3,340 matches
-
cum că să n-aibă emoții, înaintea galei de închidere: „Cum să n-am... Îmi amintesc cuvintele maestrului, may the force be with you!“. Pe urmă euforia, îi auzeam pe jurnaliștii străini înștiințându-și telefonic redacțiile - „v-am zis eu“ -, aplauzele tuturor jurnaliștilor străini din sala cu calculatoare când Jane Fonda a apucat să spună doar 4 months... Acestea au fost, de fapt, cuvintele-cheie ale festivalului, singurele pe care le-am înțeles, pentru că erau folosite ca atare și strecurate prin fraze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Fiecare să-și păstreze credințele. Trebuie numai să le aprofundați. Fiți mai mult încă ceea ce sînteți, pentru a nu mai reacționa în mod mecanic. A crea un context pentru sine, înseamnă a-l crea pentru toți". "Este o viziune comunistă (aplauze entuziaste și prelungite) ca aceea de a face fericirea umanității în munca proprie, fie ea și cea mai umilă"120. "Să creăm plecînd de la nimic, de nicăieri și de pretutindeni, să creăm noi spații fără semnificație, nici conținut. Să fim
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă mai abitir decât în orice alt caz, potrivit cu obiceiul ca personalitățile de excepție să fie tratate cu aplauze, dar și cu aversiune radicală. Mitul Eminescu s-a născut din lucrarea geniului său și s-a consolidat prin recunoașterea "noii direcții" junimiste și ctitorirea piedestalului de către Maiorescu, apoi prin confirmarea urmașilor, inclusiv și paradoxal, prin contribuția detractorilor. În general
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1984, până la această ediție definitivă, care valorizează documentație din Dubla sacrificare a lui Eminescu, în două ediții, și a celor următoare: De ce a fost sacrificat Eminescu?, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului, Eminescu și mistica nebuniei, o constanță ce merită aplauze la scenă deschisă. Th. Codreanu, sunt convins, a știut de la bun început că, abordând ultimii șase ani din viața poetului, în spiritul descoperirii adevărului, va stârni, pe lângă meritate aprecieri, și reacții deloc binevoitoare, semn că dreptatea și adevărul umblă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și bucurii în viață. Apostoleanu. 30 august 1988 ». Notă: Interesant, destinatarul nu are indicată adresa și totuși a primit felicitarea, ceea ce înseamnă că și atunci Poșta Română avea salariați buni. În legătură cu aceasta reamintesc ceea ce scrie Eugen Stroe în cartea „Stroe-Vasilache. Aplauze”, Editura „24 ore”, Iași, 2011 că a aflat de la tatăl său: din străinătate, regizorul Sică Alexandrescu le-a trimis o carte poștală, iar la locul destinatarului a scris - Stroe și Vasilache, România. După vreo cinci ani, când maestrul s-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
5-8. *Răsfoind în arhive. Blestem patriarhal asupra Bârladului, nr.108, februarie 2011. p.14-16. *Bat clopotele, de Maria-Vera Willinger, nr.111, mai 2011, p.18-19. * În căutarea lui Ion Grămadă din România, nr. 112, iunie 2011, p. 11-12. *Stroe - Vasilache. Aplauze, nr. 112, iunie 2011, p. 14-16 *Ion Popescu-Sireteanu La el la Mănăstioara,nr. 113, iulie 2011, p. 17-18; *Dr. C. Teodorescu - un susținător al culturii la Bârlad, nr.115, septembrie 2011, p.12. *Tezaurul românesc în documentele timpului. Istoricul Gh.
