2,924 matches
-
Eu am spus asta era adevărat cu două secole înainte, și nu puteți veni acum cu istoricismul acesta simplu. Și ce înseamnă mesianismul? Înseamnă o mulțime de lucruri, și nu numai ce credeți voi. Asta a creat un fel de angoasă, pentru că însemna că ei nu știau Cabala. Asta nu înseamnă că ei nu știu altă metodologie. Nu înseamnă că eu cred că ce fac ei e un fel de teologie a Israelului. Înseamnă de fapt - și asta am scris-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt scris, zâmbitor (cum îl știu) și în fața angoaselor... existențiale. Drept care îi spun din toată inima: să ne trăiești, Nicule! (revista Cronica veche, nr. 10, 2011) 181 Mihai Drăgan - corespondență Un mic pachet de scrisori trimise de Mihai Drăgan (4 dec. 19371 nov. 1993) în anii 1955 1957 documentează
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nevoit să „încaseze” destule „contre” din partea celorlalți, diferiți ca fire și caracter și, evident, mult mai adaptabili... Fila de jurnal devine confruntare (în lipsă!) cu aceștia și, nu mai puțin, analiză a propriei conștiințe, ce presupune, desigur, și descrierea unor angoase, visuri, frustrări. „Războiul de șapte ani” cu persoana care i-a „uzurpat” postul de șef este o realitate traumatizantă, cu reflexe vizibile pe multe pagini. Însemnările de moment nu-l arată a gândi precum Iov, încât să-și spună, împăcat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să păstreze tot ceea ce poate conferi adevăr și durată lucrării sale literare, pentru a inventa un alt „capăt de linie”, spre care îl văd deja înaintând fără grabă, la fel de scrupulos cu fiecare cuvânt scris, zâmbitor (cum îl știu) și în fața angoaselor... existențiale. Drept care îi spun din toată inima: să ne trăiești, Nicule! (revista Cronica veche, nr. 10, 2011) 181 Mihai Drăgan - corespondență Un mic pachet de scrisori trimise de Mihai Drăgan (4 dec. 19371 nov. 1993) în anii 1955 1957 documentează
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nevoit să „încaseze” destule „contre” din partea celorlalți, diferiți ca fire și caracter și, evident, mult mai adaptabili... Fila de jurnal devine confruntare (în lipsă!) cu aceștia și, nu mai puțin, analiză a propriei conștiințe, ce presupune, desigur, și descrierea unor angoase, visuri, frustrări. „Războiul de șapte ani” cu persoana care i-a „uzurpat” postul de șef este o realitate traumatizantă, cu reflexe vizibile pe multe pagini. Însemnările de moment nu-l arată a gândi precum Iov, încât să-și spună, împăcat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
partener de dialoguri scurte sau repezite. Nu-l văd în postura jenantă a celor care au făcut din datul cu părerea un reflex cotidian, și acest lucru se vede de douăzeci de ani. Trimit această carte spre tipar, eliberat de angoasa unui demers inutil. Există vorbe și gânduri care merită să trăiască o viață mai lungă, dincolo de memoria fragilă a unei emisiuni de televiziune. La urma urmelor, din piesele aparent disparate ale prezentului, ca într-un joc de puzzle, se adună
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
permite cezura salvatoare, permite acea întoarcere care modifică perspectiva, permite instantaneul sau lungul răgaz al deturului reinterpretator. Ciclicitatea și repetiția, recăderea în vechi, sunt atributele lipsei de conștiință. Noutatea nu se instaurează prin vizita "das Nichts"-ului heideggerian sub înfățișarea angoasei existențiale, ci în lumina inovatoare a unei strângeri la sine, a unei repreluări atotcuprinzătoare care privește către ego cu o înțelepciune aptă de a-l îngloba și depăși. Însuși actul întoarcerii către sine presupune și se face în numele unui mai
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reflexivă. Astfel, comportându-se ca un întreg, egoul îmbracă temporar haina unei staze premergătoare și se lasă observat, înglobat și depășit pentru a se regăsi pe sine transfigurat la finalul unui proces care nu are nimic de a face cu angoasa de tip heideggerian (adică cu vizita înrâuritoare a nimicului aducător de întregiri de perspectivă). În conformitate cu expresia cea mai înaltă a conștiinței obiectelor lumii (cea care oferă o viziune filosofică a purității teoretice), gânditorul din Freiburg a conceput metafizica a fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai senzoriale spectacole din România în acest moment. Un concentrat de reactivitate la un context limită. Trei corpuri sunt închise într-o cabină care le strânge pielea, care le tasează senzațiile și le alertează panica. În Cvartet pentru o lavalieră, angoasa de proximitate e sursa mișcărilor strâmte, înghițite, nevrotice sau, dimpotrivă, dezinhibate. Un spațiu în care te simți ca o felie de cașcaval într-un senvici poate provoca cele mai paradoxale reacții. Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian trec prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Lui Afrim îi plac inocenții razna (Dora din Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Tugati din Krum, Petr din Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele), neputincioșii psihedelic de fragili, sacii de box umani care se blochează în propria lor angoasă și schizoidie, care alunecă în singurătate bâjbâind după fericire. Radu Afrim concentrează în spectacolele sale „mediul terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ca și muzica noastră, care se întinde de la calde așezări de acorduri la urlete de disperare, de la singurătatea unui solo de trompetă la ciocnirea violentă a unor ritmuri nebune, și textele noastre merg de la iubire la ură, de la politică la angoase personale, de la frigul interior la căldura cu care cei dragi ne înconjoară. Avem de gând să continuăm Da, e greu să vorbești despre tine, despre realizările tale, despre visuri și idealuri. Vedeți, nu e vorba numai de modestie. E vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și copiii lui Ionel Teodoreanu, de pildă. Doar că Julius vede mult mai departe decât vedeau ochii idilici ai copiilor de la Medeleni. Și chiar dacă nu ajunge la revolte stângiste stridente, perspectiva copilului Julius, prietenul servitorilor, este aceea a unei permanente angoase, o angoasă care menține acest amplu roman într-o tensiune constantă de la început și până la sfârșit. Nu există personaje negative și personaje pozitive Romanul conține cam tot ceea ce trebuie să conțină o saga, o istorie de familie, în buna tradiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lui Ionel Teodoreanu, de pildă. Doar că Julius vede mult mai departe decât vedeau ochii idilici ai copiilor de la Medeleni. Și chiar dacă nu ajunge la revolte stângiste stridente, perspectiva copilului Julius, prietenul servitorilor, este aceea a unei permanente angoase, o angoasă care menține acest amplu roman într-o tensiune constantă de la început și până la sfârșit. Nu există personaje negative și personaje pozitive Romanul conține cam tot ceea ce trebuie să conțină o saga, o istorie de familie, în buna tradiție sud-americană, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de-a lungul timpului, vremelnic sau nu, și-au găsit adăpost pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu și populate de un popor pașnic, primitor, dar veșnic aplecat cu fruntea în pământ din cauza vicisitudinilor istoriei sale zbuciumate. Este destinul culturilor mici, angoasă pe care Emil Cioran o resimțea dureros și o deplângea cu dezamăgirea disperării, ceea ce nu l-a împiedicat să devină celebru prin nihilismul său. Cu toate acestea nu există domeniu al culturii și științei în care acest popor multimilenar să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
leneș, crud, egoist și imoral - și să trăiești mai departe cu tine însuți admițând asta despre tine. E.C.: La ieșirea din sală, un prieten mi-a spus că un lucru care i-a plăcut este că, dincolo de tensiunea extremă, de angoasă, de dramă, 432 este un film cu happy end: avortul reușește în ultimă instanță, în ciuda prețului plătit. Nu moare nimeni, viața merge mai departe. Cum comentați? C.M.: Dacă i s-a părut că nu moare nimeni, cred că a văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
să câștige acest timp din aproape în aproape și nu printr-o lovitură de forță, cum ar fi declanșarea de alegeri anticipate. Deja am început să ne declarăm tablourile și cadourile... NIȘTE CIORI VOPSITE-N ROȘU Pe cine mai interesează angoasele unui om sfârșit? Iliescu le-a bătut obrazul noilor lideri PSD. Hai să zicem chiar că i-a plesnit. Sau că i-a împroșcat în față: ciocoi, aroganți, oportuniști, corupți. Veți spune: ei și? Adresanții au răbdat în tăcere, s-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
