9,188 matches
-
puritate; „Prin ghiocel, să mă înalț, să mă albesc... „ Este interesantă ideea metamorfozării din fulg în ghiocel și, cu siguranță, nu întâmplătoare. Conform mitologiei, întâia floare apărută pe pământ, floare întâlnită în momentul în care Adam și Eva au fost alungați din Rai, pământul fiind stăpânit de iarnă, a fost ghiocelul. Eva, văzând floarea, a început să plângă, amintindu-și de grădina Edenului. Lui Dumnezeu, făcându-i-se milă, a transformat câțiva fulgi de zăpadă în ghiocei. Altă legendă spune că
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
mutat pe pătura întinsă afară din mașină, așezându-și căpșorul ei blond și drăgălaș pe o pernuță adusă special pentru această destinație. Tânțarii dădeau târcoale, însă nu erau așa de agresivi cum ne așteptam, deoarece pătura întunecată a nopții era alungată de lumina zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se prefigura o zi frumoasă, chiar dacă nu era promițătoare în temperaturi ridicate și nici nu ne doream asta. Pe lac, din când în când, o broască țestoasă își scotea capul deasupra apei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
vorbei suntem noi, Dar vom învinge,-așa ne-ajute Sfântul! VIS undeva, pe-o insulă veche lăcrimaseră stelele în palmele cu care voiam să ating cerul degete ostenite curgere lină de pulberi în care soarta-și ascuțise săbiile trudeau s-alunge întunericul dornice să atingă lumina lumina blândă găzduită de pântecele împlinit al lunii ori în trena nesfârșirii mării răsfirată pe-un țărm depărtat maramă din nisipuri împodobite cu perle bulgări de spumă albă, albă lovind trupuri de stânci demult, demult
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
nu a stat în puterea mea. Să mai sper? Să mai cred în sintagma că “Speranța moare ultima ?” Și, uite-așa, cu gândul înecat în amărăciune, ajung la poarta părintească, unde o idee buclucașă își pusese în cap să-mi alunge mâhnirea din suflet, salvându-mi gândul în ultima clipă. Ce credeți că a făcut draga mea idee? Mi-a șoptit dulce la ureche, spunându-mi: “Lasă-te purtată de mine!”. Am ascultat-o și am pornit de mână cu “nebuna
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
o vreme-ncoace, viața greu îmi trece./ Mă dor picioarele și inima mă doare,/ nici somnul nu mai vine pe la mine./ De tatăl tău îmi este tare dor,/ mă rog în fiecare noapte,/ mai treacă pe-acasă,/ urâtul să-mi alunge... Privesc spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți prin curte.../ Bătrân
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
zbați între talazuri! Rugăciunea-i ,bucurie, De a cere Tatălui, Să-ți trimită,tot ce știe, De folos,sufletului! Rugăciunea-i,alinarea, Vieții noastre,pe pământ, Căci ea ne arată Calea, Către Viață-n cerul sfânt! Rugăciunea,este armă, Ce alungă pe cel rău, Capul șarpelui ea sfarmă, Când te rogi lui Dumnezeu! Rugăciunea-i ,o aripă, Ce te poartă-n ceruri,sus! Chiar de ține,doar o clipă, Da-i din inimă,ce-ai spus! Rugăciunea,este cheia, Ușilor ce
RUGĂCIUNEA! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370511_a_371840]
-
trăirea Ci mai degrabă dacă mai exist. Din toate care sunt cred că iubirea E antidotul cel mai potrivit. Privirea mea e mută de uimire Atuncea când ți-apare frumusețea. Și-n fiecare gest văd fericire Dar totuși nu-ți alungă și tristețea. Te văd adesea cum tu îmi plutești Iar sufletul se-nalță pân’ la nori. Mă-ntreb într-una: Oare unde ești ?! De ce dorești să-mi dai mereu fiori ?! În ochii mei acum flămânzi de tine Se vede ispitirea
OCHII MEI FLĂMÂNZI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370522_a_371851]
-
Zeus Aigipan fiul, cum spune Hyginus, Un biet corp de țap cu o coadă de pește. E simbol al iernii când noaptea-i prea lungă, Iar norii își scutură cergile grele, Ciudat Capricorn se-nfiripă-ntre stele Hibridul hidos, Săgetător alungă. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Frumos Ganimede, copil din Frigia Răpit și adus în Olimp de Aqvilă Avea tinerețea lui dată ca milă Băiat la schimb pe doi cai și efigia Acelui