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
viitorul șef și voiau să se pună bine. Cum a fost la ședința de încheiere a mandatului? D. T.: A fost bine. M-am bucurat că Leonard Constantin, Constantin Nechifor și Ion Toma au fost la conferință. Am plecat în aplauzele sălii mari de la CCTS, mi-au dat distincții, a fost elegant, m-au menajat. Mohora îmi spunea că au fost presiuni mari de la cadrele PCR și de la Securitate să fiu schimbat imediat după refuzul de a prelua Viața Studențească și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
masa studenților, cu tot curajul le ridică - categorie foarte redusă numericește; a doua categorie: studenți care se simt foarte bine în organul respectiv, pe post de personalitate, la nivel de facultate și în mod deosebit în Senat, deci sunt senatori (aplauze furtunoase); a treia categorie, care își justifică prezența ridicând o serie de probleme studențești, dar care la prima tendință de critică a ceea ce a ridicat studentul de către un cadru didactic imediat cedează; mai mult, spune: "Tov. profesor, aveți dreptate, îmi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
să-mi asum consecințele. S. B.: Și în final a apărut Iliescu. D. T.: Da, a venit Iliescu. Era plină Casa Studenților. Am băut un ceai la Camera populară, intrăm și deschid: "Am onoarea..., fondatorul, primul președinte al UASR-ului." Aplauze. Ia cuvântul Iliescu. O oră și 20 de minute pe ceas! Și vorbește despre apă ca resursă mondială. Cărți, analize, Clubul de la Roma, statistici. O frază n-a vorbit despre UASR, despre tovarășul și despre partid. S. B.: Conferință științifică
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lui Marin Constantin, care a umplut sala mare a Casei de Cultură a Studenților trei zile la rând. A fost o nebunie întreagă. Imaginați-vă o sală unde au intrat o mie de oameni în picioare, o liniște mormântală și aplauze frenetice după fiecare piesă la un cor. Nu am mai văzut așa ceva! S. B.: Să trecem la "Amfiteatrul performanțelor sportive". D. T.: Ca să avem o pălărie deasupra, nu neapărat ideologică, am făcut trimiteri la performanțele României, care terminase pe locul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
câteva propoziții în ebraică adresate oaspetelui de onoare, am continuat într-un amestec de spaniolă și idiș, adresându-mă publicului ca să ies, în cele din urmă, nu știu cum din încurcatură, important fiind faptul că am ieșit. Ba am beneficiat chiar de aplauze, de pură curtoazie probabil, când m-am așezat după bizara alocuțiune trilingvă improvizată. Am răsuflat ușurat, dar în sinea mea ardeam de mânie. Mă simțeam de parcă aș fi căzut într-o capcană. Eram printre ultimii care au părăsit sala de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe deasupra, mai era și ginerele lui Leonid Brejnev. Când președintele congresului a supus votului rezoluția de mulțumiri și, în timp ce delegații au început să aplaude în semn de aprobare, am ridicat mâna în semn că solicit dreptul de a mă exprima. Aplauzele erau încă în toi când mi s-a acordat cuvântul și, ridicându-mă în picioare, am declarat că, spre regretul nostru, delegația israeliană nu poate să voteze în favoarea rezoluției de mulțumiri, deoarece noi nu am beneficiat de aceeași ospitalitate oferită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
privești acum de sus, unde te afli, vezi că evreii nu te-au uitat! Nici după patruzeci de ani și mai bine!". Cuvintele inspirate adresate de fiu mai degrabă asistenței decât tatălui său au fost salutate printr-o explozie de aplauze prelungite. * * * Directorul General al UNESCO a convocat un număr restrâns de savanți din țări membre în Organizația Națiunilor Unite chemați să elaboreze recomandări privind prioritățile înscrierii în programul de activitate al organizației pentru proximul deceniu. Din Israel a fost invitat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
răsunând sub bolta spendid modelată a sălii (în documentele oficiale eram înscris ca Pollak Israel) m-a uluit și, în timp ce mă îndreptam spre estrada unde trona rectorul, aveam impresia că pluteam legănat pe un covor fermecat, urmărit de privirile și aplauzele publicului din sala arhiplină. Premiul în sine nu avea nimic stimulator. Am primit primele două volume ale Operelor lui I.V. Stalin, ieșite cu câteva zile înainte de sub tipar. Cărțile aveau încă mirosul specific al tipăriturilor proaspete și, ori de câte ori îmi amintesc
