2,910 matches
-
căpitanului un scaun, similar celor din saloanele navei, dotat inclusiv cu centură de siguranță. Norocul meu era nesperat de generos, cerul era senin, vizibilitatea de o claritate de excepție, fără nici o tulburare, fără nori la orizont. Cei doi piloți erau amabili, vorbăreți, îmi explicau cu bunăvoință ce zone survolam. Imaginile erau mirifice, culmea satisfacției am înregistrat-o când, după Alpi, pe care îi admirasem și câte puțin îi și vizitasem în perioada celor aproape trei ani, cât fusesem membru al delegației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mele. "Vor apărea în numărul următor", venea răspunsul. După un an de așteptare, am decis să descind din nou la redacție. Cu un nou grupaj, destul de consistent. Am întâlnit din nou aceeași figură, ușor apatică, ușor obosită, ușor plictisită, dar amabilă. O imagine care, nu știu de ce, îmi crea impresia că mă aflu nu în fața unui poet, ci în fața unui funcționar comunist obișnuit să te ducă cu zăhărelul. După ce a citit poeziile, l-am întrebat pe domnul Flămând de ce nu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Havana". În cadrul acesteia, "având ca punct de referință apa, element natural comun al celor două culturi", Castillo de la Real Fuerza în colaborare cu Muzeul istoric din Rotterdam au prezentat expoziția documentară "Piet Hein și Flota Noii Spanii"! Dând curs amabilei invitații a ambasadorului Olandei, cu care eram în excelente relații, am fost prezent într-o superbă după-amiază la vernisaj. Ca istoric și "căutător de pirați în ape cubaneze", eram totuși puțin intrigat de acțiunea respectivă. De ce? Castillo de la Real Fuerza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
enormi și să respire aerul care l-a făcut atât de fericit. În 2003 fiind în misiune diplomatică la Montevideo, am întreprins în concediu o "excursie " de două săptămâni cu soția în Cuba. Ajunși la Havana și instalați, la întrebarea amabililor colegi de la ambasadă "ce-am dori să vedem", am răspuns amândoi "totul, dar mai întâi Hemin-gway"! Întâlnirea de atunci "pe fugă" cu "Papa", avea să fie reluată, în condiții optime, peste doar 5 ani, când am revenit în Cuba ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sejurul ieșean și am revenit în București, întrucât înaintea plecării în misiune trebuia să efectuez "un stagiu de pregătire" de 30 de zile în MAE! La 28 noiembrie 2008, cu bagajele și vizitele de rămas bun făcute, inclusiv o vizită amabilă la Ambasadorul Cubei la București, eram "îmbarcați" la compania Air France, pentru călătoria București Paris Havana, la capătul căreia ne așteptau Fidel, Raul și... Gogu, "omul nostru din Havana"! Conform experienței din călătoria în Cuba din 2003, aveam în bagaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nu mai aveam nici un "suflet" de român în Ambasadă, nici diplomat, nici personal tehnic, fiind de fapt propriul meu șef și subaltern, dispunând doar de trei excelenți colaboratori cubanezi un șofer, un grădinar și o femeie de serviciu, reprezentanți distinși, amabili și muncitori ai "culorilor" populației Cubei: șoferul creol cu bunica neagră, grădinarul alb și femeia de serviciu negresă! Toți trei erau tineri, frumoși, serioși, respectuoși, bine educați și cu cunoștințe care depășeau copios nivelul general al confraților de breaslă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
medicală. A trebuit să-l aștept pe doctor cam un sfert de oră. Doctorul și-a cerut scuze că m-a lăsat să aștept, m-a examinat și m-a pus să-i fac istoricul dependenței mele. Avea un stil amabil și eficient. Mi-a ascultat relatarea, Întrerupîndu-mă din cînd În cînd cu cîte-o observație sau o Întrebare. CÎnd am vorbit despre cum cumpăram marfă cu sfertul de uncie, a zîmbit și a zis : - Vindeați cîte ceva din ea ca să faceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Willy” avea un camion și un traseu pe care livra apă Seltzer. Afacerea asta-i aducea cît să-și ia două capsule pe zi, dar nu era un dealer de apă Seltzer foarte Întreprinzător. Era un bărbat slab, roșcat și amabil, genul descris ca inofensiv. - E timid, zicea Pat. Timid și prost. Mai erau cîțiva care apăreau ocazional, cînd voiau să-și facă de cap. Unuia-i zicea Whitey (nu mi-am dat seama niciodată de ce, fiindcă era negricios): un tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
