3,529 matches
-
-și ia ochii de la aparat. ― Stai să vedem ce nume să-i dăm șmecheriei ăsteia. Russ Jorden punctă răspunsul cu o lovitură de picior într-un bloc de rocă vulcanică ce se găsea în drumul său. ― De ce nu "mare chestie amenințătoare"? Se întoarse spre ea. Dincolo de viziera căștii sale, înfățișarea îi trăda surprinderea. ― Dar ce te-a apucat, scumpo, ești nervoasă? ― Dat fiind că intrăm acum într-o epavă extraterestră de tip necunoscut, nu-i de mirare, așa-i? Ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pricinuit de un amestec de ură și mâhnire. Rămas într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei groazei. Toți erau la fel. Nebunia se agăța de fiecare dintre ei ca o lipitoare... Sănătatea lor mentală se clătina. Demența le dădea târcoale, amenințătoare. Ripley cunoștea semnificația semnalelor de pe biomonitoare. Vru să le explice dar nu suporta privirea lui Hudson. ― Nu se mai poate face nimic pentru ei. ― Dar dacă mai sunt vii? ― Nici o speranță. Acum sunt inserați în pereții sălii unde i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bishop era aplecat peste un microscop. În laboratorul secțiunii medicale. Sub obiectiv se găsea o lamelă fină adăpostind o prelevare din cadavrul unuia dintre paraziți, specimenul, din tubul de stază cel mai apropiat. Deși moartă, creatura disecată păstra un aspect amenințător, astfel așezată pe spate, lângă el. Picioarele păreau gata să se arunce pe fața oricui s-ar apropia prea mult și coada primitivă puternică părea să mai fie în stare să o proiecteze în celălalt capăt al sălii. Interiorul corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era prea inteligentă și selectivă. Ordinatorul ei putea să stabilească o distincție între un fenomen natural inofensiv și o mișcare amenințătoare. Apa nu părea să aibă intenții belicoase, așa că mitraliera stătea cuminte, așteptând intruziunea unui obiect care merita să fie distrus. Newt cărase cutii până la epuizare. Ripley o duse în brațe până la secția medicală, capul fetiței fiind așezat pe umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din gândurile lor nu era agreabil. În sfârșit, Hudson îl arătă pe cel care era în centrul preocupărilor sale și declară cu rezerva obișnuită: ― Propun să-i facem felul nemernicului ăstuia. Lui Burke nu-i era ușor să ignore gura amenințătoare a armei comtehului. O apărare ușoară a degetului infanteristului pe trăgaci și țeasta îi va exploda ca un pepene prea copt. Izbuti să-și păstreze un calm aparent, nervozitatea nefiindu-i trădată decât de broboanele de sudoare care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma și inundă pasajul cu un potop de foc. Toți erau conștienți că ea nu le acordase decât un scurt răgaz și că erau prinși în capcană. Vasquez dădu capul pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să fim atacați pe neașteptate. Mai fu însă nevoie să tragă de ea până la capătul culoarului și să o împingă în cabină. Mișcarea pe care o simțise la cealaltă extremitate a tunelului se dovedi a fi cea a unei forme amenințătoare. Hicks avu impresia că zdrobise butonul de plastic. Ușile ascensorului se închiseră... dar prea încet. Creatura întinse o labă enormă printre acestea și în fața oamenilor îngroziți, sistemul de securitate bâzâi și comandă deschiderea lor. Mașina nu făcea deosebire între brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
opri si se uită în jos spre Gosseyn, ochii lui, văzuți de aproape, erau cenușii - închis la culoare. Și zâmbetul le dădea o privire care, pe Pământ ar fi fost considerată plină de viclenie și atotștiutoare. Nu avea un aer amenințător. Și, de fapt, față de un om care stătea acolo, întins pe spate, nu prea știa ce atitudine să ia în momentul acela. Rămânea să aștepte până când celălalt avea să facă prima mișcare. "Mișcarea", după cum se dovedi, constă în niște cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
