2,720 matches
-
Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate mecanismele celui de-al treilea simț mirosul. Da. Comoara misterioasă care-mi umpluse până la refuz fiecare alveolă pulmonară și mă amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub nasul meu, în jumătatea de bancă a colegului. Printr-o mișcare ușoară, aproape insesizabilă și invizibilă, m-am apropiat de Boris. Acum mirosul era mult mai clar, mai direct; îl simțeam torturându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și având o grosime de trei centimetri. Suprafața mălaiului era glazurată cu gălbenuș de ou, peste care se presărase zahăr vanilat. După o rapidă examinare a "tortului", am trecut la acțiune și, din câteva mușcături am introdus în stomacul meu amețit de foame această bunătate "regească". Am luat ambalajul și l-am pus în locul de unde-l luasem. Pauza se terminase și colegii intrau gălăgioși în clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ușoară dar precisă, chipiul îi aluneca de pe frunte pe ochi în timp ce, instantaneu, niște coate ascuțite loveau cu precizie rinichii, ficatul și splina salariatului, obligându-l să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
colegii de la internat, între care N. Sorea, Gh. Baitan, D. Valceanu, care avea o întâlnire cu Varuca și nu putea merge drept. Asta a fost dovadă că a fost cam mult pentru antrenamentul nostru de atunci și ne-am cam amețit, dar după un somn bun și castraveții de la cantină internatului, totul s-a limpezit. A venit apoi ceasul decisiv, al asaltului cu viața. Ne-am despărțit și ne-am împrăștiat. Fiecare a luat-o pe drumul său. Eu m-am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt din anii '80. O adevărată oază. Suflet de copil, cultură generală imensă, Maurice se indignează din orice, luptă pentru orice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi, nu știu. Freudianismul injuriei românești, adevărat sau nu, e o temă pe care se pot scrie disertații. Mai ales cu preaplinul de material bibliografic pe care ni-l ține la dispoziție România de azi. Îmi pare rău că vă amețesc, că vă port dintr-o perioadă în alta, că fac tot felul de piruete și volute. Și, odată prezentate scuzele, mai fac un viraj chiar acum. A.R. Nu-i nimic, n-o să mă determinați să fac și eu plonjoane
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din lume, în afară de Luvru și de Prado, le-am văzut în America. Până și cea mai bogată și mai reprezentativă colecție Brâncuși tot la Muzeul de Artă Contemporană din New York am văzut-o. Cele mai impresionante librării, librăriiorașe, în care amețești, cele mai impunătoare biblioteci, printre care am vizitat și Biblioteca Congresului, cele mai năucitoare spectacole la Metropolitan, galaxii întregi de teatre, pe Broadway și în afară de Broadway, și așa mai departe. Dar tot America oferă și cel mai buimăcitor paradox: cea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
arăt irefutabil că Regele Soare nu s-a gândit niciodată să cucerească Polul Sud; pun la punct un exercițiu prin care stabilesc că, mai spre zilele noastre, un tanc nu poate ținti exact într-o albină, pe când o albină poate ameți turela unui tanc; de asemenea, am în proiect un robot care nu poate dansa twist cu o fată frumoasă și nici tango cu o femeie senzuală. Ca și Heyerdahl, vă voi ține la curent cu tot ce voi păți. Oricum
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi s-a părut o ironie a destinului emiterea în România a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu ieșea totul perfect), că mâncam mereu același dejun, compus din pâine tare (o elevă din ultimul an o aruncase o dată pe jos și înjurase regimul, după care fusese chemată la Securitate, ca să se explice), ceai cu bromură (să ne amețească, se pare, presupusele porniri sexuale sălbatice) și pastă de măceșe (pe care n-o suport nici azi, când mama insistă să o prepare, pentru conținutul ei de vitamine), că pentru a ieși după-amiaza în oraș aveam nevoie de bilet de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
își sco teau pachetul cu de-ale gurii. Pahare de plastic „raba tabile“, roșii tăiate cu briceagul, termosuri, brînză, furculița de la briceag, pulpe de pui, piept de pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat de cele trei ciocănituri succesive în metalul de pe marginea măsuței, invada întreg compartimentul, cu atît mai mult cu cît provenea de la tot atîtea surse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Pahare de plastic „raba tabile“, roșii tăiate cu briceagul, termosuri, brînză, furculița de la briceag, pulpe de pui, piept de pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat de cele trei ciocănituri succesive în metalul de pe marginea măsuței, invada întreg compartimentul, cu atît mai mult cu cît provenea de la tot atîtea surse cîți călători se aflau acolo. Băiatului i se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mă aștepta în casă ținea, de-acum, de partea lumi noasă a vieții. Despre bătaie Taică-meu mă bătea rar. El obișnuia să-mi dea cîte una după ceafă și numai în cazuri excepționale scotea cureaua. Lovitura după ceafă mă amețea și maică -mea îi zicea de fiecare dată să nu-mi mai dea la cap, să-mi dea la fund. La fund, pentru taică-meu, era teritoriul curelei și, precum spuneam, asta se întîmpla numai la ocazii. Așa că el prefera
