11,066 matches
-
și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se aplecau ușor una spre cealaltă, ca într-un tangou. Iar viața lor părea animată acum, parcă dorind să trăiască o primă aventură. Mi-am imaginat atunci, că sunt de fapt un cuplu. Un cuplu ce nu a dorit să se despartă
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
strop, Sub razele plăpânde, grăbite și confuze - Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop. Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine... Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți. Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline, Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți. M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă, I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
el se luptau acum cei doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe moarte. Iar eu, cu obrajii în palme și sufletul la gură, am asistat la execuția publică. Spre prânz, l-au urnit. S-a aplecat a dojană într-o rână. Dar tot semeț! S-a scuturat de ace în silă. Dar tot neclintit! Zgomotul motorului suprasolicitat căpătase dramatism. Partenerul pedestru tăia surcele din leșurile celor ce fuseseră lămâi, portocali și măslini plantați după poruncă de
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
spre Șasa. I-am făcut o groapă mare, l-am depus acolo și l-am predat Domnului cu procesul verbal. Adio, Ursei! Adio, prieten drag! Toată viața îmi vei lipsi!”. „După dudul din curtea casei părintești și câinele Ursei, salcâmul aplecat din Sudos constituie cel de-al treilea stâlp al copilăriei din Țepești” - mărturisește Puiu Răducan. - „Trepiedul acesta a făcut ca niciodată să nu mă consider orășean, deși, dintre cei peste 62 de ani de viață, la țară, în Țepeștiul meu
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
din Țepești” - mărturisește Puiu Răducan. - „Trepiedul acesta a făcut ca niciodată să nu mă consider orășean, deși, dintre cei peste 62 de ani de viață, la țară, în Țepeștiul meu minunat, nu am stat decât primii 14. (...) Când s-a aplecat, de când era așa, nimeni nu ne-a spus, de la nimeni nu am aflat, deși pe mulți i-am întrebat. Era un copac destul de bătrân, cu o grosime în jur de 80 cm - foarte lung, paralel cu pământul, la o distanță
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
o distanță de acesta de circa 50 de centimetri. Era un copac parcă special. Era plecat așa direct din rădăcină. Nu făcea nicio curbă, și nici urme nu se vedeau în jurul rădăcinii - vreo ridicătură de pământ, că s-ar fi aplecat de acolo. Era drept ca lumânarea, numai că era paralel cu pământul. Nu trebuia să facem cine stie ce efort ca să urcăm pe ... spinarea domniei sale. Primăvara era locul de joacă al iezilor, care urcau și ei pe el și săreau jos de
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
Line Cruises Cunoștințe Înapoi Pasărea țâșnește din somn că o carte Hai ia-ți parașuta Ne apropiem de paradisul pierdut N-ai nevoie de niciun testament Câteva iluzii pierdute nu mai contează Trage linia de dialog la margine Nu te aplecă Între materie și antimaterie încap numai îndrăgostiții Hei deschide ochii că iar te ciocnești de Dumnezeu Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografica: INCIDENT ÎN NOOSFERA / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1088, Anul III, 23 decembrie
INCIDENT ÎN NOOSFERĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363553_a_364882]
-
acesta de dor, În liniștea pură nu cere nimica, E colțul tăcerii a lumii din sori! Văd parcă via cu mustul din teasc Și toți bostanii de prin grădină, La poartă de veghe e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă mai cântă! Miroase a smirnă printre icoane, Candela veche se-aprinde în rai Bunicul citește
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
nepăsându-i de nimic și de nimeni prietene, spuse Hasim făcând un gest cu pumnul strâns. -Și crezi și tu acest lucru prietene? întrebă fariseul interesat. -Oh! Desigur că nu, zâmbi negustorul. Dar așa i se spune... Cei doi se aplecară asupra mesei și mai priviră încă o dată pietrele și aurul. -N-am mai fost demult prin Ierusalim, spuse Hasim dorind să schimbe subiectul. Sfânta cetate a evreilor a rămas parcă neschimbată. -Oamenii s-au schimbat mult prietene, iar ceea ce era acum
