnezeu nu poate face pentru tine ceea ce trebuie să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
existențiale, schimbări comportamentale neobișnuințe, dar și continuități pe anumite linii, o anumită coerență internă și stabilitate. Calibrarea a două experiențe de viață, a două istorii „paralele” ce vor să se „Întâlnească” presupune o profundă Înțelegere a celuilalt, o preluare a alterității În integralitatea desfășurării ei, a trupului și sufletului unei persoane, a luminilor și umbrelor sale. Asumarea doar parțială a celuilalt (de pildă, numai prin iubirea carnală) e un simplu „punct” (desigur, necesar, dar nu și suficient) pe „linia” acestei noi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și permeabilitate nemăsurată, ci și de punere În formă, conturare coerentă În limitele unui dat spiritual. Când nu mai ești sigur de nimic, totul este posibil. În al patrulea rând, prin educația religioasă se Întărește dorința cunoașterii și a respectării alterității spirituale. Într-o Europă integrată spiritual, avem nevoie de o persoană care se cunoaște pe sine (cu tot bagajul său cultural), se valorizează pe măsură și se relaționează cu Înțelegere și respect față de cei din jur. Conturarea profilului religios al
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a Europei, de reașezări juridice și diplomatice. Procesul de introducere a religiei În școli se poate racorda Încă de la Început la o dinamică ce va marca mult timp continentul nostru, la principii deosebit de necesare lumii actuale, cum ar fi respectarea alterității confesionale, a interculturalismului, a toleranței și respectului reciproc. În cele mai multe cazuri, inițiativa introducerii religiei În școală a revenit clerului, care, prin diplomație, persuasiune și efort, a militat pe căi legislative, politice și personale pentru această resurecție spirituală. Lor li s-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
democratice devin mai evidente, cu atât pot fi degajate fără riscuri demersuri monoconfesionale, cel puțin la Începutul formării religioase, pentru ca mai apoi să se realizeze deschideri către alte confesiuni specifice spațiului comunitar apropiat. Principiile de acțiune ar fi următoarele: respectarea alterității confesionale, cultivarea diferenței spirituale, Încrederea reciprocă, comunicarea și Împărtășirea experienței didactice, unitatea scopului prin diversitatea valorilor și strategiilor, acțiunea În comun. 9.10. E permisă oficierea unei slujbe religioase În școală? Una dintre ipostazele prezenței spiritualității religioase În Învățământ este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
unde cel mort poate vedea din nou lumina zilei. Colossos-ul este însă, totodată, semn al absenței celui mort, al apartenenței acestuia la un altundeva, la o lume de dincolo care rămâne esențialmente diferită. Semn deopotrivă al prezenței efective și al alterității, al diferenței, aflat la răscrucea vizibilului cu invizibilul, el asociază intim piatra și umbra rătăcitoare, marcând prin stela funerară sau prin statuie posibila materializare a insesizabilului psyche. Aparținând sferei eidolon-ului în aceeași măsură ca și imaginea visată, fantoma și apariția
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor, dar și morții. Pornind de la un text precum Moartea privită drept în ochi1, în care Vernant analizează cele trei mari divinități purtătoare de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor, dar și morții. Pornind de la un text precum Moartea privită drept în ochi1, în care Vernant analizează cele trei mari divinități purtătoare de mască, Artemis, Dionysos și Gorgo, ar putea fi inițiată o întreagă discuție despre raporturile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Pornind de la un text precum Moartea privită drept în ochi1, în care Vernant analizează cele trei mari divinități purtătoare de mască, Artemis, Dionysos și Gorgo, ar putea fi inițiată o întreagă discuție despre raporturile măștii cu moartea. Gorgo, figură a alterității radicale, aceea a morții, se înfățișează în întregime ca o mască. Celelalte două divinități mascate, Artemis și Dionysos, sunt divinități ale ținuturilor mărginașe, ale spațiilor nelocuite, ale pământurilor lăsate în paragină, ale pădurilor, ale țărmurilor mării, divinități „ale granițelor, ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Artemis și Dionysos, sunt divinități ale ținuturilor mărginașe, ale spațiilor nelocuite, ale pământurilor lăsate în paragină, ale pădurilor, ale țărmurilor mării, divinități „ale granițelor, ale zonelor limitrofe, ale frontierelor unde apare Celălalt”. Ca și colossos-ul, masca poartă, așadar, semnele unei alterități. Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la mască, indică, observă Vernant, alteritatea extremă, cea a lumii morților de care nu se poate apropia nici o ființă vie. Gorgo se află totuși în relație cu Dionysos, divinitate mascată și zeu al posedării, procedură
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale pământurilor lăsate în paragină, ale pădurilor, ale țărmurilor mării, divinități „ale granițelor, ale zonelor limitrofe, ale frontierelor unde apare Celălalt”. Ca și colossos-ul, masca poartă, așadar, semnele unei alterități. Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la mască, indică, observă Vernant, alteritatea extremă, cea a lumii morților de care nu se poate apropia nici o ființă vie. Gorgo se află totuși în relație cu Dionysos, divinitate mascată și zeu al posedării, procedură rituală în timpul căreia este incarnat Celălalt, adică puterea nevăzută, puterea venită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să ia în posesie trupul (antropologia africană ne-o confirmă și ea). Cu Gorgo, s-ar zice că masca se esențializează, purtând întipărit pe chip reflexul lumii de dincolo, reflex care exprimă, spune Vernant, „groaza cumplită, oroarea inspirată de o alteritate radicală” cu care omul se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu numai moartea, ci și propria moarte. În relația de tragică reciprocitate pe care o are cu Gorgo, eroul tragic nu va fi un învingător, așa cum fusese Perseu, cel ce izbutise să se ferească de puterea privirii sale ucigătoare. Teritoriile alterității sălbatice: moartea și nebuniatc "Teritoriile alterității sălbatice\: moartea și nebunia" Întâlnirea cu Gorgo înseamnă, pentru eroul tragic, o experiență a alterității care îl împinge spre nebunie și/sau spre moarte, cele două fiice ale întunericului în mitologia greacă. Oreste al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
moarte. În relația de tragică reciprocitate pe care o are cu Gorgo, eroul tragic nu va fi un învingător, așa cum fusese Perseu, cel ce izbutise să se ferească de puterea privirii sale ucigătoare. Teritoriile alterității sălbatice: moartea și nebuniatc "Teritoriile alterității sălbatice\: moartea și nebunia" Întâlnirea cu Gorgo înseamnă, pentru eroul tragic, o experiență a alterității care îl împinge spre nebunie și/sau spre moarte, cele două fiice ale întunericului în mitologia greacă. Oreste al lui Euripide, Oreste cel de după crimele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]