locul luptei înseamnă că vasta noastră civilizație... de acolo... se află acum la discreția unei culturi ostile, lipsită de umanism. Și noi credem că într-un fel sau altul tu ești răspunzător pentru acest dezastru. Așa că... Când Vocea Patru tăcu amenințător, se produse o întrerupere. Vocea unui băiat, subțire, ascuțită, țipă de undeva din tavan: - Aduceți-l aici sus! Vreau să-l văd! Aflu eu ce s-a întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În sala tronului. ...Ca și cum scurta ședere a băiatului - rege în întunericul din capsulă - i-ar fi declanșat, pentru prima dată în atâția ani... precauția. - Majestatea Voastră - Gosseyn vorbi calm - propunerea mea este ca, până ce savanții tăi află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Generală, de față cu niște nepoftiți înarmați. Cealaltă complicație era că, felul în care se arătase interesat și dăduse replicile, băiatul se comportase de parcă el și instructorul său ar fi fost singuri în cameră; și, la sfârșit, când se arătase amenințător față de Lyttle, nu păruse impresionat de persoanele de față. Îi trebuiră câteva momente pentru a realiza că Maiestatea Sa Imperială avea la activ cel puțin doi ani în care ignorase persoanele de față și în care fusese total încrezător că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să se întoarcă pe navă acum." Zâmbi. "Reeducarea sa conform Semanticii Generale nu este completă încă. Și-acum trebuie să te las și să văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
noastră de pe strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu vocea din ce în ce mai tare. Minutele treceau, le povesteam aproape orice, improvizam sau îmi repetam ideile, bucuros că le-am obținut atenția. Dintr-odată, grămada amorfă, buimăcită de plictiseală, se trezea la viață. Apăreau chipuri și ochi, buze întredeschise, sprâncene ridicate amenințător. Telefoanele mobile, până atunci silențioase, începeau să sune-n toate felurile: pe muzică populară, manele, rap, tehno. Dintr-unul se-auzea vocea răgușită a lui Nicolae Ceaușescu: „Á-lo! Á-lo!“; altul declanșa soneria cu „Atențiune, domnilor! S-a furat mireasa!“, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le scoți pe gură; cu Maria, puteai să le ai gata pregătite, câte-un set pentru fiecare impresie, și tot greșeai. Frica îi strecurase în minte ideea ciudată că în spatele fiecărui cuvânt se-ascunde un adevăr nerostit (prin urmare, amenințător), care trebuie identificat și expus. Când nu-l obținea, se enerva atât de rău încât îi dădeau lacrimile. Era în stare să se închidă la loc în baie și să-și întindă toată perfecțiunea aia de machiaj pe față, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
romani sau regizori cu sonorități mafiote: Anaconda, Niro, Scorseze, Pretorian, Centurion, chiar și Octogon (cineva crezuse probabil că-i un împărat sau vreun grad militar de pe vremuri). Iradiau și pe tabla mașinilor din parcare, pictate printre săbii, pistoale și colți amenințători din care picura veninul. Din instinct, treceai pe trotuarul celălalt. Când plecai cu mașina, trebuia să te uiți în toate părțile, nu știai de unde sare beleaua. Miliția se chema acum Poliție, și nu te mai oprea la controale generale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăgeam cu borvizul, friptura și castraveciorii murați, până mă apucau durerile. Maria lupta cu-aceleași probleme, dar din alte motive. Se înfometa cu bună-știință, mereu nemulțumită de-un ipotetic kilogram în plus. De cinci ani, de când ne cunoșteam, cifrele scăzuseră amenințător; dacă le puneai una lângă alta, îți apărea un număr de telefon din provincie: 60-55-49-47. Caseta