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
personal însă nu l-aș fi eliberat pe acest Baraba și spun asta din motive personale. -Hm! Dar acest tâlhar bănuiesc că ar trebui să fie recunoscător tuturor fiindcă Sanhedrinul vostru de fapt l-a salvat, reflectă Hasim. Fariseul se aplecă către umărul lui. -Nu tot Sinedriul a fost de acord cu moartea învățătorului Iisus însă foarte puțini l-au apărat pe față. Îți voi spune așa..un secret care însă nu mai e un secret, prietene Hasim! Arhiereul Caiafa îl
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
li se deschise o poartă apoi intrară pe o ușă într-o încăpere. Arhiereul Caiafa îl aștepta așezat pe un jilț la o masă pe care se afla un sfeșnic care răspândea puțină lumină. Baraba căzu în genunchi și se aplecă cu capul către pământ în fața arhiereului. -Îndurare, prealuminate stăpâne, spuse el ridicându-se în genunchi. Arhiereul nu spuse nimic un timp, ci doar îi făcu un semn să nu se apropie prea mult, aceasta din cauza zdrențelor cu care era îmbrăcat
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
acum... Am fost la procuratorul Ponțiu Pilat și am cerut gărzi pentru a întări mormântul acelui impostor, cu soldați, pentru ca ucenicii să nu încerce cumva să fure trupul dezbinătorului. Piatra mormântului a fost pecetluită cu pecetea procuratorului. Pricepi? spuse arhiereul aplecându-se din jilțul său. -Acum înțeleg, mărite arhiereu. Ce-mi cereți să fac? -Vom avea nevoie de brațul tău, spuse arhiereul lăsându-se pe spătar într-o atitudine de relaxare. Nu avem încredere în romani iar oamenii noștri sunt puțini
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
mea care nu va întârzia, spuse arhiereul făcându-i semn să se ridice în picioare și să plece. -Așa voi face! -Și încă ceva Baraba..., mai spuse arhiereul Caiafa făcându-i semn cu un deget să se apropie. Baraba se aplecă spre arhiereu așezându-se din nou în genunchi. -Nici o legătură cu zeloții! Câinele de Pilat bănuiește cumva că te vei întâlni cu ei și dacă te va prinde te va duce iar în fortăreța Antonia și atunci fii sigur
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
pâraiele-n susur Curgeau dinspre munte spre Dunărea lină, Se naște-n palat în orașul lui Bucur, Fecior lui Pătrașcu din milă divină. Se-nalță și crește ca ramul cu rodul Bogat, strâns din seva acestui pământ, Creștin botezat și-aplecat spre norodul, Ce-i Domnului sprijin sub blându-i cuvânt. Crescut lângă carte, frumos ca un brad, Odorul mezin al măicuței e dus, Zălog la sultanul ce în Țarigrad, Pe Vodă-l constrânge să-i fie supus. Apoi vine vreme, feciorul
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
ploaia în rădăcini./ Aceasta este Eternitatea ei,/gloria ei/de a fi mereu/ca frunzele pe o cetină seculară.// Patria îmi este Limba ce o vorbesc/pe care am supt-o de la mama/cu ochi blânzi/ca Miorița./ Când îmi aplec urechea de sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
Simbinacus îl chemase pe centurionul Gaius Cassius într-una din barăcile de la parterul fortăreței Antonia. Rămași singuri, magistratul îl pofti să se așeze la singura masă din încăpere. -Ți-am auzit povestea Gaius, spuse Simbinacus. E în totalitate adevărată? Gaius își aplecă capul. -Ați auzit bine magistre, dacă vi s-a spus că sângele acelui drept m-a vindecat! -Procuratorul e foarte impresionat de povestea ta. Când va avea timp te va întreba și el despre întâmplarea aceasta minunată. Oricum te felicită
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
început să-și dea seama de asta, să pricepă jocul și să-l contracareze prin pârghia electorală de care dispune. Iar candidatul care, după un asemenea eșec nu ia mai în serios această opinie publică, nu-și lasă gașca deoparte aplecându-se asupra nevoilor reale ale electoratului, este un politician terminat. Și se adaugă la acestea - cireașă pe tort - proaspătul eveniment Hrebenciuc pe care l-am abordat în articolul trecut. Așa că, acum nu mai facem decât sublinierea că nu ne-am
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
