7,971 matches
-
în prag: - Ești superbă! Ea se ridică zâmbind și-l privi cu admirație: - Mulțumesc, Și tu arăți extraordinar! - Mergem? O mașină neagră îi aștepta în fața casei, iar un valet le deschise portierele. Se urcară în locurile din spate, iar mașina alunecă pe șosea, în noaptea care începea să se lase. - Bine ați venit!, îi întâmpină Emil cu brațele deschise. - Bine v-am găsit!, spuse Elena zâmbind. - Doamne, ce frumoasă ești! Elena roși până-n vârful urechilor, iar Emil zâmbi jenat atunci când întâlni
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în coapsele lui. Spălându-i șamponul de pe păr și ștergându-i ochii
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
trădare a Regelui, o consecință a slăbiciunii și lașității. Prin această rațiune se explică agățarea de putere, cu orice preț, incapacitatea de a înțelege spiritul de sacrificiu care a fost la baza abdicării Majestății Sale, sub presiune. Astfel de atitudini alunecă în eroare și vor fi reprimate de istorie. Dar, pentru fiecare există un peron de gară pe care va coborî cândva. Avântarea în analiza trecutului trebuie să aibă în miezul zelului grija pentru adevăr, deoarece prin grote nu se poate
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
suveranul indiferent de circumstanțe. Nimeni n-avea voie să insulte o persoană divină. Se iscă o luptă scurtă. Printr-o fentă profitând de furia acerbă cu care Casandru încerca să-l de-a deoparte de lângă țintă acesta se prefăcu că alunecă, se feri de lama acestuia care șuiera ca un șarpe pofticioasă să verse sânge, strânse cu fermitate mânerul sabiei apoi se înălță iar și-l lovi în piept fixându-i lama rece la un centimetru de tiroidă. Generalul se opri
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
există trebuie să poarte un nume - chiar fenomenele, relația, dar aici e o taină cum devin acestea cântec. Poetul înțelege, calm: „Cuvântul pe care-l recunoaște inima / re- gele ei încoronat/ când gândul își încearcă / propria putere de convinge- re/ alunecă în mierea rostirii.“ - iar acest transfer nu se face chiar de la sine, cum găsim în finalul acestui poem: „Numai femeia .../ stăpânește/ cuvântul inimii rege.”( Cuvântul rege). Poetul discută în metalimbaj, pre limba filosoficească, despre muze, acele divinități care sunt în
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
rege). Poetul discută în metalimbaj, pre limba filosoficească, despre muze, acele divinități care sunt în toate, în ceea ce este, în ceea ce va fi și în ceea ce a fost, cum ne spune Homer: fără muze cuvântul ar rămâne rece, nu ar aluneca în mierea rostirii, ar putea să dea viață realului, nu l-ar putea pune în armonia formelor, în corespondențe. Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) nu pleacă din această teorie clasică, ci ajunge la ea pe căi intuitive, lucru extrem de important, care
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Mă grăbesc! Trec prin mulțimea pestriță, gălăgioasă fără să văd, fără să aud. Gândurile mele sunt pline, mult prea pline. În spate, tocmai am lăsat o mulțime de lucruri nerezolvate iar în față mă așteaptă altele. Privirea îmi alunecă pe una din vitrinele ce-mi însoțesc pașii. Observ statura cuiva ce are fularul atârnând inestetic. Duc involuntar mâna la gât, îl aranjez pe al meu. Celălalt, ce parcă mă privește fix, îmi repetă gestul. Nu am timp să mă
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
Onisifor Ghibu”, este la organizarea celei de-a doua expoziții de autor. Pictura Amaliei Crișan se caracterizează prin culori calde reprezentând o sinteză între pictura modernistă și cea specifică viselor copilăriei. Pânza este filigranată cu talent și viziune, dar culoarea alunecă și în tonuri voite de pictură naivă. Amalia Crișan este o adeptă a pictorului și graficianuluu germano-elvețian Paul Klee, un participant la cabaretul „Voltaire” de la Zurich din 1917, care lansat manifestul avangardist „Da-Da”, de la care s-a inspirat și
AMALIA CRIŞAN-FETIŢA MINUNE A PICTURII CLUJENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352501_a_353830]
-
