190,296 matches
-
a repetiției" și spre "figurile" ei, spre arhetipuri. în oricare din aceste două variante, afilierea regresivă presupune - în termenii lui Jakobson - activarea funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori - conform lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele analize pe care le face Monica Spiridon demonstrează faptul că memoria culturală și conștiința descendenței se imprimă la toate nivelele textului, de la stratul diegetic (personaje coborînd dintr-o cazuistică literară, secvențe narative recognoscibile, destine ce se încadrează în anumite serii etc.
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
psiholog, filozof, sociolog, uneori chiar și medic. Un om perfect, un intelectual desăvîrșit. Fish se îndoiește că asemenea oameni există cu adevărat, iar în absența lor literaților în carne și oase nu le rămîne decît să-și savureze interpretările și analizele, fără a se simți nevoiți să le justifice apelînd la utilitatea lor imediată în plan social și politic. Pînă la urmă, legitimitatea criticii și teoriei literare se stabilește, conform lui Stanley Fish, ca atitudine a practicienilor față de disciplina lor, ca
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
trăi oamenii secolelor următoare, ce mai poate să însemne dezrădăcinarea care o tulbura pe Hannah Arendt cu doar cîteva decenii în urmă? Spre deosebire de jumătatea anilor '90, cînd Internetul părea o veritabilă Mecca, astăzi entuziasmul s-a mai domolit, lăsînd loc analizelor mai atente și lucide. Multe dintre fulminant apărutele companii "dotcom" au dispărut deja la fel de fulminant; programele de poștă electronică s-au dovedit a avea și dezavantaje (bombardamentele cu mesaje comerciale sau chiar pornografice, ca să nu mă refer la ușurința cu
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
dispărut, cum mă anunța deunăzi un amic căruia îi displac profund tehnologiile de ultimă oră. Dimpotrivă, fenomenul a atins o fază de maturitate, iar euforia noviciatului face loc spiritului critic, discernămîntului, vigilenței. Însă chiar și așa, receptarea entuziastă a Internetului, analizele care nu contenesc a-i preamări avantajele domină net reacțiile mai reținute sau sceptice. Voci precum cea a amicului meu se pierd ușor în mulțimea "retrogazilor". De aceea un studiu precum cel publicat de un expert, Sven Birkert, The Gutenberg
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
lectură, Birkert demonstrează că, oricît ne-ar entuziasma să putem trimite mesaje aproape instantanee la celălalt capăt al globului, nu sîntem croiți după tiparele mentale necesare unei epoci a Internetului. Nu dispun de suficient spațiu pentru a rezuma în detaliu analiza lui Birkert, dar mă voi opri la acele aspecte care mi s-au părut cele mai importante. Textul tipărit operează conform unei logici lineare, controlate de imperativele sintaxei limbilor naturale: citind, parcurgem un traseu mental de la o configurație simbolică la
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
de banalități, iar lipsa de nuanță a limbajului își va afla echivalentul în lipsa de nuanță a percepțiilor și gîndirii noastre. E lesne de dedus că Bikert nu e un entuziast al Internetului. Nu știu cît de multă dreptate are, în analiza sa, dar cert este că volumul lui, fără îndoială extrem de interesant, poate fi citit pe Internet... Le las cititorilor plăcerea de-al găsi singuri, nu de alta, dar cine știe ce alte ciudățenii (macabre sau nu) vor mai găsi pe parcursul căutării... Sven
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
a dominat și comunicarea socială românească a ultimei jumătăți de secol, explică extinderea sintagmei limbă de lemn în referirea la forma de expresie a textelor, a discursului totalitar, ale cărui particularități de organizare au fost puse în evidență de profunda analiză efectuată de autoarea franceză. În această etapă a evoluției sale, sintagma își păstrează caracterul metaforic, utilizarea ei referindu-se, în primul rînd, la rigiditatea de expresie asociată discursului politic. Translarea sintagmei de la nivelul exprimării curente la cel al terminologiei științifice
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
literar și non-literar deopotrivă, refuzînd orice încercare de fixare, eseul, ne arată Alina Pamfil, este o "formă a neliniștii". Studiul, erudit fără ostentație, trece în revistă principalele teorii și idei vehiculate în legătură cu definirea eseului, dar pornind de la sugestiile oferite de analiza unor texte aparținînd unor autori diverși (Alexandru Odobescu, Paul Valéry, Peter Handke, Virginia Woolf, Octavian Paler, Henry Fielding, Günter Grass, Michel Tournier), fiecare aducînd un parcurs inedit în cîmpul de înțelegere al temei: eseul ca "dialog nesfîrșit", "cutreier printr-un
