9,963 matches
-
Herseni trage în nări mirosul acela de zidărie vetusta că pe un parfum bun. Se simte în elementul ei și prinde a merge cu pas ceva mai vioi, tot înainte, printre colonadele falnice. Talpă pantofilor din piele galbenă că șofranul, apasă ușor, ca și iluzoriu peste gresia nouă nouța și care nu are nimic de-a face cu istoria locului. Este ca o figurina de fildeș pe o tablă imensă de șah. Un pion. De ce nu, nebunul sau poate, regina. Totul
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
curată, abia regenerata, epiderma își reintră în drepturi, se întinde de o parte și de alta a unghiilor date cu lac transparent. Mărținei Herseni i-a dispărut incertitudinea, frica de detoate și mai ales rușinea față de sine, psihiza care a apăsat-o toată săptămâna trecută. Da, mai este încă obosită și stînjenită poate. Ce căuta acolo? Știe ce, dar nu vrea să-și răspundă. Trupul fizic nu-i mai face față spiritului, acelui liant care o ține cu carnea încă pe
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
rămăsese țipenie de om acolo, fapt care făcuse să-i crească neliniștea ce-l încerca. O bănuială sumbră îl inundase, ca o apă neagră care nu-și mai găsește locul în matcă. Grăbise instinctiv pasul și ajunsese abia respirând să apese pe clanța ușii farmaciei. Înăuntru două fătuce în hălățele albe stăteau la taifas, iar la ivirea lui își întrerupseseră nemulțumite conversația. Nu se mai dau azi compensate, îl luase în primire, una dintre ele. Ne-am făcut plafonul mai adineauri
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
acum când ea e dincolo de departe! Privirea se oprește deasupra pernelor din pat, triste păreau și ele, cărțile dragi Clarei nerăsfoite păscând cuvinte în singurătatea lor.Fire de nisip îndrăgostite, printre ele murmură durere, lacrimi si dor,pietre voluptoase ce apăsau pe sufletul meu. Priveam de câteva minute în gol peste prezent, singurul gând care plutea în derivă pe oceanul vârstei era de ce? Referință Bibliografică: (fragment din roman: Sunt lacrimă din lacrimile tale, autor Gheorghe Șerbănescu) / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370988_a_372317]
-
Încep să încerc să-l păcălesc ducându-mă la frizer și spunându-i să-mi ia puțin, foarte puțin din păr ceea ce și face pentru ca apoi să mă duc la un lighean cu apă să-l ud și să-l apăs tare, tare să nu se vadă că nu l-am tuns. Mă învârt eu pe acolo pentru ca apoi să ne scoat-n față zicându-ne vrute și nevrute, nu l-am băgat în seamă deoarece supărarea mă domina (aveam o durere în suflet
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
dulci, acoperite fiind de cele lungi și amare - e chin și jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himera, care musca și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soarta prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere de dinți de foc, ce sfîrteca în viu cu acest suflet al nostru unic și mic în fața urgiei vieții e oare un mit ce se naște în secolul xx sau e numai o clipire a celui ochi
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
am coșmaruri treaz acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara cu zbuciumul din mine înțeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e oare vis sau e destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce ți-e dat să fi
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
în Munchen. El a fost interesat de acest caz foarte mult și după moartea pacientei, a studiat cu atenție creierul decedatei, publicând apoi rezultatele cercetărilor sale. Cu cât aflăm mai multe amănunte despre această boală, cu atât mai mult ne apasă grijile cu gândul la ea... In ultimul timp am fost confruntată aproape zilnic cu știri în legătură cu ravagiile făcute de ”Alzheimer”; persoane apropiate mie și familiei mele au primit acest diagnostic și din momentul în care am primit această veste, am
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