ceară s-au mai topit fiorii Din mintea ta de sculptor s-au amăgit apusuri Am înghițit lumina, am sărăcit și norii Cu ale noastre buze am sfârtecat răspunsuri Cu degete de luna ți-am căutat tandrețea Pe ochii tăi alunecam în cer Sorbeam din nemurire, adesea, frumusețea Și tresăream în brațe-ți ca un copil-aster Rămas-am fără mine când vocea ta pălit-a În buba ciumănoasă, într-un puroi abject În boala rătăcită iubirea doar rănit-a Și-a-ncremenit în
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
din American de Nord care necesită asistență și ajutor...” A intervenit și d-na Lia Lungu (jurnalistă și interpretă a cântecului popular), la o discuție pe marginea problematicii ridicate de populațiile de țigani din România. După aceea, tematica discuției a alunecat pe panta polemicii ridicate în jurul activității ICR din New York, moment în care scriitoarea Mirela Roznoveanu, intervenind pe neaștepate la discuție, a exclamat: „sunt scriitor, profesor universitar și fost jurnalist român, sunt aici de 20 de ani... Ceea ce se întâmplă la
VIZITA MINISTRULUI DE EXTERNE AL ROMANIEI IN STATELE UNITE ALE AMERICII de NICHOLAS BUDA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350481_a_351810]
-
peste lucruri, zburăm ca două păsări, în acestă cursă trâmbițele frigului sunt aceleași peste tot, cuvintele-rubini de sânge tac în buza amurgului, pe sânii tăi strălucește marmora în haite de lumini, parcă am fi într-o procesiune de nimfe care alunecă-n oglinzi sparte, scene bucolice cu cerbi care se-adapă în lacuri de argint, fântâni cu ugere de izvoare din care țâșnesc vise, soare-apune pe un destin care cade-n ruină, se stinge polenul luminilor și-nvăluie șerpește luna ca pe
VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350548_a_351877]
-
se va simți pregătit, dar niciodată nu a dat înapoi chiar și când s-a dus la întâlniri mai grele, așa că s-a ridicat de pe soclul statuii marelui poet și s-a pornit la drum. Traversând strada în fugă a alunecat pe gheață, bagajul din mână i-a căzut peste picior lovindu-l și pierzându-și echilibrul s-a prăvălit cu toată greutatea peste piciorul accidentat. A auzit osul cum s-a rupt și nu s-a mai putut ridica de
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune acccederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la suflet/ din toate părțile”. Condiția fatală a omului este subliniată de scindarea tragică
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
neobișnuit și urmărise atent reacțiile subiecților. Fuseseră catastrofale! Au abandonat imediat, se putea spune, cu voluptate, metodele gândirii carteziene, preferând să se refugieze, pentru căutarea unui răspuns, în zona miturilor, a minciunilor și a născocirilor plăsmuite de mințile lor aberante. Alunecaseră apoi, aproape imediat, într-un emoțional lipsit de orice urmă de logică, însă cu un uriaș potențial agresiv. Jalnic! Mai ales că subdezvoltații din carceră privind pe hublourile electronice făceau un haz dezgustător, bine întreținut cu alcool. În zadar comandantul
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
subtil dintre confesiunea plină de sinceritate și măiestria interesantă a registrului liric creează o atmosferă de luptă permanentă cu sinele. Fiecare poem se afirmă, țîșnește vulcanic și impetuos, înclinarea spre revărsarea unei revolte dulci-amărui silește versul să se supună. Condeiul alunecă ușor și interferează cu miezul viu al unui nucleu rezistent. Semne de întrebare, puncte de suspensie, deschid unghiuri de vedere neașteptate multiplică posibilitățile de interpretare și măresc interesul pentru discurusul liric. Admirabil este și jocul abil organizat între inspirație și
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
poate. În prim-planul analizei semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două adaosuri, ne vorbesc, aidoma arcadelor, de insomnie, de evadări în
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
Din primele clipe, am simțit un fel de amorțire care pusese stăpânire pe falangele degetelor mele ce butonau tastatura calculatorului. Cum poate fi un bărbat, altfel decât încântat, de o asemenea cunoștință? Pe zi ce trecea, conversația a început să alunece de la generalități la lucruri mai personale, mai intime. Ne-am povestit unul altuia viețile, ne-am împărtășit gândurile și dorințele, am descoperit că avem gusturi comune în materie de muzică, literatură, sau filme, ne făcea o deosebită bucurie să conversăm
