2,819 matches
-
Curând după aceea, cartea văzu lumina fericită a tiparului. Deschizând-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adevăr, dacă cititorul a avut prilejul de a încerca pe propria-i piele așa ceva, o spaimă mare are, de cele mai multe ori, forța miraculoasă de a te face să uiți atunci, pe loc, de orice fel de durere trupească sau de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea 192 Rareș Tiron aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
piciorul, aplecându-se și mai mult deasupra lui. Murmură răgușit: — Dacă scoți un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
duc, de când e lumea, pentru fiecare. Nu-i frumos ca, cineva, să și dea propriul exemplu, atunci când în viață survin momente de mare încercare. Dar, dacă, totuși, vin, cum au și venit, n-ai încotro, trebuie să le suporți duritatea, apăsarea, srtângerea de menghină la care te supun. Așa, că, eu, unul, strig, guvernului, căruia i te-ai adresat: nu-l eutanasia! Nici vreun alt ajutor nu-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur! Cum, singur și-a făcut-o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sau nu se mai făceau deloc, și că nimic nu i-ar putea prilejui, niciodată, o plăcere asemănătoare aceleia de atunci. Și a avut deodată impresia că i se umflă pieptul, că plămânii adună mai mult aer și o ciudată apăsare, care îi tăia mereu respirația, a dispărut pe neașteptate. A fost doar o clipă, dar amintirea ei l-a urmărit ani întregi. Și acum, aici, tolănit în caiac, cu fața spre cer, încerca aceeași senzație, dar dusă la infinit. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
secolele VI-V î.H. Caius Plinius Secundus sau Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), istoric, filosof și om de știință roman, autor al monumentalei lucrări Istoria naturală (n. tr.). Plantă euforbiacee, cu tulpina cărnoasă, din care se scoate prin apăsare un suc foarte acru folosit în medicină ca purgativ (n. tr.). „Consiliul Americilor“ (în engl., în orig.). Ceață amestecată cu fum (în engl., în orig.). Compania Minieră a Sudului (în engl., în orig.). Cartiere de cocioabe (în portugheză, în orig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe jos sprijinită de bibliotecă, toată În negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ieftină care-i făcea inima să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că această aripă e locuită. Poole locuia probabil În Încăperea de unde se auzea pendula. Ori de cîte ori se gîndea la Poole, Digby simțea o apăsare stranie, de parcă o amintire dureroasă ar fi Încercat să iasă la suprafață În mintea lui, Înfiorîndu-l, așa cum Îl Înfiora de pildă zbaterea unei păsărele Închise Într-o cameră. Nu putea să se elibereze de această spaimă - spaimă de suferința altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea, de fapt, poate că are nevoie doar de-o mângâiere și de-un pic de Calgon. Ne imaginăm că alarma automobilului care ne trezește noaptea din somn s-a declanșat așa, din senin, și-atunci o potolim printr-o apăsare de buton, fără să ne treacă prin cap că i-o fi urât În Întunericul din spatele blocului. La fel, cei câțiva oameni care or fi asistat, În acea după-amiază, la goana lui Fauvé după Alfina nu și-au dat seama
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă demonului trupesc, unica femeie pe care o voi recrea nu putea fi decât vremelnica decedată, unica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu ochii, de jur-Împrejur, totul era alb. Noi eram singurele semne de punctuație În acel deșert strălucitor. Tot orașul, cu clădirile sale Înalte, cu mașinile, străzile și intersecțiile gălăgioase, cu furnicarul de oameni și de clone, dispăruse la o simplă apăsare de tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că tu ai iubit, iubești sau, cel puțin, te poți transpune în starea sufletească a unui îndrăgostit. Dacă ai făcut asta, vei ști, vei recunoaște, vei simți și vei sesiza faptul că munca te poate elibera, în momentul concentrării, de apăsarea care‑ți încleștează inima tânără. Dacă ești aproape de cel iubit, te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
afacere. După ce ani și ani de zile lucrase site-uri de internet, Florin se Întorcea la materie, făcea tâmplărie. Ideea lui era să producă uși de toaletă pentru igieniști, pentru cei obsedați de microbi, uși care să se deschidă prin apăsarea unei clape cu talpa piciorului. Florin Îmi vorbise mai demult de senzația de scârbă pe care o Încerca, la toaleta de la Joy’s de pildă, atunci când, după ce se pișa și se spăla pe mâini, trebuia să iasă din budă deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu de Sus. Acolo familia sa se bucura de prestigiu, iar el ar fi putut împleti afacerile cu firea lui profund contemplativă; căci Ionică era o mare promisiune mistică. Plecase însă din sat sub apăsarea unei misiuni universale. Știu că termenii mei ar putea părea hazardați, dar eu l-am cunoscut pe acest om. Salvarea mondială era în mâinile lui. De cum sosi în monstruosul oraș, Ionică începu să alerge și, în nici trei zile, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-am oprit să dormim la o pensiune. Eram deja acasă, pe teritoriu românesc. Și în acea zi am simțit cu toții fenomenul care planează aproape fizic asupra țării noastre. În momentul în care am trecut granița am simțit cu toții o apăsare grea și întunecată care plana deasupra țării noastre și am simțit că mai avem de luptat. Eu am tăcut până ce copiii s-au exprimat și încercau să-și explice senzația aceasta ciudată și rea. Atunci am înțeles că nu numai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
scotea mereu datori, le cerea alte noi dobânzi și dări, până când, într-o zi, nemaiputând răbda, oamenii s-au răsculat, l-au prins și l-au legat fedeleș, cerând judecată pentru faptele sale neomenești. Clăcașii de pân’atunci, dezrobiți de apăsarea unui singur om, se uniră și începură să muncească folosindu-se ei acum de rodul muncii lor. Iar feciorul Împăratului Negură, nemaiavând ce face, și trebuind să aibă și el un rost pe acest pământ se duse la marginea pădurii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cunoaștem", cum numea cineva ereditatea, ne poate dezvălui, uneori, o față deloc romantică. 9. Propriu-zis, nu mă doare nimic. Angoasele, când mă bântuie, vin din faptul că respir mai greu, gâfâi la orice efort, obosesc repede și, uneori, simt o apăsare în zona inimii. Atunci, am impresia că duc dinamită în buzunare și că trebuie să fiu atent să nu sar în aer. Sunt singur cu "monștrii" mei și încerc să-i domesticesc cum pot, cu slabe rezultate de cele mai multe ori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
District, la numai cincisprezece kilometri de fermă, George a oprit mașina la marginea drumului și a stat puțin în fața porții, privind dincolo de mlaștini. Era destul de treaz, nu era nici măcar mahmur (în ultimul timp nu mai era mahmur), dar simțea o apăsare ciudată, parcă avea o presimițire rea. Ca de obicei, revederea cu soția lui îl înspăimânta; și mai grav era că îi aveau ca oaspeți pe nesuferiții veri Thomas și Henry în seara următoare, plus doi directori de la Nutrilite, furnizorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]