cu aerobic a lui Cindy Crawford și-un abonament pe-un cincinal la „Cosmo“ (așa se zice, între inițiați) o convinseseră că, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dimineață, străzile și aleile din Pajura se trezeau bântuite de niște ființe teribile, cu nume înspăimântător: Riveranii. Scria mare, în semicerc, pe-un panou rotund înfipt în vârful unui stâlp: „Cu excepția Riveranilor“. Cine să fi fost ăștia? Dunga roșie tăia amenințător panoul, ca o lovitură de cuțit. Te gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri secrete, primejdioase. Riveranii adunau copiii neascultători, care întârziau la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e invadat de mii de-asemenea obiecte misterioase. „Caprele“ noastre cresc oriunde e un loc liber. Pe bulevarde, le vezi înalte, vopsite în roșu cu alb, mimând aspectul regulamentar; de ele atârnă câte-o tăbliță, cu numele firmei balansându-se amenințător; cum intri pe străduțe, nu mai respectă nici o regulă. În locul barelor metalice, sudate cu grijă la unghiuri, apar cărămizi, lăzi (cu predilecție, de bere), T-uri de fier, semne de circulație (furate de pe diverse șantiere), calorifere, pneuri, găleți de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
raportează evenimentul secretarului general!» Ceea ce am și făcut. Formând numărul telefonului guvernamental am solicitat legătura cu cabinetul 1. După o scurtă pauză, în care șeful de cabinet a obținut legătura solicitată, am auzit în receptor, pe un ton dur și amenințător, intervenția lui Ceaușescu: «Ce-ați făcut, mă nenorociților? Las’ că vin eu acolo și vă destitui!» Se înțelege că nu am putut părăsi sediul, deoarece au fost necesare răspunsuri la diferite solicitări centrale.“ N-am dormit toată noaptea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zidurile puternice, tencuite în var bej, gălbui sau gri deschis, închideau porți colosale, ridicate din încrucișări de tablă și bârne negre. Nimeni nu le lăsa deschise, lumina și mișcarea nu pătrundeau acolo. Pereții urcau neîncetat, vegheați de basoreliefuri și statui amenințătoare. Așteptai cu nerăbdare să se termine totul și să ieși undeva; degeaba, distanțele rămâneau aceleași. Trecerile de la o stradă la alta se făceau scurt și strict, aproape militărește. Din scuaruri, pândeau călăreți de bronz, cu săbiile înălțate sfidător. Oriunde mergeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un nume de lipit pe soclu.“ „Să-l găsească sau să-l inventeze. Uniunea e specializată în a bricola vedete, la fel de bine cum se pricepe să anuleze autori și cărți.“ „Ce zici, prietene...“, s-a ridicat iar Mihnea de pe scaun, amenințător, „Te scoatem din viață și te introducem în istorie? Sau ne spui cum ai combinat lucrurile de-am ajuns aici? Cine e tipul ăla din romanul tău? Cum i-ai găsit numele? Ce știi de Camil Petrescu....?“ Nici un răspuns. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi văzut vreunul, ți-ar fi rupt dinții...“ „Ușor, băi sonatule!“, m-am ridicat de pe scaun, pregătit să-l plesnesc. „Nu te crede nici dracu’! Ce-ai făcut cu Maria?“ „Stai jos!“, mi-a poruncit sacul, pe un ton amenințător. „Altfel, nu mai vezi pe nimeni.“ M-am așezat, nervos și-ascultător. Îmi venea să mai sar o dată. „Așa. Discuția noastră nu s-a terminat. Ne-am calmat?“ „Da.“, am mârâit, încercând să-mi stăpânesc vocea. „Eu sunt scriitorul aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare a trecutului belic naționalist s-a născut proiectul Uniunii Europene, conceput fiind tocmai pentru "a face războiul inconceptibil și material imposibil", după cum enunța R. Schuman (1950), unul dintre arhitecții politici ai noii ordini europene postbelice. Declarația Schuman poate fi instituită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]