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
sfîrșitul secolului al XIX-lea ne este cunoscut mai ales prin Caragiale. Al. Andriescu, într-un studiu asupra evoluției limbajului publicistic (Limba presei românești în secolul al XIX-lea, Iași, 1979) amintește de gazetele umoristice, dar nu le include în analiza să lingvistică. Iar monografiile și antologiile dedicate presei umoristice și scriitorilor satirici (de Constantă Trifu, Virgiliu Ene, Livia Grămadă ș.a.) vizează cu precădere aspectele tematice ale domeniului, nu strategiile de limbaj. Contactul cu textele umoristice necanonizate rămîne totuși destul de dezamăgitor
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
însă atribuit unor țărani, adică unei categorii care întruchipează, în mitologia națională, puritatea și tradiția; în acest caz, asumarea distanței e mult mai puțin probabilă. Dincolo de această plasare diferită, există și deosebiri de strategie discursivă, care apar doar la o analiză atentă a textelor. într-un număr de pagini echivalent, înjurăturile (grave, blasfematorii) sînt mult mai puține la Barbu, deși mediul le e, în realitate, foarte favorabil. La Preda, în schimb, frecvența injuriilor e mult mai mare; totuși acestea sînt, ca
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări sau de pe stadion, ei înșiși cu un registru larg al posibilităților umorului, de la ironie și bășcălie subțire la umor gros, ireverent și amar Lumea lui
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
mod autentic pentru Sorin Stoica sunt cele ale unui intelectual: drama ficțiunii și a scrisului, eventualul complex al ziaristului față de omul de litere. Și în aceste texte Dorin Stoica reiterează ceva formule textualiste à la Mircea Nedelciu, sau scrie o analiză a receptării ce sugerează o conștiință internă acută a scriitorului de la granița dintre literatură și interferența postmodernă a stilurilor de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția omului de presă și despre pitorescul oamenilor de
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
de expresie. Foarte bun este textul Pe pilot automat, o proză despre condiția omului de presă și despre pitorescul oamenilor de presă. Se combină aici confesiunea dură, scârba existențială și abjecția, ratarea constantă a binelui și a frumosului. La fel, Analiza receptării și O zi din viața lui Nae Stabiliment, (parafraza după Soljenițîn e un soi de bășcălie a realismului dur), texte de finețe narativă și conștiință a procedeelor interne ale literaturii. Sorin Stoica, , colecția "Debut", Ed. Paralela 45, 123 pag
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a raportului dintre scris și oral, dintre o cultură "înaltă", savantă, și una populară, asemenea texte constituie un material ideal. Le găsim uneori în culegerile noastre de folclor, de pildă, într-un volum de Folclor din Maramureș (de N. Băieșu
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Condiții asemănătoare au determinat de altfel și apariția unei foarte interesante cărți a celebrului Leo Spitzer: ale prizonierilor de război italieni 1915-1918 (1921); ar merita încercată o comparație între cele două corpusuri (deși, în cazul lui Spitzer, esențial e comentariul, analiza tematică și stilistică a textelor). în scrisorile în cauză, întîlnim desigur comentariile metadiscursive despre începerea scrierii "Foaie verde de homei, / Am pus mîna pe condei, / Și condeiul pe hîrtie / Și-am început cu dor a scrie" (p. 469); textele nu
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
și traseele lui, cu o bună companie interdisciplinară, acest du-te vino între tehnicismul poeticilor moderne și ancorajul metafizic al poeticilor premoderne s-ar putea să fie una din principalele surse de viitor în cercetarea literară. Implicațiile simbolice ale clasificării, analizele de determinism, modelajul axiologic, toate acestea impun Arca drept operă fundamentală, nu numai în literatură, dar și în multe alte planuri. La aceste "multe planuri" va trebui să fim atenți. Din împământarea istorică a comentariului, din acel aici-și-acum al perspectivei
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
aparent de critică literară. Ce tip de critici vă sunt simpatici? între deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism"), care e calea de urmat? Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor dvs. fără a-l irita pe autor? J.B.: îmi sunt simpatici criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui - aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