să pună de omletă, m-au lecuit definitiv. Nu pot asculta jazz decât în zile ploioase sau nopți de insomnie, când numai gândul la cineva care se gândește la mine mă salvează de refugiul în alcool - modalitate la-ndemână pentru angoasele individului obișnuit să folosească materia cenușie în scopuri deloc străvezii... Vine o vârstă la care asemenea momente nu pot fi evitate. Ca să nu cazi în prostie, ce-ți rămâne de făcut? O altă carte, un alt disc, un alt proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de versuri, Lueurs et flammes și Le jardin passionné, și două romane, Amor vincit și Le Sortilège. Versurile din cele două culegeri au un farmec puternic, o frumoasă armonie, o tristețe dezamăgită, profundă, dureroasă, ca o chemare a morții. Pesimismul, angoasa, regretul, dorința, dorul, cum se spune în română, fac să tremure fiecare pagină. Sunt vise, renunțări, evocări, amintiri, tristeți ale unei inimi îndurerate care este: "La fleur sans joie éclose au bord des nuits". Acest adio spus tinereții au un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
spune ea, o educație spartană." Impresii personale și amintiri apar în nuvela Handzeichnungen intitulată Schlimme Geschichte, unde micuța Hedi trebuie să meargă la culcare la ora trei după-amiaza pentru că nu și-a terminat pagina de scriere și trece prin toate angoasele în singurătatea în care este lăsată, văzând cum vine seara, cum se întinde întunericul și se luminează strada: "I se părea în fiecare seară că toate mobilele se pun în mișcare și vin asupra ei. Azi și mai mult i
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru stilul său ironic și pesimist, la fel ca și pentru obsesia sa pentru sinucidere. După moartea idolului său, Akutagawa Ryûnosuke, scriitorul suferă o puternică depresie și devine alcoolic. Aceasta este perioadă tristă a vieții sale, de criză și de angoasă, care va da naștere complexului și „vinovăției de a se fi născut“. Romanele lui Osamu Dazai sunt majoritatea scrise la persoana întâi și profund autobiografice, scriitorul reușind să creeze un anumit stil (watakushi shosetsu), care va deveni o marcă inconfundabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
răspunderii, ușor comestibile și fără prea mulți înlocuitori. Măcar ne identificăm cu toții reacțiile, știm să ne tratăm micile dependențe de imagini și combinații stilistice ușor de ingurgitat. Un scriitor precum Adrian Petrescu, tânăr român aspirant la recunoaștere literară, provoacă o angoasă mult mai neplăcută, care ține mai mult de zbaterile artistului în mijlocul unor confuzii literare. Cam acesta ar fi contextul, iar lipirea celor două literaturi este, evident, întâmplătoare, o carte a fost cerută de metabolismul personal al lecturii, cealaltă a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Adevărul nou“ de către un mecanic. Atmosfera sumbră, apăsătoare - atât de mult dorită de autor - e obținută până la urmă nu din teribile demonstrații de forță stilistică sau din atitudini surprinzătoare ale personajelor, ci tocmai din evidenta neputință artistică. Dorința de mărețe angoase existențiale se stinge în triste bâjbâieli semicurajoase cu aer de târg de provincie. Mă rog, după lectură, mi-a venit pofta să teoretizez aiuristic categoria cărților care nu te ating cu absolut nimic. Îi doresc lui Adrian Petrescu să încerce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
paradis!“ Lemuel Sears e părăsit de noua și, probabil, ultima sa iubire. În aceeași noapte se culcă cu portarul blocului în care ea locuiește. Aventura, o premieră în viața lui, îi dă o stare de vinovăție, îl împinge în brașele angoasei și ale unui psihiatru falit. Drept care hotărăște să-și înfrunte soarta și să continue aventura cu mai tânărul Eduardo. Mai precis, se decid să meargă la pescuit împreună... Sexul cu Eduardo îi conferă o stare plină de liniște, eliberarea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și ale unui psihiatru falit. Drept care hotărăște să-și înfrunte soarta și să continue aventura cu mai tânărul Eduardo. Mai precis, se decid să meargă la pescuit împreună... Sexul cu Eduardo îi conferă o stare plină de liniște, eliberarea de angoasa simțită în prezența femeii care-i tot repeta că nu înțelege... femeile. Și cum ar fi putut să combată vinovăția pe care el, vajnic heterosexual bătrân, o resimțea, decât militând pentru asanarea și „de-poluarea“ (procedeu extrem de complex) lacului din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
-ului cu care încerc să prind ne(sur)prinsul (puteți vedea la www.flickr.com/photos/60986684@N00/1538009681/). Să beau, nu-mi venea la îndemână. De unul singur băutura e viciu, n-are haz, e un adjuvant inutil pentru angoase. Să plec de nebun în lume, încotro vedeam cu ochii, mi-era lene. Tendințe suicidare nu mă încearcă, realitatea din mintea mea nu-i alterată, iar cea din jur încă are culori frumoase, de ali(e?)nat sensibilități rănite. Ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]