2,758 matches
-
zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă temeam să nu mă împiedic, să nu amețesc sau, și mai rău, să mă năpădească cine știe ce revoltă a stomacului tocmai la urnă. Afurisitul șut metafizic. Aerul rece mă chinuia în continuare în partea dreaptă. Mă gândeam dacă nu am probleme cu circulația. Nu s-a întâmplat nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu opream, că nu era cazu’, dar nu se poa’ ca tovul..., mi-am zis, să trec și să nu vă văd ce faceți și, vedeți, m-am derutat, io, de la neoanili astea care nu se vede prea bine... Mă amețise vorbăraia lui. L-am lăsat să turuie, curios cum de aproape am scăpat și pot să plec nebătut. Am dat să cobor. A zvâcnit și, până să mă urnesc, portiera din dreapta mea era deschisă. — Spuneați că mergeți la... — Cobor aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și îi descopeream minunile. Apoi mi-am amintit de alte și alte nopți de demult, în care, tot așa, Conți venea și mă scotea din vreo crâșmă și mă ducea spre casă. Într-o astfel de noapte, ieșisem de la „Berlin“, amețit peste poate. Trăgea de mine să mă ducă în Cișmigiu, să mai stau pe o bancă, poate îmi mai revin, ca să mă poată urca în troleibuz. Nu o mai puteam duce la mine acasă, nu mă mai putea duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-am știut că faci atâtea. De fapt, e chiar minunat. Asta poate foarte bine să fie adevărat, draga mea, am continuat eu, conștient că Ben mă privește cu expresia aia ușor plictisită pe care o are când sunt puțin amețit. Se poate foarte bine să fie adevărat, dar este cu totul în afara subiectului. Punctul central al cazului, recunosc, este că am fost provocat să stabilesc un contact cu persoana asta extraordinar de masivă și necomunicativă, iar eu am reușit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mereu trebuie s-aștept să deschidă poarta de lângă locurile pe lângă care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete galbene și se deschid și se-nchid porțile și-amețesc uitându-mă la ei în micile lor rutine - bilet înăuntru/răsucire/trecere/răsucire/bilet afară - și la marea de oameni care așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
problemă. Crystal Ooaauuu!! Îmi cer iertare c-a trecut așa mult, Stacey scumpo, cred că-s așa ocupată cu „noua mea viață“ și nu prea mai găsesc timp să-ți scriu așa des. Mi-e chiar bine, doar că mai amețesc din când în când. Am slăbit FANTASTIC!!! și mă simt destul de bine în cele mai multe zile. Am fost la un grup de sprijin la spital unde mi-am făcut ODS lunea trecută. Am stat toți în cerc și-am vorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se face pulbere și-o bate pe maică-ta și i se-ntâmplă toate chestiile-alea, nu? — Mda. — Și cu drogații - la ei e la fel. Nu ca atunci când iau puștii niște speed sau din astea, sau iarbă, sau se-amețesc din când în când de probă, nu la asta mă refer, ci la un drogat adevărat. Ei tre’ să se-oprească - de tot. Și nu prea le iese. Da’ să zicem că se lasă... nu mai pot să ia una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
răspunde. Atunci el ne spunea răspunsurile și ne probozea, chipurile ce fel de carte mai făceam și noi la școală... Își găsise o fată bună și deveniră prieteni. Se gândea să se căsătorească cu ea, dar, într-o seară, fiind amețit, o lovise pe biata fată cu palma peste față. Ea nu mai dori nici să-l vadă, nici să mai audă de el. După această întâmplare, fetele se fereau de el și așa se pomeni că nu-și putea găsi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În schimb, jucă admirabil bridge, iar lucrul are importanța sa. Vom apela deci la domnul Raul. Evident, mai am în vedere două persoane... Mă asculți, Mirciulică? Motanul scotea zgomote ciudate, pendulîndu-și coada subțire. Bătrâna îl alungă din poală. ― Te-ai amețit! Stau și mă întreb de unde ai împrumutat atâtea obiceiuri vulgare. Hm! Mă îndoiesc că pisicuța Vasileștilor a primit cea mai bună educație... Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când în când capul, buzele se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pun zălogire Câtă vreme viu voi fi, 390 {EminescuOpVI 391} Cu jertfirea cea mai vie Numele tău voi slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah! a mea puică iubită, De multe ori neprivită, Cum aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi zâmbi. În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e Hunter plecat putem să ne ținem una alteia companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