viei, în comori de viață care, revărsându-se în pahar îl preschimbă în potir, turnându-se pe gură luminează omului drumul la Rai! În vin este incantația care desface tot ce oprește avântarea în vis, ridică de pe suflet tot ce apasă... în inima vinului cântă dragostea și trădarea, dorul și uitarea, în vin plutesc serafimii și dănțuie demonii...! În vin se stinge setea și se aprinde focul. Vinul e izvor de viață și mesaj ancestral al chemării la partea de bucurie
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
din nou, făcându-i loc unei asistente frumoase , cu părul negru , revărsat pe spate. Nu știu ce meserie știe ,dar simpla ei prezență te vindecă la rană. Ne pune la fiecare-n cutiuță câte o pastiluță ,probabil de calmare. - Dacă simțiți dureri,apăsați pe butonul roșu și o să vin cât ai clipi . Privirea , senină de albastră , i se rotește toată prin spatele rimelului ,dar nu mai așteaptă să-i spunem ce ne doare și face calea întoarsă pe unde a venit. Iar nouă
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
încredere? -Nu, Mona, nu lua decizii pripite. -El va regreta, nu eu. Cât o fi ceasul? E timpul să mă întorc. -Dar poți rămâne aici la mine dacă vrei. -Nu, nu vreau să te deranjez, chiar dacă din cauza supărării care mă apasă deja am făcut-o. -E aproape miezul nopții... Nu pleca, e prea târziu. Rămâi să dormi aici cu mine. -Bine, dacă spui tu, voi rămâne. -Sper ca totul să se lămurească mâine. Tu și Vlad vă iubiți iar noaptea e
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
dulci, acoperite fiind de cele lungi și amare - e chin și jale-n sufletul nostru - chipul tău destin e o himeră, care mușcă și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soartă prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere de dinți de foc, ce sfîrtecă în viu cu acest suflet al nostru unic și mic în fața urgiei vieții e oare un mit ce se naste în secolul xx sau e numai o clipire a celui ochi
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
am coșmaruri treaz acea pădure virgină o fi așa opacă și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlagă - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afară cu zbuciumul din mine înțeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsesti zidule - e oare vis sau e destin în oboseala voastră languroasă și vicleană - nu fi perfidă - oare de ce - de ce ți-e dat să
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
șî noi cu câti ceva, știi cî doamna-i trup șî suflet pentru fatî! Gândești-ti cum ti scoți, ci-i spui sî ti creadî... Acestea fiind spuse, cei doi au pornit către apartamentul Emanuelei. Ajunși în fața ușii, în timp ce Costel apăsa soneria, Ioana și-a luat o mină supărată iar ochii îi jucau în lacrimi... - Săr’mâna, doamnî! zise Costel de cum deschise ușa Emanuela. - Săr’mâna...! îngăimă printre lacrimi și Ioana. - Bună seara! le răspunse Emanuela, punând accentul pe „seara”. Ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
se gândea doar la una - cum să-și salveze o parte din sine, care eram eu, copilul ei. De aceia, îndemn să credem în puterea artei de a mângâia sufletele! Muzica ne poate ajuta să fim mai vitali, mai puțin apăsați de nevoi, mai luminoși! Eugen Doga https://www.youtube.com/watch?v=6TjzAeLkb7s Viața mamei a decurs în condiții extrem de complicate, care i-au format concomitent și caracterul. Mama ei, bunica Nadia, care a locuit cu noi în ultimii ei
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sentimente, iubire, pasiune și... cine suntem noi să ne căutăm printre cuvinte, mințind uneori, crezând, că ne putem ascunde, prin întunericul firesc, al gândirii, ce ne apasă, controlându-ne, fără să vrem viața, privind apoi, spre ieșirea luminată de incandescenta sufletelor noastre ce se aprind deseori, doar la atingeri de mână și priviri, ce trec, dincolo de necunoscut, printre picuri de ploaie ce se lovesc, de geamul imaginar
SĂ-MI FI APROAPE de COSTI POP în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369891_a_371220]
-