deci pusei ultimatul, lăsând mamei să aleagă de vrea să aștepte în Elveția răspunsul lui Ionel; eu eram decisă să plec. Un imperios instinct mă împingea spre țară. Hotărârea mea prevală și pornirăm la Viena, unde ne primi cu o amabilă resemnare d. Mavrocordat. El se duse cu Pia și Bebe Lahovary să vorbească la Staatsbahn șefului de gară ca să ne rezerve locuri pe a doua zi prin Cernăuți, Vârciorova și Predealul fiind deja închise. Dis-de-dimineață pornirăm la gară. Acolo nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
germanilor: 1. ura ce aveau contra lui Barbu Știrbey, care scrisese lui Beldiman cu multă falsitate de intențiile regelui și ale lui Ionel de a nu intra în război contra Puterilor Centrale - „am văzut scrisorile“, adăugă; 2. că eu fusesem amabilă cu von dem Bussche și Legațiunea germană ca să-i înșel și să-i ademenesc; 3. că voiau să lovească în familia Brătianu, de aceea vor aresta pe Lia; 4. că toată istoria automobilului era îndreptată în contra ei, crezând că trăsura
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mișcările până a dispărut automobilul. instalarea La Pasărea am tras la stariție, unde, după puține momente, dat fiind mutismul meu, conducătorul își luă ziua-bună. I-am repetat părerea ce o aveam de internarea noastră, dar i-am mulțumit pentru chipul amabil în care și-a îndeplinit ingrata misiune. Mâna ce mi întindea însă nu am luat-o, spre încremenirea maicei starițe, care tremura înaintea lui. Rămânând singură cu ea, i-am vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îi asigurase că voi fi „ca la mine acasă“ după părerea ei.]( Ediția I, 1937, p. 135.) Duminică dimineața am fost la biserică, starița m-a pus în strană lângă dânsa și m-a tratat cu toate onorurile. Era foarte amabilă, mai ales după ducerea la București. Slujba era făcută de cei trei preoți, sub ochiul sever al maicei, cântările din gât și pe nas foarte mediocre, rugăciunile spuse de stariță cu o voce de comandă foarte ciudată. Efectul bisericii cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cel puțin pentru câteva ore în acea zi acolo - dar, cu lipsa lor de tact, au crezut că ne înlocuiesc dând ordine ofițerilor din etapă să ia parte la ceremonie. S-au și fotografiat în fața mormântului. Tot astfel procedase prea amabilul colonel încartiruit la d-na Anica Filipescu când, la înmormântarea ei, se puse în capul convoiului și amărî astfel pe întreaga familie și prietenii, deja prea încercați de a o pierde în momente atât de tragice.](Ibidem, pp. 172-173.) părintele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Avurăm însă o legătură prin d. Constant, vărul Liei, care sosi în trăsură de la Herești, nu ne spuse decât ceea ce știam de marea ofensivă ce dădea Mackensen pentru a cuceri și Moldova. [D. Constant, impresionat de puterea germanilor, era prea amabil cu ei pentru a apăra interesele familiei Stolojan. D. Constant ne spuse că la București se vorbea numai de ofensiva spre Moldova, de rezistența alor noștri și de luptele crâncene ce se dădeau.](Ibidem, p. 206.) internații în germania Mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mă dusei la Pasărea ca să-mi ridic bagajul și să-mi aduc înapoi servitoarea. Am revăzut pe toate maicile și le am dat colane și cruci de mărgele foarte frumoase, făcute de prizonieri români. Maica Domnica, noua stariță, era foarte amabilă, dar nu se putea compara cu predecesoarea ei. Adusesem de la Crucea Roșie haine pentru cei treizeci de prizonieri mai puțin bine înțoliți de Lia. Acum erau toți cald îmbrăcați de iarnă. După masă mi-am luat ziua bună de la ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un ceai, și noi toate cu ele. Acolo am aflat că regina era bolnavă în pat de gripă. În grupuri de patru ne-a primit pe toate; deși avea căldură și era foarte opresată de bronșită, a avut o vorbă amabilă pentru fiecare, învingând cu energia ei caracteristică suferința care îi era mare. reorganizarea vieții După ce am mântuit sărbătorile, am început să ne gândim la datoriile ce aveam față de suferinzi și de victimele războiului. Eu, de la campania bulgară, îmi organizasem în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Zoe Bengescu, ca toate Roseteștile, era deșteaptă, plăcută, de talie mijlocie, bine prinsă, păr negru creț, foarte mioapă, dânsa era cea mai frumoasă între cele patru surori, afară de d-na Săvescu, foarte nenorocită în căsnicia ei, mamă a patru fete. Amabilă cu toată lu mea, se zicea că e falsă și rea. A fost mulți ani, până la moartea ei, pe lângă regină, care era foarte bună în toate privințele