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de rivalitate și cu cele mai sportive intenții, am însemnat victoria mea împingând pe colegul adversar peste soba enormă, cu stâlpii albi, veche și slabă ca o măsea stricată, aceasta s-a prăbușit cu zgomot în uimirea și entuziasmul clasei. Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită cu spaimă în jurul său, percepând intuitiv, pentru prima oară, sensul dureros al cuvintelor pe care le auzea câteodată în ora de Istorie sau de Latină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se și asemăna așa de bine. Sentimentul acesta, la care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Leonov, doreau să mă aibă la festival. Drumul lung parcurs cu trenul până la Tulcea a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
meu. Nu vreau să mă gîndesc la nimic altceva pentru că totul e aici, tot ce sînt, tot ce vreau și ce simt. Pot să uit ce-am discutat cu cineva Într-o asemenea amiază, dar lumina mă face să repet, amețit de soare, ceea ce au crezut grecii despre fericire. SÎnt momentele cînd aș putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost. CÎnd, Îndeobște, nu-mi spun: prea tîrziu; pentru că niciodată nu e prea tîrziu să iubești un gînd ce te poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sau niciunde. Dacă ar fi știut prin câte va trece... Dacă ar fi avut puterea să renunțe atunci când o rugase familia ei, ar fi fost cu totul altceva! Dar atunci ea gusta tot mai lacomă din otrava dulceagă a visării. Amețită de vârtejul iubirii, dănțuia pe nisipuri mișcătoare. Acum locul acela durea. Când totul va fi sfărmat și ultimele lanțuri conjugale vor fi căzute, se va urca din nou în ultimul tren al speranței și va merge iarăși spre un nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
parte de suferințe. - Am simțit întotdeauna că cineva de acolo de sus e cu mine și îmi împlinește dorințele. Chiar și primăvara târzie înflorește pentru mine. Se uită în ochii lui și îl găsi destul de sincer dar și deosebit de subtil, amețind-o ca într-o vârtelniță. Era omul căruia nu îi puteai ascunde nimic. Îți putea urmări fiecare gând, numai după mimica feței în timp ce Alin afișa o discretă stare de totală liniște. Privirea lui îi rămase în suflet, ca într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru tine. De atunci și până acum au ruginit multe păduri și au înflorit multe livezi dar când îmi amintesc de tine, toate se conjugă la timpul ... trecut ! Se uită în ochii lui și îl găsi tot atât de șiret ca întotdeauna amețind-o tacticos ca o vârtelniță. - Mi-ar plăce să-ți aud noutățile din viața ta. Acum lăsăm la o parte, ce a fost între noi între noi a fost. Așa e viața. Așa a trebuit să fie și gata. - Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pretextând însăși bulibășeala (reală) a traficului din Capitală Iar dacă ești bucureștean get-beget, dar neatent la rută, poți păți același lucru ; în orice caz, nici unul dintre șoferi nu oprește aparatul de taxat atunci când, din vina lui, te ocolește de te amețește ! Nu o face nici șoferul nostru, desigur. Din fericire, din clipa în care o cotește spre Fabrica de Bere, Palatul ne apare clar în față, luminat de spoturi magenta Mda, nu poate fi decât aici. E locul ideal pentru o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care iese la plimbare, se joacă la mașina mea de scris, iar noi bem cîte un pahar de vodcă și ne amintim de copilărie. Nu-mi vorbește niciodată de familie, dealtfel nici eu nu-l întreb. Foarte rar, cînd se amețește, mai spune vreo vorbă despre vreo aventură de-a lui, mă întreabă dacă nu mă-nsor, eu îl întreb "cu cine?", rîdem, îi mai torn un pahar, el se uită la ceas, dă paharul peste cap cu sete și pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocazia să discut cu un cineast. Dar nu a trecut mult și ocazia s-a ivit... În decembrie anul trecut, cînd am luat a doua oară premiul doi al Televiziunii pentru un scenariu de teatru T.V., după festivitatea de premiere, amețit de cupele cu șampanie, mi-a venit ideea năstrușnică să-i telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în sfîrșit, vocea unui muncitor. Sînt Vlădeanu. Spune-mi, ce s-a întîmplat la filamente, nea Vasile? întreb eu, recunoscîndu-l pe cel care mi-a răspuns. N-o să putem turna șarja la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]