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Sînt acolo guvernatorul provinciei, viceguvernatorul, primarul și viceprimarii, directorii și șefii marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a 200 de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe festivitatea cu prezentarea delegațiilor: Domnul Constantin Simirad, primarul municipiului Iași. Aplauze frenetice. Domnul Tudose este magnific, iar prietenul Tao, traducătorul, se bîlbîie de emoție. Domnul Mihai Teodorescu, directorul regiei Citadin. Alt ropot de aplauze. Domnul Grosu, directorul regiei autonome... "Merge strună", gîndesc eu ușurat. Se ajunge la directorul Constantin Cuza. Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe festivitatea cu prezentarea delegațiilor: Domnul Constantin Simirad, primarul municipiului Iași. Aplauze frenetice. Domnul Tudose este magnific, iar prietenul Tao, traducătorul, se bîlbîie de emoție. Domnul Mihai Teodorescu, directorul regiei Citadin. Alt ropot de aplauze. Domnul Grosu, directorul regiei autonome... "Merge strună", gîndesc eu ușurat. Se ajunge la directorul Constantin Cuza. Domnul... Alexa, director cu tramvaiele, aud eu uluit. Tao traduce însă corect: domnul Cuza... Seara, la hotel, îl abordez pe amicul Tudose glumeț. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe care Vicu Dikman, o cântă foarte frumos, impresionând asistență prin acuratețea glasului sau și în același tablou sovietic, ansamblul de dansuri rusești evolua cu un cazacioc drăcesc. Apoi ansamblul coral cu orchestră încheia sectacolul cu Imnul Păcii. Au urmat aplauzele finale entuziaste, depășindu-ne așteptările. A spectacolul nosru de revista a avut un mare succes. La sfarsitul spectacolului, trăgând cu ochiul de dupa cortina, am văzut în sala o mulțime de profesori de-ai noștri, amestecați în public, aplaudând cu convingere
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
ocupate ținând scaunele, dar nu s-a observat. Am văzut că în sala erau o parte dintre profesori și chiar unii inspectorii de la raion și cei de la UTM cu Done. După prima parte am câștigat simpatia totală a sălii iar aplauzele erau foarte numeroase, până la sfârșit sală s-a entuziasmat și efectiv a fost o mare reușită. La întoarcere, bucuroși de izbândă am mai luat o înghițitură de lichior după care am condus fetele la internat. Participarea elevilor și de la celelalte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
Scena mi-am amintit-o răsfoind excelenta carte intitulată DOINA și semnată de cercetătorii Magda și Petru Ursache (Editura " Timpul", Iași, 2000). Atât geneza, cât și, mai ales, destinul poeziei citite de Eminescu la ședința Junimii din 1883 ("tunet de aplauze" nota Iacob Negruzzi) sunt reconstituite și comentate de autorii ieșeni cu profesionalism, detașare și obiectivitate absolut remarcabile. "Numai la Aiud (în pușcărie, n.n.) Doina se recita și cânta în libertate deplină", confirmându-se paradoxul potrivit căruia "într-o închisoare poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Figurează pe state (de plată, n.n.) ca agent." Din nou, Ceaușescu: "Chiar de când era elev a început..." Aici s-ar impune o paranteză: cu ce ochi să-i privim pe colaboratorii Siguranței? I-au dat în gât pe comuniști deci, aplauze? Doar au acționat în slujba partidelor istorice și-n favoarea regalității, combătând ciuma roșie care... (a se vedea Raportul Tismăneanu). Îmi permit să opinez că turnătorul rămâne turnător, indiferent în slujba cui s-a aflat ori se află. Poate greșesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul. Cel care trăiește extatic, până dincolo de punctul de fierbere, clipa miracolului scenic, spre a pieri în neant după ultima rafală de aplauze, oricât de generoase și entuziaste. Cine să mai știe, acum, câtă emoție va fi "ars" pe scândura scenei Naționalului ieșean vreme de peste patru decenii, rămânând cel mult o scânteie ici-colo, în sertărașul ignifugat al amintirilor dragi; în rest, uitare deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vedea tristele și ciudatele întâmplări din Piața Libertății (Cluj) în decembrie 1989. Personajele implicate într-un fel sau altul în destinele "Tribunei" sunt "citite" caracterologic cu minuție și echilibru, lăsându-se pe seama lectorului concluzia definitivă. Lipsesc etichetările exaltate, condamnările răspicate, aplauzele, huiduiala. D.R. Popescu apare astfel ca un constructor necesar și benefic într-ale gazetăriei culturale, într-o vreme în care trebuia să-ți asumi tehnica semnalizării la stânga spre a-ți propune cel mai modest viraj către dreapta. În ansamblu, portretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stagiunea 1941-1942. În 1947 devine Director general al teatrelor din Ministerul Artelor și, din 1949, profesor la Institutul de Artă din București. Urât dosar! Dincolo de strălucirea reflectoarelor, magnificența costumelor și decorurilor, virtuozitatea unor interpretări, delirul entuziast al cronicarilor, dincolo de omagiul aplauzelor și făcând parte din însăși magia orgolioasă a teatrului, iată că-și ițește cornițele diavolul cabalei. Se stârnește, câte odată, în lumea scenei, un soi de vânt al nebuniei, care întunecă mințile și solidarizează otova întru demolare oarbă. Vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele domnului maior Candiano, ele sunt egale cu meritele lui Grigore Ioan, care avea o bortă de gloanțe în pălărie adică parodia colosală și a lui Candiano, și a lui Grigore Ioan" (aplauze). Cam același lucru îl va susține și deputatul de tristă amintire A.C. Cuza, în broșura " O pagină din istoria războiului independenței", unde, sprijinindu-se pe mărturiile unui oarecare locotenent Climoff Teodosie, încearcă să plaseze ca actor principal în scena cuceririi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]