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CĂLDURA POEZIEI ÎN ARȘIȚA VERII Era cald, foarte cald, în ziua de sâmbătă, 16 iulie... Trebuia să iau o hotărâre, dar mi-a fost foarte greu și încercam să alung, din minte și stare sufletească, acea expresie arhicunoscută: „căldură mare, mon cher!”, care mă moleșea și descuraja. Câteva mesaje pe un anumit spațiu virtual m-au ambiționat. M-am îmbrăcat grăbit, am aruncat într-o geantă strictul necesar pentru o
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
un scop în sine, prin care se mai și speră ajungerea la această fuziune! Deoarece, dacă nu exista o anumită fuziune sufletească dinaintea actului sexual, acesta nu este în măsură să confere această fuziune, ba bine ca și o poate alunga pe aceea care este; și, poate alunga fuziunea prin anumite sentimente nelămurite de vină, iar vina este multiplă... Gândim, totuși, atât de mult la iubire, însă din păcate asociem succesul la iubire cu acumulările materiale, cu accederile pe treptele sociale
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
mai și speră ajungerea la această fuziune! Deoarece, dacă nu exista o anumită fuziune sufletească dinaintea actului sexual, acesta nu este în măsură să confere această fuziune, ba bine ca și o poate alunga pe aceea care este; și, poate alunga fuziunea prin anumite sentimente nelămurite de vină, iar vina este multiplă... Gândim, totuși, atât de mult la iubire, însă din păcate asociem succesul la iubire cu acumulările materiale, cu accederile pe treptele sociale, cu carierele (de piatră..) asta-i trist
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
pentru închiderea cercului nimbus al poeziilor lecturate: „Dar înainte de a ajunge la versul final, înțelesese că nu va mai ieși niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau mirajelor) va fi ștersă de vânt și alungată din memoria oamenilor (...) și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci semințiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pământ.” (Gabriel Garcia
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
poartă alergând, Văzu-o tânară Fecioară Și-un bătrân cu chipul blând. Și voind el să-i vorbească Bătrânu-l ruga zicand Că i s-a-mplinit să nască Fecioarei, pe Pruncul Sfânt Într-un grajd de oi și vite Pe-amândoi îi alungă Să stea până-n zorii zilei Cu toiag i-amenință Și-acolo născu Fecioara Pe Fiul lui Dumnezeu Lânga oile și boii Bătrânului celui rău În iesle, pe fânul rece Iisus Pruncul privea Cum boii veneau la Dânsul Și suflând Îl
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]
-
vor întârzia și ele să apară, reproșurile reciproce sunt consemnate în enunțuri scurte, ca șfichiurile unei (auto)flagelări: „«Vrei să fiu posesiunea ta absolută?» «De ce mă jignești?» «Nu suport să fiu urmărit. Nici cât negru sub unghie.» «Subconștientul tău mă alungă.» «Ești de un egoism feroce.»” (p. 75) Atitudinea posesivă, acaparatoare a eroinei, cauza unor discuții aprinse între îndrăgostiți, este în cele din urmă recunoscută: „nu pot iubi cu măsură. Nu am sentimentul că îmi împart viața cu cei dimprejurul meu
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am ochii însărați de coșmaruri Și buza prinsă-n strigăt de-ajutor Sunt zile cocoșate de amaruri Când gândul mi se frânge prea ușor... E-n noapte-un demon ce m-alungă Din zilele senine, pe pământ... Mă doare și mă spânzură-ntr-o dungă Un zumzet păcătos al unui cânt. Atârn așa, băgată-n mine, toată Pe oblicul traseu ce l-am ales Încerc să mă trezesc, dar deodată Visez că
VIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369379_a_370708]
-