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
ei ceda dorinței nestăvilite de îmbrățișare, de apropiere. Îi simțeam vibrația mușchilor de la picioare. Se lăsă ușor pe patul larg, așezat între cele două corpuri de dulapuri legate între ele printr-o vitrină plină cu bibelouri și porțelanuri. Corpul meu alunecă alături, cuprinzându-i sânii cu mâna, frământându-i cu mișcări circulare mameloanele. Proeminențele sfârcurilor au început să se întărească, semn că senzațiile erau de plăcere și dorință. Mă cuprinse cu mâna pe după gât și-mi mângâie părul de pe ceafă. Din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
de viață, gesturile sunt mai cuminți, mai pudice, mai raționale, dar de unde! Și ea se comporta ca o femeie tânără și plină de dorințe nemărturisite și neîmplinite. Bine a zis, cine a zis, că dragostea nu are vârstă! Sânul îi alunecă din cupa sutienului alb și fin dantelat. Mătasea îmi gâdila vârfurile degetelor și-mi transmise fiori de plăcere în tot corpul. Toată ființa sa degaja un parfum suav de violete. M-am oprit din nebunia instinctului carnal și m-am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
drum și avea nevoie de un timp de odihnă și relaxare. Abia a sosit din călătoria lungă și obositoare cu trenul. Din nou am trecut pe lângă ea și cum stătea aplecată să-și scoată ceva din geantă, mâna mi-a alunecat pe fesele curbate și moi, mângâindu-le. Se întoarse spre mine pe jumătate, apoi cu totul, zâmbindu-mi ștrengărește și apropiindu-se de mine încet și languros. Mă atingea mereu, cu tot corpul, subtil și provocator în același timp, mutându
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
Era imposibil să nu fi simțit, în cursul acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să termin treaba!”, îmi ziceam, simțind că nu mai rezist. „Dacă nu acum, mai târziu îmi va fi și mai greu s-o fac!”, îmi continuam gândul. Mă privea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
Poeme > Dorințe > CENUȘE ȘI STELE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 676 din 06 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1 Cenușă Cenușă care arde, Copac abandonat. Pe trupul meu sunt demoni De tine, și-au turbat. O altă prelungire Alunecă spre soare, O dreaptă mărginita Un clipocit de mare. Și cercul se scufundă În raza de poem, Iar desfătarea nuda Adoarme în Eden. Se schimbă magnetismul Și polii se desfac, În ambele iluzii Ce intru mine tac. Și crește-nsingurarea Au
CENUSE SI STELE de PETRU JIPA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351279_a_352608]
-
pe pervazul părăsit decurând de rândunelele ce-și făcuseră cuibul deasupra lui te rup din reverie așa despletită din somn plutim într-un ocean al inocenței atunci când se răstoarnă clopotul lunii peste idealurile noastre degeaba strângem agavele speranței nălucile noastre alunecă prin gânduri iar iubirile odată și odată tot se închid într-un sicriu pridvoarele devin cruci peste pământul plin de vânătăi și noi devenim cuvinte în niște pagini îngălbenite dintr-o carte uitată pe noptiera timpului. sâmbătă, 10 noiembrie 2012
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
în după amiaza zilei de sâmbătă, 17 noiembrie a.c, se va desfășura un eveniment cultural deosebit. După o întârziere de o oră și jumătate a acceleratului ce venea de la București am pornit la drum. Trenul ca un șarpe fosforescent aluneca cu viteză într-un sacadat marcând secundele ce se scurgeu. Oprind în Gara Gherla am discutat între noi despre istoricul acestui oraș unde au fost descoperite urmele castrului roman în care au staționat Ala II Gallorum et Pannoniorum, oraș atestat
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
plăcere. Nu-mi scoate din minte iluzia supremă Că tu ești muritoare, când eu te cred eternă. Nu mă lăsa să mă înec în vise Sau în ale gândului inedite abise. Nu încerca să-mi cânți o melodie Căci voi aluneca iarăși în reverie. Nu-mi trebuie nimic din univers Căci mai am încă de mers. 25 noiembrie 1966 Referință Bibliografică: Nu vreau! Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I, 04 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
NU VREAU! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351375_a_352704]