austeritate. Primele două s-au dovedit a fi ser fiziologic și efectul placebo s-a dus rapid, iar bolile au continuat să roadă pielea lui groasă. Austeritatea, în schimb, a fost administrată în doză de șoc, iar „elefantul” este total amețit, dar s-a ținut încă pe picioarele sale de elefant. Îl ustură și îl doare peste tot, dar, masiv și greoi, se învîrte nervos prin țarc. Și atunci, ce l-a scos în stradă ? Să renunțăm la această metaforă masivă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întregi de învârtit în cerc, aiurea, ca și cum ar fi vrut să și bată joc de urmăritori, asta îl consumase pe bravul vizitiu mai mult decât putea să-i spună șefului. A tras de hățuri de zeci de ori, pân-a amețit calul. A mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea, a leșinat de două ori. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asemenea lucruri, niciodată! Până și când auzi despre așa ceva la altul, oricât de străin ți-ar fi, simți din plin lovitura. De ce există pe lume asemenea cruzimi? Amețesc când ajung cu gândul aici și când încerc să înțeleg ceva, astăzi chiar a trebuit să mă întind, nu mi-a fost bine. Culmea este că zilele trecute am citit în Universul o știre cu aproape același titlu, dar comică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Apoi, o ascundea în sân, sub bluzița de ațacă, înflorată. Alteori își împletea cosițe din frunze și flori de sulfină și cu ele pe cap și pe piept, dănțuia în jurul copacilor bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă, râzând. Uneori începea brusc să alerge, fără vreo pricină... Alerga, însoțită de Pârvu, ca o ieduță, cu trupul mlădios și sprinten, care aluneca printre ierburi, paltini și aluni... pentru bucuria
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gospodărie, zicea crâșmarul, nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și soiuri de vin bun, aduse de pe la Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat vinu ista, măi!.. spuse cu ură un țăran, plescăind din limbă a fin cunoscător. Ni sî pari, nie, că nu-i ca la‟nceput
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așa de deosebită. O emoție smintită îl chinui, și-i era ciudă că n-o poate stăpâni. Inima începu a-i bate nebunește... gândurile i se învălmășeau ca apele căzute într-o cascadă, și lumea parcă se învârtea cu el, amețit în mijlocul ei. Totul s-a petrecut într-o clipă. Când și-a venit în fire, ea sprijinită de Sultan, ca o zeiță sta și îl privea cu un zâmbet șăgalnic. Ar fi îmbrațișat-o sălbatic... dar, se stăpâni. Inima i se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată. Aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că trecuseră ani - poate veacuri - de când sosise în oraș. Mâncă nuci, curmale și migdale cu poftă și bău ultimii stropi de apă. Apoi se ridică cu greu în picioare și, sprijinindu-se de perete, reuși să facă niște pași, dar ameți și trebui să se întindă iarăși; se uită împrejur, strigă și fu sigur că gri-gri-ul morții nu mai dormea lângă culcușul său. „Poate că negresa Khaltoum a greșit - își spuse, fericit de descoperirea sa. Poate că în visele ei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
A căzut, mister. A căzut de sus, de pe schele, pe când lucra la cei patru apostoli ai voștri, pe boltă. De obicei se lega de schelă, acolo sus, cu o centură de siguranță. Avea frică de înălțimi. Mi se părea că amețea chiar și atunci când își arunca ochii spre cer. În ziua aceea, pentru o clipă, nu s-a asigurat cu centura. Când s-a prăbușit, ucenicii mi-au spus că a strigat, prin aer, ceva ciudat, de parcă simțea că venea sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag, vino să te pup. Încă. Până să te amețesc. Norul, care îi cam ținuse în umbră, mișcându-se, ei rămaseră dezgoliți, sub soare, ca niște îndrăgostiți autentici! Din respect și stimă pentru dragostea Lolicăi... Neavând la îndemână un elicopter, pentru a-și inspecta și admira de deasupra domeniul, cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]