Toto, clovnul de la Circul Mare era foarte trist. Și cum să nu fie când știa că în curând va sosi Crăciunul și el, nu găsăse un brad să-l împodobească pentru fiul său Răzvan. Mergând încet spre casă, cu pași apăsați prin zăppada moale, ducea în suflet vestea tristă pentru fiul său, lipsa bradului. Cum va reacționa oare Răzvan? Va plânge cu siguranță. El, marele Toto, așa cum i se spunea la circ, dorea să îi ofere o viață frumoasă copilului său
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului, ușor deasupra armăsarului din dreapta. Parcă știa ce face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
amiază,și mă mișcam împreună cu tine, cea nevăzută, cea de mine iubită în șoaptă, peste movile,peste munți, acolo,unde,nu îndrăznisem să te iubesc vreodată! cât de tare mă frigeau mâinile în îmbrățișările astea mute,cu tine! nori grei apăsau peste trăirile mele și-atunci, am chemat vulturii să-mi ciobească stelele pline de neliniști din ochi, în care-mi ațâțaseși fărădelegile, pentru ca tu să nu dispari niciodată din umbra-ți! se făcuse frig în liniștea asta în care,urlau
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
în: Ediția nr. 2066 din 27 august 2016 Toate Articolele Autorului Joi, 25 August 2016 Mi-e dor de tine și mă dor Toate tăcerile din dor, Eu știu că Dorului nu-i pasă, Pe suflet tot mai greu m-apasă El n-are liniște, oricum Oriunde-oricând îmi iese-n drum Tot mai flămând și dorul meu, Spre tine îl trimit mereu Și-oricât e ziua ta de lungă Acolo unde ești te-ajungă, Iar noaptea luminați de lună Să vă
MI-E DOR DE TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370028_a_371357]
-
de noi, cutremură-mi ființa, Să curg albastru în infinit peste geamătu-ți mut. Să ne iubim cu patimă sub ploaia cea deasă, Să îți tremur în palme când tu prin mine colinzi, Să-ți sorb fiorii când pieptu-ți sânii mi-apasă, Cu pajiștea udă să tremur când tu mă cuprinzi. S-atingem cerul cu clocotul din valsul iubirii, Să curgem din extazuri astrale lacrimi fierbinți, Să ne-așezăm, storși de vlagă, pe pragul menirii Și peste al timpului verde hotar, muri
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
într-o zi de post. Eu nu-ți mai știu acuma mângâiere Cu toate că o lume îmi zâmbește. Simt o tristețe mare și durere Iubirea ta acum nu mă dorește. La pieptul tău n-am să mă regăsesc Tăcerea ta m-apasă sau mă doare. Îți spun acuma ! ... Simplu și frățesc ! Că fără tine nu există soare. Mi-ai întrerupt și ai răpus un vis Durerea ce-am în mine nu o știi. Nu ai făcut nimic din ce-ai promis Dar
IUBIRE LA MEZAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370055_a_371384]
-
poate doar comunici cu gemenii tăi, fragmente ale entității feminine pe care o porți în aproape egală măsură cu cea masculină, la fel ca noi toți. Pe cine cauți tu în noi? Pe cine vrei să readuci de câte ori timpul te apasă și mai ales, de câte ori eu sau alte ființe îți trimitem căldura inimilor noastre obosite să mai ardă în zadar? (fragment din Cuib) Referință Bibliografică: Mă țese timpul în tâmpla ta / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
mângâi și nu vor să mai sune. Chiar și chitara plânge-n acorduri, Scăpând de amaru-mi suspin, Și sângele îmi curge în noduri, Când plâng pe chipul din cana cu vin. De astăzi simt cum chipul tău, În suflet m-apasă să doară, De azi nici eu nu mai sunt eu, Și-n umăr îmi plânge-o vioară!... 31.08.2016 Photo paint montage by Gabriel Todica Referință Bibliografică: Nu pot să te uit! / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU POT SĂ TE UIT! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370356_a_371685]
-
sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților”. De data aceasta, simțeam eu pe spate denivelările terenului pe care eram așezat, dar cine le mai dădea importanță? Cu o mână îmi apăsa pieptul și cu cealaltă se sprijinea pe piciorul meu, luptându-se cu sârg să înfrângă forța provocatorului de nebunii. Cu cât se străduia mai tare, cu atât opoziția era și mai îndârjită. Aveam senzația că pătrund până în cele mai ascunse
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]