lucru. Când îi citesc critica, unii cred că nu face decât să descrie ce se petrece în Turgheniev ori Cehov. De fapt avem de-aface cu critică literară strălucită, ba chiar cu aprecieri despre viață. Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor mele fără să mă irite? Până unde vrea, fiindcă nu mai citesc critică despre ce scriu eu. Cândva mă făcea să mă simt important, dar nu m-a ajutat câtuși de puțin să-mi scriu vreo carte. Am renunțat
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
contextul operelor se dovedește mai puțin sensibil la variațiile de timp și de mentalitate decît textul lor. Critica, sub toate formele ei, are o posteritate mai lungă și mai sigură decît arta. Nouăzeci la sută din autorii care fac obiectul analizelor lui Sainte Beuve din Lundis-uri, de exemplu, au fost dați uitării. Paginile criticului despre ei se citesc încă, și cu ce bucurie! Iar cînd receptarea e urmărită sistematic, istoria literară reușește să devină mai palpitantă decît simplul comentariu, din unghiul
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
de unde veneam (agravat la noi de paranoia de tip Bokassa și Mobutu a unui om fără școală care nu muncise practic niciodată și se imagina pe sine ca al doilea Mihai Viteazul) era evident, fără a mai fi nevoie de analize filosofice, sociologice sau istorice: "socialismul real" era, în cel mai bun caz, o formă monstruoasă de capitalism etatist, de o brutalitate nelimitată de nici o lege, de nici o regulă, iar în cel mai rău - și era cazul țării mele - un neofeudalism
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
prea plictisit, dar schematismul e rațiunea de a fi a acestui roman. Personajele sînt univoce, finalul e forțat: Florence rămîne în Spania, Vincent se întoarce în Elveția pentru a-și relua de unde le-a lăsat tabieturile lui de pensionar. Nici analiză, nici construcție savantă. Doar mici capitole înșiruite ca niște mărgele ieftine de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care te bucură o clipă cu pastelul delicat al culorilor. Există un singur artificiu de compoziție, unul
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
să văd un spectacol pe un text al ei. În anul 1998, Editura "Unitext" publica un volum intitulat Artă ce include trei piese. Un volum superb, și liniștitor și tulburător, o vînă teatrală și dramaturgică remarcabilă pentru arta contemporană, o analiză asumată, trepidantă și pasională asupra structurilor umane. A fost o încîntare să citesc acest volum, tradus bine și, uneori, chiar cu "patimă". M-am gîndit ce regizor va îmbrățișa în mod benefic unul din textele Yasminei Reza și mi-am
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
relație cu cea de stânga, simțită pe pielea noastră până de curând, pe de altă parte să dezamorseze prejudecățile cu privire la Europa. În ceea ce privește ideologia de dreapta, Adrian Marino e tranșant într-un subcapitol intitulat Teoriile antieuropene: Nae Ionescu, Noica, }uțea. Scurtele analize și concluziile teoriilor celor trei din Roza vânturilor, Modelul cultural european și Proiectul de tratat, Eros... nu mai lasă loc nici unui comentariu. Bun cunoscător al istoriei ideologiei românești, Adrian Marino face apel la exemple din istoria noastră cultural-politică pentru a
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
și 1080, sau în spaniolă în secolul al XIII-lea, sînt înregistrați în română abia în 1798 și 1818). Pe de altă parte, multe probleme de adaptare sînt comune, indiferent de etapa pătrunderii în limbă. Volumul cuprinde o foarte detaliată analiză comparativă a adaptării morfologice (gen, formă cazuală, grade de comparație, clase de flexiune verbală), fonetice și grafice. Dincolo de indiscutabila unitate și de intenția dominantă de a păstra identitatea termenului de origine, modificările de detaliu sînt extrem de numeroase (în pronunție, în
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
a deceniului nouă, respectiv metarealismul, conceptualismul și prezentismul au trasat o hartă poetică foarte asemănătoare celei de la început de secol șdouăzeciț: simbolism, futurism și akmeism." Este, din câte știm, pentru prima dată în presa noastră literară când se schițează o analiză a tendințelor din literatura rusă de la sfârșitul secolului douăzeci. Amețiți de propaganda optzeciștilor de la noi, începuserăm să credem că, în afară de ei, nimeni nu mai inventa ceva demn de interes în literatura lumii în acea perioadă. P.S. În același număr de
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]