ei curată ce miroase-a iasomie Unde vin toți suferinzii ce-au ajuns de ea să știe. Rafturi pline cu borcane, legături de flori ciudate, Alifii, tincturi și ceaiuri, Zara le-a făcut pe toate, Doritoare să aline și s-alunge orice rău Căci pământul, dăruiește pentru toți din leacul său. A-nvățat de la bunica, orice taină din natură Plantele îi sunt surate, iar în suflet este pură. Cel de sus i-a dăruit harul de a vindeca, Zara nu e
ZARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369395_a_370724]
-
de regrete viața curge valuri, Clipele sunt monumente, suie piedestaluri. Nuferi albi, imens albastru, visătorul plaur, Pom fantastic din povestea „Merelor de aur”. Luna nopților, rotundă ca o tamburină- Obiect de speculații și visare lină- Pe orbită - Doamna Mare - o alungă zorii, Șterg brutal cu strălucirea glorii iluzorii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Merele de aur / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
MERELE DE AUR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369415_a_370744]
-
încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei Daniela Popescu Stroe, stârnesc, incită la lectură. Ele se adresează deopotrivă consumatorului avizat de poezie sau profanului
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
comori, mai stau la pândă să vadă pe unde mai ”joacă” banii și, a doua zi, înarmați cu lopeți și târnacoape, sapă cu frenezie în speranța că doar - doar vor da de comoara mult visată și astfel, vor reuși să alunge sărăcia aciuiată de atât amar de ani prin gospodăriile lor. Seara, se întorc acasă obosiți, convinși că nu au nimerit locul, dar cu speranța că la anul, de Sf. Gheorghe, să fie mai norocoși la acest promițător ” joc” al banilor
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
un strigăt victorios de deznădejde răpusă, o transpunere genială de poezie pe coala de hârtie sub pana unui poet atins de aripa inspirației. Cartea nu e haioasă. Deși prin limbaj încearcă să fie și uneori răpește zâmbete din acelea care alungă norii de pe cerul poeziei. Cartea este dureroasă prin idee și expresie. Prin condiția existențială pusă pe tapet. Este o lecție de poezie în și din tot și nimic transcrisă la superlativ. Începe într-un vârtej metaforic, cu un “peisaj cu tot cu
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
regăsi în toată splendoarea naturii. Natură nu înseamnă doar om. Poate fi o picătură de apă căzută din coada unei comete. Un element din structura unui nor celular. Un leu ce străbate savana alergând după hrană. O pasăre în zbor alungând depărtarea. O zgâtie de fată jucându-se cu o pisicuță. Un falnic copac în mijlocul unei păduri. O albină ce zboară zilnic să culeagă nectarul vieții. Un susur de apă străbătând munții de piatră sau însăși iubirea dată unui semen. Că
INIȚIAL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369534_a_370863]
-
mai avea urechi, dar ar face... ochi. * Numai în pereche, omul își poate prefigura zborul. * Timpul e meșterul care desferecă tainele lumii. În inima românului, imediat după bobul de îndumnezeire se află ceva din duhul lui Eminescu. * Dacă vrei să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. * Când nu te doare nimic, nu fi sigur că ești sănătos. * Descuie-ți inima la timp, ca să nu-i ruginească lacătul. * Ca să
INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (X) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369549_a_370878]
-
se sfâșie - încep să valseze. / Spre nemulțumirea publicului plătitor, / însetat de sânge.» (Risipitorul de hârtie, p. 6). Grija auctorial-esențială și ruga către Dumnezeu privesc perechea primordială a lirismului, Poet-Adamul - Poeta-Eva, spre a rămâne „neatinsă de păcat“, spre a nu fi alungată din Raiul Creștinismului, ori - din perspectiva edenică a Zalmoxianismului vorbind - spre a se păstra în Țara / Împărăția Tinereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte: «Ne întoarcem la apa dintâi. / Adam și Eva privesc, neștiutori, / soarele și luna. // Noi suntem alții. / Ei aceiași, / neatinși de păcat. Păstrează
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]