cu dânsa, dar nu inspira încredere nelimitată regelui, pentru că în împrejurări grave nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Kavalierhaus, locuință întunecoasă, umedă și inconfortabilă, mai ales că cele mai bune odăi erau deja ocupate de colonelul von Son (?), fostul șef ierarhic al regelui Carol în armata germană. Luna lui iulie trecu cu greu. Regele și regina erau foarte amabili cu el, lua masa la Castelul Peleș și, ca să ne vedem, mă invitau și pe mine (eram la mama la Predeal). Mă pofteau des la ceai, la muzică, unde cânta quartetul lui Dall’Orso, Dinicu, Enescu și alți artiști. Prințul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le arsese, ci mai ales pe ale noastre, pe ale Știrbeilor, memoriile lui dictate mie, Mariei Știrbey și altora. Cum altfel să ne explicăm dispariția lor, cel puțin a celor scrise după întoarcerea din Moldova? Revenită la București, era mai amabilă cu noi, se simțea foarte singură; întreaga ei familie o blama de înverșunarea cu care vorbea de familia lui Barbu, cu care rupsese orice relații. Mie îmi spuse că nimic nu trebuie schimbat din cele stabilite de Ionel, îmi instalase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ura singură. Am petrecut patru zile foarte plăcute acolo. Frumusețea locului, cele trei ape care veneau vâjâind pe văile Capra, Cumpăna și Buda se întruneau chiar sub casă, formând Argeșul, clima plăcută, florile din grădină, totul era încântător. Eliza, foarte amabilă. Nu voiam însă nici să mă aștepte prea mult cei de la Predeal, nici să văd coborându se barometrul amabilității stăpânei casei și, cu toate protestările ei, pornii peste munți. Relațiunile nu fuseseră niciodată atât de cordiale. În toamnă, după ce părăsii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și pe la ora 13.30 ne adunam la prânz. Îmi aduc aminte că d-l Vintilă venea cu o traistă agățată de umăr, în care avea o sticlă de țuică și niște vin, din care ne servea pe toți, foarte amabil. Avea o plăcere formidabilă ca să se facă remarcat la modul acesta, să vadă toată lumea cum știe el să organizeze taberele de pictură. Mesele erau bune de obicei, mai ales în prima și ultima zi, în funcție de ce bani mai aveam la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu pasul fiecare kilometru din șoseaua pe care o parcurgeam. Fiind sâmbătă, majoritatea mașinilor se deplasau în sens invers, spre lacul Trei Ape. Nu știu cât am mers, se observa în depărtare lacul Văliug, când șoferul unei Dacii a oprit, fiind foarte amabil să mă ducă până la Reșița; cred ca i-a fost milă pesemne de felul cum arătam, eram tot ud de transpirație și cocoșat de greutatea genții pe care o purtam în spate, având în mână și mult râvnita lucrare pe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
unul dintre cei mai "titrați" dintre practicienii interniști din țară. Împreună cu unii dintre aceștia, care i-au fost profesori, a colaborat la edificarea unor clinici de "medicală" în condițiile extrem de dificile din anii de după război. Cu siguranță, acest om prietenos, amabil, cald, totdeauna cu zâmbetul pe buze a fost un "om de echipă", calitate esențială pentru un clinician. A fost și foarte "productiv" pe plan științific. L-au ajutat în această activitate extraordinara sa memorie, erudiția și o profundă și, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și celei particulare la Iași, Fălticeni, Focșani, Dorohoi. Oriunde s-a aflat, scriitorul și omul cetății și-a intersectat pașii cu ai altora, mai buni, mai deosebiți sau obișnuiți, în vâltoarea și valul timpului, rămânând în atâtea împrejurări activ, onest, amabil, drept, omenos și, în toate, un sentimental incorigibil. Perioada 1857-1891 l-a marcat în mod deosebit, prin precipitarea evenimentelor, prin afirmarea personalităților și a inițiativelor pe multiple planuri, care au fundamentat statul național român. Deoarece biografia sa a fost marcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
valabilă, nici ea nu mă înghițea încă din vremea-n care, din lipsă de alte preocupări ceva mai provocatoare și mai lucrative, continua să treacă pe la facultate. Am un talent îngrozitor de a colecționa dușmani. Nu pot fi și eu drăguț, amabil. Dar nici nu fac vreun efort în sensul ăsta. Ea face eforturi și totul se întoarce împotriva ei. Ea era obișnuită cu falsul, fără el nu ar fi supraviețuit în postul ăla cretin, eu sunt ceva mai direct, mai abrupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]