haine gândurilor și trăirilor mele ca să le scot în lume sub formă de scrieri. Doresc tuturor oamenilor din lume prosperitate, sănătate și împinirea dorințelor de bine, la care adaug un plus de afecțiune și de mulțumire celor care s-au aplecat asupra rândurilor așternute de mine. LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE! Elenă BUICĂ-BUNI Pickering, Toronto, Canada Sfârșit de an, 2011 Referință Bibliografica: Elenă BUICĂ - GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 / Elenă Buică : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul ÎI, 27
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362434_a_363763]
-
bun, care mi s-a întâmplat de-a lungul vieții, să îl pot vedea, să îl apreciez și să-i mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dăruit lumina ochilor, simțul frumosului, al datoriei și al onoarei. Nu m-am lăsat aplecată sub poverile vieții niciodată, am privit înainte cu seninătate în ochi, cu zâmbetul pe buze, cu verticalitate, chiar dacă sufletul îmi era îndurerat. Întotdeauna am considerat eșecurile din viața mea ca pe niște experiențe unice și m-am ridicat din cenușă
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
Stihuri > Mozaic > NICI NU ȘTII... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului nici nu știi ce-ascunzi în tine; te-ai convins că, trupul tău, nu-i decât deșărtăciune și-abia azi apleci spre mine ochii ce-au stârnit războaie și mai știu ce te frâmântă: mâna ta, de magdalenă, să îmi spele, de noroaie, prea umblatele-mi ... picioare. Referință Bibliografică: nici nu știi... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1070
NICI NU ŞTII... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362510_a_363839]
-
M-aplec în fața ta, Măicuța, Tânjesc după sărutul tău; Plecat-am prea departe, poate, Acum aș vrea, la pieptul tău, Să stau. Să-ți simt căldură dragă, S-ascult poveștile cu prinți Și să mă joc cu a ta salba... Vai! Dor
THE PRINCESS MAIDEN de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362551_a_363880]
-
scriitori, jurnaliști, ofițeri ai Ministerului de Interne, militari.” Stau și mă întreb dacă, nu cumva, acolo, sus, în astre, sosirea mea la Târgu-Mureș, în urmă cu 37 de ani, a fost „proiectată” tocmai pentru ca, într-o zi frumoasă, să mă aplec asupra cărții protosinghelului Teoctist Moldovanu, atât de dureros amintindu-ne tragica moarte a bravului Întregitor de neam și țară. Stau și mă întreb dacă, nu cumva, „ Punțile de lumină” pe care le-am inițiat și susținut, în cadrul Colocviilor „Cuvântul liber
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
rădăcină înțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina casei și putrezește odată și picură până în oasele osoșilor noștri pe care cu piatră de cer le ascute prin vârfuri albe de țepe cresc trestii-trestii și vântul apleacă unghiul acestui cuvânt Referință Bibliografică: țară / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1280, Anul IV, 03 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ŢARĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361004_a_362333]
-
preajmă nu-mi justifică încrederea în bine. Toată viața am fost prieten devotat, sincer mergând până la sacrificii, chiar dacă am greșit de multe ori luându-mă drept etalon, suportând consecințele. Am moștenit-o pe mama... pe care o văd în amintire aplecată asupra unei cărți imediat ce avea o clipă de răgaz. În școală am îndrăznit să adresez colegelor cîteva acrostihuri, am participat la numeroase „Procese Literare”, concursuri, am scris diferite articole cu caracter tehnic la ziarul armatei, dar activitatea mea s-a
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
apoi pe cealaltă parte. Într-un târziu s-a reîntors și a-nceput din nou să-mi citească neîncrezător frunza, întâi pe o parte, apoi pe cealaltă parte. „Tălmăcește-mi, vântule, profeția nervurii! De ce nu spui în cuvinte și capul apleci și-l ridici ca-n propria-ți oglindă?” Vântul a suflat ceva, la urechea celeilalte frunze, și arătând spre mine a pus degetul la gură și-atât am auzit: Ssssssssssst! I-am întors târziul în târziu coborând numai cu Grieg
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]